Dezvaluiri, Se intampla azi

Romania a cazut prada razboiului climatologic. Sunt nevoit sa reiau cateva din articolele domnului general Emil Strainu, legate de acest subiect.

 

Fenomenele meteo extreme pot fi controlate de om, iar România ar putea fi un poligon de testare a armelor geoclimatice într-un război meteorologic al marilor puteri.
În România se discută de mai mult timp despre privatizarea Serviciului Hidrometeorologic al țării, demersuri în acest sens fiind iniţiate de fostul Guvern Cioloş, unii specialiști considerând că acest pas ar face parte din scenariul unui război meteorologic.

Cine va opri „nebunia începută de Guvernul Cioloș”?

Acum ceva timp, fostul director general al Administrației Naționale de Meteorologie și președinte al Societății Meteorologice Române, Ion Sandu, afirma că și-a dat demisia de la conducerea ANM atunci când a fost demarată procedura de implementare a managementului privat. În opinia fostului şef al AMN, statul este cel care trebuie neapărat să producă prognoze meteo, subliniind că „nu se poate să intri în management privat, care înseamnă de fapt privatizare, la serviciul meteorologic al unei țări”.

„Nu există, nicăieri în lume, să privatizezi serviciul meteorologic al unei ţări, să îţi facă prognoza din altă ţară şi să nu mai ai controlul dacă se declanşează peste 10 ani război meteorologic.”, declara acesta recent.

Fost director general al Administrației Naționale de Meteorologie a mai avertizat că Guvernul și Parlamentul trebuie „să oprească nebunia începută de Guvernul Cioloș pentru că nici măcar nu realizează că civilizațiile umane dispar datorită schimbării climei”.

Riscurile iminente ale unui „război meteorologic” .

Este inadmisibil ca o țară să aducă management privat, o firmă privată din altă țară, să facă prognoză în caz de fenomene meteorologice periculoase”, a punctat Ion Sandu.

Sandu a menţionat că a avut o discuție cu Dacian Cioloș pe acest subiect, pe vremea când acesta era prim-ministrul României, explicându-i că „riscă să pornească un război meteorologic”. Însă, a precizat el, pe Cioloş nu l-au interesat argumentele.

Discuţiile despre un război climatic nu sunt o noutate, unii afirmând chiar că „România ar fi un poligon de încercare a armelor geoclimatice”.

Arma meteorologică, în reglările de conturi ale marilor puteri ale lumii

România se află tot mai frecvent sub asediul fenomenelor meteo extreme, iar aceste fenomene pot fi controlate de om, spunea ceva mai demult generalul Emil Străinu. În opinia acestuia, ar fi vorba de o tehnologie din anii ’50-’60, iar marile puteri dispun de ea la moment.

Într-un interviu acordat acum aproximativ un an pentru ziarulring.ro, Străinu opina că, prin intermediul acestei tehnologii, marile puteri „își plătesc reciproc polițe, fără să mai folosească tancuri şi rachete”.

„Războiul economic îl fac distrugându-ţi recoltele, câmpurile de legume şi de fructe, pomii fructiferi, viile. Este un război între Est şi Vest. Primele cinci mari puteri ale lumii sunt deţinătoare a ceea ce se numeşte arma meteorologică şi desfăşoară războiul meteorologic. E foarte simplu. România, de peste 35-40 de ani, este un poligon de încercare a armelor geoclimatice”, a precizat atunci Străinu, care a făcut declarații în acest sens și în cadrul unor dezbateri televizate recente, în contextul discuțiilor despre privatizarea AMN.

În opinia acestuia, astfel de fenomene s-au produs de exemplu în 2005, când pe piața românească şi-au făcut intrarea mari furnizori de legume şi fructe din centrul Europei şi din Asia, scopul fiind distrugerea agriculturii românești.

Potrivit generalului Străinu, o consecință a acestui război climatic va fi întețirea fenomenelor meteo extreme — inundații, furtuni, apariția tornadelor în România, care până nu demult puteau fi văzute doar la televizor. Iar o soluție pentru rezolvarea acestei situații se pare că nu există.

https://ro.sputnik.md/

 

 

