Capitanul Codreanu, Miscarea Legionara, Ortodoxie

Patimirea Sfintitului Mucenic si Martir Corneliu Zelea Codreanu. Traiasca Legiunea si Capitanul!

 

M’am întins din nou pe patul acesta de scânduri. Astept ora 11 noaptea, când lumea începe sa plece la biserici. Ma învelesc cu paltonul. Nu pot sa stau pe spate, caci ma doare, dar nu stiu ce, nu pot deslusi: sira spinarii sau rinichii?

Prin crapaturile scândurii, prin rogojina si patura, vine un curent rece de pe cimentul de jos, care trece si prin haine si se opreste prin coastele slabite.

Ma întorc pe dreapta si îmi strâng genunchii la gura. Ma dor soldurile, îmi face impresia ca a copt, ca e puroiu. Nu pot sta pe o parte decât cinci minute. Pe cealalta ma doare la fel.

Ma gândesc la fata mamei (Catalina), cum doarme ea cu degetelele în gura si viseaza la Mos Craciun, care-i aduce jucarii.

De sarbatorile Craciunului dormeam în pat cu ea. Deodata o aud racnind prin somn. O trezesc: «Ce-i mama, ce s’a întâmplat?» «Mos Craciun a cazut depe casa cu un sac de jucarii.» Un înger nevinovat care nu stie de toate durerile noastre, împlineste abia 4 ani.

*

O fi 11. Ma scol, ma spal, ma îmbrac cu paltonul. Ma asez pe marginea patului si ma uit la pustietatea din jurul meu.

Sunt singur.

Mi-aduc aminte: am mai sarbatorit de doua ori Pastile în inchi-soare. în 1925 la Focsani si 1929 la Galata.

Niciodata însa nu am fost asa de trist, cu atâta durere în mine si coplesit de atâtea gânduri.

Iau carticica de rugaciuni si încep a citi. Ma rog lui Dumnezeu pentru toti. Pentru sotia mea, atât de împovarata si îndurerata, pentru mama mea, pe care iar vor fi calcat-o si bruscat-o comisarii din Husi, pentru tatal meu, care cine stie prin ce celula zace, în aceasta noapte, pentru fratii mei deasemenea.

Apoi pentru ostasii legionari, batrâni sau tineri, acesti eroi si martiri ai credintei legionare, ridicati dela casele lor si dusi cine stie prin ce închisori.

Câta jale si câte lacrimi n’or fi acum în sute de familii românesti.

Ma rog apoi pentru toti cei morti. Bunici si rude, cum si prieteni care m’au iubit si ajutat în viata.

Ii vad pe rând pe toti. Iata pe domnul Hristache… si la urma îmi apare Ciumeti, cu grupul de legionari martiri cazuti pe vremea lui.

In fruntea lor, mare, îi vad chipul ca într’un tablou… batrân, batrân de o jumatate de mie de ani, cu plete lungi si cu coroana pe cap: Stefan, Domnul Moldovei.

Ma rog pentru el. El mi-a ajutat în atâtea si atâtea lupte.

Iata-1 si pe Generalul nostru, eroul acesta legendar, cu seria lui de martiri legionari, cu cei cazuti în ultimele lupte.

Iata lânga General, în camase verde si încins, pe Marin, eroul de pe câmpiile spaniole.

Mota, frate drag Mota, mi se rupe inima când te privesc. Am pornit amândoi, eram aproape copii, acum 15 ani în aceasta lupta. Te vad ager si netemator, înfruntând adversitatile. Sfredelind cu ochii de otel inima dusmanilor.

Te vad mai târziu coplesit de greutati si saracie, într’o Tara în care pentru Ion Mota nu se gasea pâine. Pentru aceasta sarmana de pâine în România nu era deajuns numai capul tau mare, îti mai trebuia si o inima de tradator.

Te vad muncind cu disperare. Te vad obtinând succese stralucitoare la examene, în presa, la bara, la catedra.

Te vad târît în închisoare. Umilit si plin de amaraciune, îti vad umerii încovoiati si sufletul îndoliat de atâtea atacuri miselesti. Te vad tremurând si plângând pentru mine.