Istoria acestei civilizatii a cunoscut atat bestialitatea si imaginatia malefica a omului, cat si tendinta sa continua de autodistrugere. De unde am plecat si unde am ajuns? Asta ne-am putea intreba daca ne gandim ca Dumnezeu a lasat omul peste toata creatia Sa, oferindu-i putere pentru a stapani, in pace si armonie, marea opera. Din pacate, se intampla tocmai invers, omul se satura de prea mult bine si-si doreste din ce in ce mai mult rau. De la inceputuri, noi oamenii, am trait intr-un continuu razboi (material si mai nou psihologic) si intr-o continua inchizitie, fie ea si morala. Cu cat am evoluat, cu atat mai tare am pus problema gresit – apararea. De ce e nevoie sa dezvoltam planuri si metode intregi de aparare prin fabricarea a fel si fel de arme ingrozitoare, cand putem la fel de bine sa punem la cale dezvoltarea omenirii in termeni de armonie, pace, liniste si intelegere? O “manipulare” in sens pozitiv banuiesc ca nu ar deranja pe nimeni, ba mai mult decat atat, o astfel de societate ar cunoaste o dezvoltare extraordinara. La nivel mental, aceasta continua tendinta de aparare, creeaza notiunea de posibil razboi. Gandindu-ne tot timpul la un ipotetic razboi, nu facem decat sa “atragem” energia razboiului. In lucrarea sa “Republica”, Platon traseaza planul unei civilizatii, al unei “cetati” perfecte, in care omul este parte integrata din natura existenta si din societate. Cu alte cuvinte, reintoarcerea spiritului la esenta. Vom merge mai departe cu articolul de data trecuta despre noile arme chimice, biologice si metode de razboi geofizic, create cu scop de aparare. Aceste dezvaluiri sunt facute cu amabilitatea domnului dr. Emil Strainu. Povestea pe larg a acestor dezvaluiri o puteti gasi in cartea sa, “Razboiul Geofizic”, publicata la editura Phobos – o carte ce scoate la iveala planurile si experimentele militare de mai bine de 40 de ani incoace.

“Armele fitotoxice cu efect antiuman si antiecologic sunt substante chimice care au fost pana in prezent cele mai folosite in actiuni ale razboiului geofizic. Conform conventiei privind interzicerea dezvoltarii, producerii, stocarii si folosirii armelor chimice si distrugerea acestora, armele fitotoxice, numite curent erbicide, nu se incadreaza in definitia armelor chimice. Aceasta considera arme chimice: “substantele chimice care prin actiunea lor chimica asupra proceselor biologice pot cauza moartea, incapacitatea temporara sau vatamari permanente la om sau la animale. “(Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, =nr 356-356 bis in 22 decembrie 1994, p. 3). Deci nu sunt incluse in definitie si plantele. Erbicidele pot fi folosite in scopuri militare, in mod similar armelor chimice. In perioada 1944-1945, specialistii militari din SUA au preconizat distrugerea orezariilor japoneze cu ajutorul armelor fitotoxice. In razboiul din Vietnam, trupele americane au utilizat prin pulverizare din avion peste 80.000 de tone substante fitotoxice, afectand o zona vasta de 20.000 de km patrati. De asemenea, in 1965-1969, in Laos au fost folosite substante fitotoxice, dar pe o scara mai redusa (600 km patrati). Ca substante fitotoxice defoliante avem: derivatii acidului 2,4-D; 2,5,5 – T (2,4,5 triclorofenoxiacetic), Fitohormoni (in cantitati mari provoaca defolierea plantelor, oprirea fenomenului de vegetatie), derivatii de arsen, cat si substante fitotoxice sterilizante.

Componenta biologica

Ea reprezinta o alta componenta importanta de baza a razboiului geofizic. Provocarea deliberata a bolilor a fost, din cele mai vechi timpuri, una din metodele de slabire a inamicului. In literatura veche, greaca, romana si araba sunt mentionate astfel de actiuni. In razboiul ruso-suedez din 1719, trupele ruse asediatoare au declansat o epidemie de ciuma in randul trupelor suedeze, la Reval, aruncand cadavre ale unor bolnavi de ciuma peste zidurile orasului. In 1763, la Fort Pitt (statul Ohaio), o patura si un cearceaf de la spitalul de pacienti bolnavi de variola, trimise in tabara indienilor, au provocat in randul acestora o epidemie foarte extinsa. In Japonia, in 1935, a fost lansat un program de cercetare si producere a armelor biologice. A fost construita o fabrica in Mancuria si au fost facute experimente in Pinfan. Au fost testate in atacuri limitate, asupra unor sate chineze, diferite tipuri de agenti biologici si sisteme de dispersare a acestora. In Marea Britanie, cercetarile privind armele biologice au inceput in 1940 la Porton Down, in 1943, la Camp Deterick, a fost pusa in functiune o instalatie de producere a bombelor de 2 kg cu agenti biologici de lupta. In 1964, Cuba a prezentat suspiciuni privind experimentarea de catre Statele Unite a armelor biologice impotriva populatiei sale. In 1970, Republica Coreea (de Sud) a acuzat Republica Populara Democrata Coreeana (de Nord) de provocare a unei epidemii de holera.