Te vad plecând la moarte. Sa faci acestui Neam dovada suprema. Sa ne eliberezi pe noi prin moartea ta. Sa ne deschizi cu pieptul tau sfârtecat, cu picioarele tale rupte, drumul biruintei unei generatii.

Si uita-te acum la noi, draga Mota. Eu stau aruncat ca un câine aici… pe aceste scânduri. Ma dor oasele si îmi tremura genunchii de frig.

Ai nostri toti, toata floarea acestei Românii, zace culcata cine stie prin ce temniti.

Doamne, ma rog în noaptea aceasta de înviere, primeste-mi jertfa.

la-mi viata. Caci Tie, o Tara! nu-ti trebuesc puterile noastre, Tu-vrei moartea noastra.

O fi trecut de 12. Poate si de 1.

N’am mai auzit clopotele sunând învierea.

Aprind lumânarea si zic: «Christos a înviat!»

Lumea prin sate si orase se întoarce acasa cu lumânarile aprinse. Ai nostri toti, familiile noastre, plâng în noaptea aceasta.

*

Am desfacut o cutie de sardele si am mâncat una din ele. De Luni seara n’am mâncat nimic. Am baut o jumatate cana de apa. Ghemuit deasupra rogojinei, adorm…

Anunțuri

11 gânduri despre „Patimirea Sfintitului Mucenic si Martir Corneliu Zelea Codreanu. Traiasca Legiunea si Capitanul!”

  1. Pentru noi a pătimit Căpitanul, pentru viitorul nostru, și uite ce-a ajuns Țara asta: o epavă tâlhărită de toți străinii spurcați și ucigători!

    Apreciază

  2. Când vrăjmașii Mântuirii neamului omenesc, ai noștrii și ai Patriei noastre au la dispoziție cele mai avansate și criminale mijloace și tehnici de manipulare și îndobitocire nemaivăzute vreodată, lupta cu aceștia este din start inegală și cu puțini sorți de izbândă. Dar nu se știe niciodată de unde sare iepurele. Vorba aia: buturuga mică răstoarnă carul mare.

    Apreciază

  3. Din proorociile sfinților Bisericii știm, de exemplu, că această invazie musulmană, ce se petrece sub ochii noștri, este instrumentată din umbră de aceiași complotiști oculți ai satanei, care au întocmit demult planul de înrobire a omenirii prin acea Nouă Ordine Mondială mult trâmbițată, în care evreii să fie stăpâni, iar ceilalți – sclavii umili ai acestora prin cipuire. Numai cine nu vrea nu poate vedea această acțiune terifiantă a acestor vrăjmași ai lui Dumnezeu și ai întregii Creații.

    Apreciază

  4. Unul din articolele tale

    Acatistul Mucenicului Marturisitor Corneliu Zelea Codreanu
    6 Decembrie 2011 de deveghepatriei

    Rugăciunea legionarilor

    Îngerilor mai întâi şi de la Sfânta Treime a doua lumină te-ai arătat, Mihaile Voievodule, şi însoţit fiind de îngerii credincioşi lui Dumnezeu, ai pornit război cu balaurul cel mare şi cu în¬gerii lui, cel care se cheamă diavolul sau sa¬tana. Tu l-ai aruncat din Ceruri pe pământ pe cel ce necăjea pe Dumnezeu, ziua şi noaptea, apărând într-una pe cei drepţi şi ai înlăturat pentru vecie zavistia lui, aducând pacea şi linistea în împărăţia cerească.
    Şi noi, nevrednicii robi ai lui Dumnezeu şi cre¬dincioşi ai Mântuitorului Iisus Hristos, înrolaţi în Legiunea lui Corneliu Zelea Codreanu, pentru salvarea Neamului nostru Românesc, ne rugăm Ţie, Sfinte Arhanghele Mihail, Voievodul oşti¬lor cereşti şi slujitorul prea sfânt al marelui Dumnezeu, fii protectorul şi apărătorul Legiunii noastre, ne întăreşte în credinţa cea adevăra¬tă şi ajută-ne să biruim cu puterea Ta pe toate uneltele diavolului, care sunt puse să distru¬gă un Neam creştin şi de Dumnezeu iubitor, poporul nostru românesc. Te implorăm, Sfinte Arhanghele Mihail, care ai putere mare de la Dumnezeu Tatăl Ceresc, să fi prezent alături de Legiunea noastră şi cu sprijinul Tău să se mântuiască Neamul nostru şi noi cu toată re¬cunoştinţa şi cu umilinţă Te vom preamări şi binecuvânta în vecii vecilor. Amin.

    Tropar, glas 8:
    Crucea Ta ocrotindu-l de la naştere şi de la Arhanghelul Mihail luând chemare, Doamne, Apostol şi Căpitan al neamului Corneliu Codreanu s-a arătat şi ţara în mâinile Tale o a dat, pe care păzeşte-o pentru ale Născătoarei de Dumnezeu rugăciuni, Unule, iubitorule de oameni, şi-i ajută pe români.

    Condac, glas 3:
    Corneliu Codreanu şi legionarii mărturisesc, pentru Cruce şi legea strămoşească se jertfesc, cu care ruşinează pe iudei, bolşevici şi păgâni şi-i întăresc pe creştini, biruinţă aflând sub sabia Arhanghelului şi pildă făcându-se neamului.

    Condac 1:

    Apărător mare al neamului românesc, Căpitane, pe tine Dumnezeu te-a arătat când, prin darul Duhului Sfânt, Legiunea „Arhanghelul Mihail” ai întemeiat, prin care neamul să audă chemarea şi ţelul cel de pe urmă – a învia în numele Mântuitorului – să-l plinească. Pentru aceasta cu fruntea sus aducem în numele Sfintei Treimi laudă românească:
    Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

    Icos 1:

    Bucurie ai adus când în viaţă la răscrucea dintre două veacuri ai păşit, ca „sabie între două lumi” să te arăţi lămurit şi neamul să-l înalţi la vrednicia strămoşească. Pentru aceasta cu Sfinţii auzi cântare creştinească:
    Bucură-te, fiule al neamului românesc
    Bucură-te, alesule ce i-ai dat un ţel ceresc
    Bucură-te, închinarea neamului şi pământului strămoşesc
    Bucură-te, înălţarea lui la rostul cel duhovnicesc
    Bucură-te, că neamul la picioarele Tronului dumnezeiesc ai suit
    Bucură-te, cel ce i-ai arătat că trebuie sfinţit
    Bucură-te, că Legiunii şi, prin ea, neamului îi eşti Căpitan
    Bucură-te, că ai deschis ţării drumul spre liman
    Bucură-te, al Crucii apărător
    Bucură-te, în lupte înfricoşător
    Bucură-te, cel prin care virtuţile neamului se împlinesc
    Bucură-te, îţi strigă mulţime de suflete care te cinstesc
    Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
    Condac 2:

    Cu numele Sfântului zilei în care te-ai născut ai fost numit, iar atunci Cornelie Sutaşul era prăznuit; în aceasta s-a arătat chemarea ta ca ostaş al lui Hristos şi ca şi a aceluia credinţa cea nesfârşită ţi s-a aflat mai vârtos decât la toţi de pe pământ, căci lui Dumnezeu ai înălţat închinare de cuvânt: Aliluia!

    Icos 2:

    Din Bucovina erau strămoşii tăi şi se ştia numele lor în vremuri de restrişte: neamul codrilor şi al munţilor; pentru neamul românesc şi tu cu dragoste vei lupta ca-n veşnicie să-şi dobândească mântuirea sa. Se cuvine dar, cu acesta urmându-ţi, să aducem cântare de har:
    Bucură-te, inimă din inima ţării născut
    Bucură-te, că inima ţării în inima-ţi a crescut
    Bucură-te, că liceul de la Mănăstirea Dealu, la umbra capului lui Mihai Viteazu, ai urmat
    Bucură-te, că acolo virtuţile în sânge ţi s-au turnat
    Bucură-te, că alături de tatăl tău în bătălie te-ai încins
    Bucură-te, că aşa multă hotărâre şi dârzenie ai deprins
    Bucură-te, că din tinereţe te-ai arătat viteaz
    Bucură-te, cel fără lacrimi de frică pe obraz
    Bucură-te, că de moarte nu te-ai speriat când ţi-a dat târcoale
    Bucură-te, că ai luptat şi cu mâinile goale
    Bucură-te, că Dumnezeu avea cu tine osebită rânduială
    Bucură-te, că ai dat neamului pentru noua viaţă creştinească şcoală
    Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