Programul de arme biologice al SUA, dezvoltat pana in 1969, cuprindea urmatorii agenti:

  • Bacillus Antractis (provoaca boala antrax);
  • Francissela tularensis (bruceloza);
  • Coxiella Buretii ( febra Q);
  • Virusul VEE ( encefalita cabalina venezueleana);
  • Piricularya orizae (spartura orezului);
  • Puccinia graminis tritici (rugina neagra).

Folosirea armelor biologice asupra unei tinte locale (restranse) poate genera epidemii majore, intinse, atat din punct de vedere geografic, cat si in timp: armele biologice afecteaza numai organismele vii (oameni, animale, plante ), fara a produce avarii sau distrugeri constructiilor, tehnicii militare, echipamentelor; permit folosirea “acoperita”, victimele nefiind in masura sa suspecteze si sa dovedeasca faptul ca s-au imbolnavit ca urmare a folosirii armelor biologice; nu fac deosebire intre efectivele militare si populatia civila, zona de intindere a epidemiei fiind, de regula, imposibil de controlat. In prezent, conform unor pareri unanime din Occident, cea mai perfectionata si eficienta tehnologie in domeniul razboiului este reprezentata de programul HAARP. Acesta reprezinta un sistem de arme geofizice, strategice si cosmice de ultima generatie care va schimba complet strategia confruntarii in domeniul militar si poate chiar insasi filosofia razboiului. HAARP – Hight Active Auroral Research Program (programul de cercetare asupra frecventelor inalte auroreale active) reprezinta activitatea de cercetare desfasurata asupra ionosferei, destinata stabilirii comportamentului ozonului, azotului si ionilor acestora la bombardamentele radiatiei solare si cosmice, cat si la emisiunea de radiatii de inalta (HF) sau joasa frecventa (ELF) de pe pamant. Acest program stiintific are un buget anual recunoscut oficial de 30 de milioane de dolari, dar se pare ca in realitate finantarea este mult mai mare. Programul in sine a generat numeroase polemici si interpretari deoarece, desi desfasurat la Institutul de Geofizica al Universitatii din Alaska de la Fairbanks (HAARP este cuplat la unul dintre cele mai mari computere din lume de tip CRAY-YMP/T3D/T3E al Universitatii Alaska – Fairbanks de la Butrovith building), titularul de proiect este Departamentul Apararii al Statelor Unite, respectiv U.S. Navy si U.S. Air Force, iar sistemul propriu-zis este situat intr-o baza militara aflata langa localitatea Gakona din statul Alaska, beneficiarul cercetarilor fiind US Space Force. HAARP este un proiect care utilizeaza echipament terestru format dintr-o retea de antene. Dintre acestea pana in prezent au fost construite 48, la final numarul acestora va fi de 360. Fiecare antena este alimentata prin propriul sau generator si are posibilitatea de a incalzi parti din ionosfera cu ajutorul puterii undelor radio. Se prevede construirea unui emitator de unde de inalta frecventa hiperputernic care sa raspunda unor cerinte ale cercetarii ionosferei si a relatiei pamant-soare-cosmos in general. Acest instrument este denumit Ionospheric Research Instrument (IRI). Una din consecintele acestor experiente consta in faptul ca energia uriasa de radiofrecventa generata (care consta din amplificarea de milioane de ori a undelor radio) poate distruge orice obiect stationar sau in miscare, oriunde s-ar afla si in acelasi timp poate crea gauri in ionosfera si “lentile” artificiale care nu numai ca faciliteaza patrunderea razelor cosmice nocive, dar le si mareste puterea de penetrare. In esenta, HAARP pare a fi un emitator de unde de radiofrecventa, dar un emitator al carui sistem de antene este capabil sa concentreze o raza asupra unei tinte foarte mici cu o putere exprimata in gigawati (miliarde de wati). Fiecare antena emite o putere de peste un megawatt. Deocamdata se dau toate asigurarile ca o astfel de raza este trimisa numai in ionosfera – adica la o altitudine situata intre 48-600 km inaltime, pentru a studia comportamentul acestui strat protector al planetei impotriva radiatiei solare si cosmice. Folosirea HAARP in lupta depaseste ceea ce se stie despre arta confruntarii. Ea se constituie intr-o arma care isi ia munitiile din cosmos si din surse de energie proprie.