    Condac 3:

    Ecoul timpului îţi strigă numele – Codreanu – de pădurea Dobrina ca o legendă legat, căci acţiunea şi rezistenţa românească în faţa primejdiei bolşevice ai declanşat, dorind în orice chip să te opui satanicei încercări, spre a se auzi pururi cântat imnul creştinesc într-ale ţării patru zări: Aliluia!

    Icos 3:

    Frământările vremurilor au cuprins ţara toată, prooroci mincinoşi şi neamuri străine minţeau românii ca pe gloată; cu bărbăţie i-ai înfruntat doar tu şi-atunci drapelul roşu căzu, iar lumea văzând a ta ridicare din piepturi rosti vitejească strigare:
    Bucură-te, că în Iaşi, cetate creştină a românismului, ai ajuns
    Bucură-te, că în lupta contra satanei ai dat bun răspuns
    Bucură-te, că duhul strămoşilor ţi s-a împărtăşit
    Bucură-te, că pământul ţării l-ai iubit
    Bucură-te, că „lumina din răsărit” nu te-a orbit
    Bucură-te, luptător împotriva bolşevicilor nebiruit
    Bucură-te, că urmaş al strămoşilor te-ai arătat
    Bucură-te, că te-ai pus de gardă ţării şi eşti vrednic de urmat
    Bucură-te, că steagul românesc l-ai înălţat biruitor
    Bucură-te, pentru neam de dreptate voitor
    Bucură-te, conştiinţă naţională de apărare
    Bucură-te, apărător al credinţei dreptslăvitoare
    Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!
    Condac 4:

    Generaţia de la ’22 lumina a răspândit şi în viaţa neamului sfinţenia a mărturisit; cu învăţătura otrăvitoare şi eretică la luptă s-a luat şi potrivnică uneltirilor jidoveşti s-a arătat. Atunci lupta mai aprig s-a încins şi neamul întreg a strigat înadins: Aliluia!

    Icos 4:

    Hotar prăpădului ai pus când în fruntea iubitorilor de învăţătură te-ai aşezat; şi, deşi diavolul cu slugile lui voiau să te abată din drumul spre înalt, prin lucrarea-ţi de cârmuitor norodul te urma şi ale tale cuvinte adevărate le împlinea:
    Bucură-te, râvnă tinerească a simţirii înalte şi inimii curate
    Bucură-te, că din universitate voiaţi să faceţi a credinţei cetate
    Bucură-te, că împotrivire comuniştilor v-aţi făcut
    Bucură-te, că slujba creştinească v-a avut scut
    Bucură-te, că din păgâneasca şcoală ai fost alungat
    Bucură-te, că mai vârtos românii te-au urmat
    Bucură-te, că izvodirile potrivnice creştinilor ai nimicit
    Bucură-te, că masoneria să te distrugă n-a reuşit
    Bucură-te, că porunca neamului ai ascultat
    Bucură-te, că la Văcăreşti cu alţi români vrednici ai fost întemniţat
    Bucură-te, că te-ai pus în slujba neamului tău
    Bucură-te, că l-ai apropiat de Dumnezeu
    Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

    Condac 5:

    Idealul apărării naţional-creştine a ţării l-ai purtat şi potrivnic străinilor de lege te-ai arătat; întemniţat ai fost atunci pentru că menirea ţi-ai împlinit – aşa era duhul jertfelnic în România răsplătit; dar lui Dumnezeu cântare de mulţumire ai înălţat: Aliluia!

    Icos 5:

    În suferinţe mântuitoare, pentru păcatele neamului, până la moarte, vei ispăşi, dar durerea, rănile şi batjocurile te vor întări, să ieşi mai curat ca lacrima şi ca argintul lămurit în foc, drum de izbândă şi făclie fără obroc:
    Bucură-te, că trupul ţi-a fost lovit şi dat la chin
    Bucură-te, că nu ai scos nici un suspin
    Bucură-te, că nădejdea nu ţi-a fost frântă
    Bucură-te, că te-ai luat cu răul la trântă
    Bucură-te, pedepsirea trădării celor vinovaţi
    Bucură-te, tăierea lanţului umilirii atâtor fraţi
    Bucură-te, zbucium sufletesc pentru a neamului întărire
    Bucură-te, eliberare de sub pietroiul de batjocorire
    Bucură-te, credinţă tare în misiunea-ţi românească
    Bucură-te, faptă de gând şi trăire creştinească
    Bucură-te, că lupta cu propriile păcate ai pus-o mai întâi
    Bucură-te, că numai apoi neamului ai dat pildă şi ai fost căpătâi
    Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

    Condac 6:

    Jidovimea îţi dorea pieirea, dar când te-a încolţit, tu ai lovit călăul, adânc l-ai prăbuşit; atunci oculta a vrut să te-osândească, dar te-a ocrotit Cerul când ţara românească a înălţat cântare creştinească: Aliluia!

    Icos 6:

    Limba nu poate a spune cu vrednicie cum mulţimea într-un suflet s-a transfigurat – o, adânc negrăit! Pentru aceasta noi laude aducem în cântec curat:
    Bucură-te, pătimitor în Gherle şi Jilave româneşti
    Bucură-te, că pe români de jertfă îi găteşti
    Bucură-te, că râvna cea bună ai pus-o la temelia neamului
    Bucură-te, că taberele i-au redat unitatea sufletească a lui
    Bucură-te, al luptei celei bune însufleţitor
    Bucură-te, că românilor le eşti conducător
    Bucură-te, că preschimbi oamenii în şoimi de fier
    Bucură-te, că urci cu ţara la Cer
    Bucură-te, că nouă mişcare ai rânduit lumii româneşti
    Bucură-te, că ai pus-o sub pavăza Arhanghelului Mihail şi a oştilor cereşti
    Bucură-te, că Legiune ca în cer pe pământ ai întemeiat
    Bucură-te, că Moţa, Căpitan te-a chemat
    Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

    Condac 7:

    Mişcarea Legionară s-a închegat din cei ce credeau nezdruncinat şi de gardă la Icoană să stea s-au legat; dar au rămas afară cei ce-au avut vreo îndoială căci nu puteau cânta cu îndrăzneală: Aliluia!

    Icos 7:

    Neamului ai croit calea cea dreaptă şi sub scutul Arhanghelului spre viaţă curată se-ndreaptă, materia duhului subordonând-o şi zeiţa „Raţiunii” dărâmând-o, spre a sluji mereu aşa cum i-a rânduit Dumnezeu:
    Bucură-te, că lipsuri de tot felul ai înfruntat
    Bucură-te, că într-o simţire pe toţi i-ai adunat
    Bucură-te, cel ce în suflet Sfântul Duh aveai
    Bucură-te, că ocrotire de la Hristos primeai
    Bucură-te, că cu mişelie şi loviri ai fost răsplătit
    Bucură-te, că vârtutea şi omenia le-ai preţuit
    Bucură-te, că ceri credinţă în Dumnezeu ce dă tărie
    Bucură-te, că pui încrederea în menirea spre veşnicie
    Bucură-te, că dragostea de semeni în cuib sporeşte
    Bucură-te, că starea lăuntrică prin cântec ţâşneşte
    Bucură-te, că cele patru linii de început orientează în spirit legionar
    Bucură-te, că în viaţă şi moarte ne eşti îndreptar
    Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

    Condac 8:

    Omul-Hristos este piatra unghiulară de la care porneşte Legiunea, şi înnoirea omului – şi nu programul – va birui întunecimea. Iar Mişcarea Legionară – ce apără altarele Bisericii – prin şcoala sa va ajuta românului să biruie răul din el, potrivnicii neamului şi toate puterile nevăzute ale diavolului, spre a putea cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
    Icos 8:

    Pământul strămoşesc ne este tăcută chemare, căci în el dorm strămoşii şi îl avem sub picioare, iar în cer e reazemul nostru, vădit, din care sfinţenia în neam a rodit:
    Bucură-te, că românul cel nou răsare cu zorii
    Bucură-te, că ai dat o şcoală ce frânge istorii
    Bucură-te, că răbdarea neamului a fost răsplătită
    Bucură-te, nobleţe de suflet rodită
    Bucură-te, că ridici întărituri sufleteşti cât mai înalte
    Bucură-te, că ne fereşti de ale lumii păcate
    Bucură-te, trăire în duh legionar
    Bucură-te, luptă, rugă şi dar
    Bucură-te, osteneli de înălţare a ţării
    Bucură-te, că suferinţa ţi-e plata iertării
    Bucură-te, jertfitor în numele neamului
    Bucură-te, luptător ce ai în mâini sabia Arhanghelului
    Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

    Condac 9:

    Retragerea în munţi e cale de scăpare când ne va-ntinde cursă vreo altă provocare; iar ultimul discurs ne va cutremura şi lumea românească prin moarte va-n învia, spre a rosti cântarea: Aliluia!

    Icos 9:

    Sculaţi la viaţă nouă, românii te-au urmat şi înfrăţiţi în Duhul în Gardă s-au legat, luând binecuvântare la-ndemnul strămoşesc, asemănaţi cu Sfinţii în tot ce-i creştinesc:
    Bucură-te, că muntele suferinţei l-ai urcat
    Bucură-te, că pădurea cu fiare sălbatice nu te-a înfricoşat
    Bucură-te, că mlaştina deznădejdiei nu te-a înghiţit
    Bucură-te, că temelie noii Românii ai zidit
    Bucură-te, că treptele virtuţii se urcă-n ascultare
    Bucură-te, că-n toate eşti pildă de răbdare
    Bucură-te, că-n dragoste ai pus tu năzuinţa
    Bucură-te, că-n unitate vezi pururi biruinţa
    Bucură-te, că pocăinţa ţi-a şters multe păcate
    Bucură-te, că rugăciunea-ţi le-a biruit pe toate
    Bucură-te, că fără vorbă multă românul făptuieşte
    Bucură-te, că ţara nouă din înviere creşte
    Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

    Condac 10:

    Şcoala legionară a dat învăţătură desăvârşită românilor şi duhul jertfelnic a rodit din satul de la şes până pe crestele Carpaţilor; iar lumea-ntreagă a privit cu uimire atunci când a văzut cum Moţa şi Marin – transfiguraţi pentru Hristos – în Spania au căzut; având credinţă-n Cruce cu râvnă au luptat ca neamurile toate s-audă iar cântat: Aliluia!

    Icos 10:

    Tu, Codrene, stai în frunte şi românii te urmează, ţara-n Legiune râde şi duşmanii se-ntristează, căci şedinţa, marşul, cântul, tabăra şi închisoarea oţelesc sufletul tânăr ce în jertfă-şi dă valoarea:
    Bucură-te, sfântă tinereţe legionară
    Bucură-te, că aprinzi întreaga ţară
    Bucură-te, rupere din bucuria pământească
    Bucură-te, smulgere din dragostea omenească
    Bucură-te, făgăduinţă să trăieşti în sărăcie
    Bucură-te, viaţa aspră este-a noastră datorie
    Bucură-te, înlăturare a oricărei obidiri
    Bucură-te, jertfa sfântă e urmată de-mpliniri
    Bucură-te, că spre-nălţimea Bisericii ai tins
    Bucură-te, ridicare spre aceasta înadins
    Bucură-te, că neamul de păcat se apăra
    Bucură-te, că răsplată Învierea-i se va da
    Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

    Condac 11:

    Ţara te vedea arhanghel şi ea soare se gătea, hăt din Apuseni, pe Nistru şi din Pind până-n Tisa; dar cu ura lor mişeii şi oculta te-ncolţeau, cu prigoane, lagăr, temniţi, neamu-n beznă îl zvârleau. Din adâncuri de istorii veacul, totuşi, auzea legionara ta chemare şi cum neamul se ruga: Aliluia!

    Icos 11:

    Urgisită ţi-a fost viaţa căci satan n-a suportat că ai dat ţării tărie şi sfat bun şi rost înalt, şi-n a lumii nepăsare te-a răpus, dar n-a ştiut că sub lespedea de piatră trupul moaşte s-a făcut:
    Bucură-te, Corneliu Zelea Codreanu,
    eşti Prezent! la-al nostru-apel
    Bucură-te, Căpitane, eşti de veghe-acum în Cer
    Bucură-te, Nicadorii, Decemvirii s-au jertfit
    Bucură-te, că-n prigoane vieţi mai multe
    s-au sfinţit
    Bucură-te, toţi martirii viaţa-n moarte au gustat
    Bucură-te, afli-n ţarini un dar bun de grâu curat
    Bucură-te, urcă-n viţe un vin nou ce dă viaţă
    Bucură-te, ţara-aşteaptă să se schimbe iar la faţă
    Bucură-te, că trecutul de doriri se împlineşte
    Bucură-te, că prezentul doar prin crezul tău rodeşte
    Bucură-te, viitorul legionar pecetluit
    Bucură-te, veşnicia neamului s-a dăltuit
    Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

    Condac 12:

    Vrură să nu-ţi ştim mormântul, dar aşa mai mare creşti, eşti în ţintirim sub cruce şi din cer la noi priveşti; iar de sus avem putere – cum avuse-n urmă-ţi Horia să vestească-n lume crezu-ţi şi să fulgere istoria – peste spaţii, peste timpuri s-auzim suind din piepturi: Aliluia!

    Icos 12:

    Zările-s întunecate, căci chinuri noi se pregătesc, dar cerul fi-va-n veci cu-aceia ce mântuirea şi-o râvnesc. De vreţi trecutul şi prezentul să-l împliniţi în viitor intraţi prin şcoala lui Codreanu pe drumul cel mântuitor:
    Bucură-te, te-nsoţiră studenţii şi-nvăţătorii
    Bucură-te, te urmară ţăranii şi muncitorii
    Bucură-te, că bătrânii izbăvire te-au primit
    Bucură-te, şi copiii Făt Frumos te-au socotit
    Bucură-te, mame, fete ţi-au ţesut cămaşa morţii
    Bucură-te, ce tărie să te laşi în voia sorţii
    Bucură-te, din morminte ieşi cu toţii la-nviere
    Bucură-te, că prin asta ne aduci tu mângâiere
    Bucură-te, dai putere în Aiuduri şi-n Piteşti
    Bucură-te, generaţii de români însufleţeşti
    Bucură-te, suferinţa se adună sus, în Cer
    Bucură-te, ţara-i strânsă după Garda ta de Fier
    Bucură-te, Corneliu, Apostol, Mărturisitor şi Căpitan al neamului românesc!

    Condac 13:

    O, Codrene, Căpitane, când vor cădea asupritorii şi toţi duşmanii vor plăti se va-mplini sentinţa dată, că: „în curând vom birui”! Şi-această biruinţă scumpă primeasc-o Domnul în altar, căci pentru ţara românească e jertfa Legiunii dar. Iar când va trâmbiţa Arhanghelul vei auzi cu Sfinţii cum neamu-nalţă-n Cer cântarea biruinţei: Aliluia!
    (Acest Condac se zice de 3 ori; şi iarăşi Icosul 1: Bucurie ai adus… şi Condacul 1: Apărător mare al neamului românesc…)
    Sfârşit şi lui Dumnezeu laudă!

    Apreciază

  5. Blestemați să fie toți politicienii care-i primesc pe sataniștii de musulmani în țările lor. Acești musulmani spurcați și criminali sunt încurajați de fapt să săvârșească toate atrocitățile posibile pentru a îngrozi lumea și care apoi de frică și haos să accepte cipurile prin care va fi controlată în totalitate. Criminalii aceștia de musulmani sunt pretextul de cipuire a maselor pentru realizarea controlului și supravegherii tuturora, pentru suprimarea libertății lăsate de Dumnezeu.

    Apreciază

      1. Mie mi-au cerut cei de la FB din SUA sa le trimit copie scanata dupa documentul de identitate ca sa demonstrez cica sunt persoana reala.Sunt sigur ca m-au reclamat slugile CIA&Mossad din SRI ca as fi culmea,antisemit si ultranationalist.FB nu este decat o mizerie prin care sunt urmariti oamenii.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s