In momentul de fata, HAARP poate fi privita ca:

  • Arma cu energie dirijata;
  • Un sistem de comunicatii pentru submarine;
  • Mijloc de imbunatatire a comunicatiilor intersateliti si in/din spatiul cosmic;
  • Sursa de raze X pentru planeta;
  • Mijloc de a crea in mod voluntar blackouts-uri electrice (fulgere globulare de mare putere);
  • Raza a mortii (un laser cu o putere nemaintalnita), actionata de la distanta, descrisa de Nicola Tesla;
  • Mijloc de a detecta extraterestrii in spatiu;
  • Mijloc de a distruge extraterestrii in spatiu;
  • Mijloc capabil sa creeze explozii comparabile cu cele nucleare;
  • Arma care poate altera undele cerebrale si controla gandirea si comportamentul uman.

Prin intermediul sistemului HAARP, armata americana a reeditat sub o forma mult mai economica, dar mult mai periculoasa si polivalenta proiectul “Star Wars”, dar cu o diferenta – de data aceasta toate instalatiile se afla dispuse la sol, iar efectele sunt infinit mai mari, in orice mediu terestru si in spatiul cosmic. Numerosi savanti si experti in armament, cat si deputati ai Parlamentului European se arata deosebit de preocupati de dezvoltarea acestui proiect. Unul dintre acestia, expertul in energie Gratan Healy, consilier al OSCE, cat si Magda Hallvoet, deputat, seful grupului parlamentar al Verzilor din Parlamentul European, au dezvaluit ca acest proiect este “arma finala” ce poate duce la sfarsitul civilizatiei umane, a lumii insasi. Cei doi au prezentat un raport in care afirma ca acest tip de armament considerat in stadiul actual neletal (“non lethal weaponery”) are consecinte dezastruoase asupra mediului inconjurator si mai mult decat atat pune in pericol libertatea individuala si democratia (peut mettre en danger les libertes individuelles es la democratie). Este evident ca avem de-a face cu o arma strategica, dar nu este destul de clar daca acesta are un scop defensiv sau ofensiv si impotriva carui inamic potential va fi folosita – afirmau acestia.”

Razboiul climatic: planul militar de subjugare a naturii 

„Exista unele rapoarte care sustin, spre exemplu, ca unele tari au incercat sa construiasca ceva asemanator cu virusul Ebola, si ca asta ar fi un fenomen cel putin extrem de periculos. Alvin Toffer a scris despre acest lucru vorbind despre un grup de oameni de stiinta, care incearca in laboratoarele lor sa inventeze anumite tipuri de agenti patogeni cu specificitate etnica, care ar putea elimina anumite grupuri etnice sau rase; iar altii proiecteaza un anumit gen de inginerie, anumite tipuri de insecte care pot distruge culturi specifice. Altii sunt angajati chiar intr-un gen de terorism ecologic prin care pot altera clima, declansa cutremure sau vulcane de la distanta prin utilizarea undelor electromagnetice.
Prin urmare, exista multe minti ingenioase care lucreaza acum pentru a gasi modalitati prin care sa reverse teroarea asupra altor natiuni. Este real si acesta este motivul pentru care trebuie sa ne intensificam eforturile.”

William S. Cohen, Secretarul Apararii Statelor Unite, 1997

Aceasta declaratie a fost facuta de William S. Cohen in tipul mandatului sau de Secretar al Apararii al Statelor Unite. Face parte din discursul sau din deschiderea Conferintei asupra Terorismului, Armelor de Distrugere in Masa si Strategiei Statelor Unite, tinut la 28 aprilie 1997 la Universitatea Georgia din Athens, Georgia. Prin urmare el poate fi considerat pozitia oficiala a guvernului Statelor Unite, cel putin la momentul respectiv.

Zbigniev Kazimierz Brzezinski, om de stiinta si politician polon-american, geostrateg si demnitar, care a activat ca si Consilier pe Probleme de Securitate Nationala pentru presedintele Jimmy Carter din 1997 pana in 1981, a scris in cartea sa din 1970, Between Two Ages:
„Este ironic sa ne amintim ca in 1878 Friedrich Engels a proclamat, referitor la razboiul Franco-Prusac „armele utilizate au atins un nivel de perfectiune atat de inalt, incat orice progres viitor, care sa aiba o influenta revolutionara, nu mai este posibil”.Nu doar ca noi arme au fost dezvoltate, dar cateva dintre conceptele fundamentale de geografie si strategie au fost modificate fundamental; controlul spatiului si al climei au inlocuit canalul Suez sau Gibraltar ca elemente cheie de strategie. ”

Dupa evenimente cum ar fi tsunamiul asiatic din ziua Craciunului 2004 si sezonul uraganelor din Atlantic in 2005, care a batut toate recordurile, multa lume s-a intrebat cat de „naturale” au fost acele dezastre naturale. Este posibil sa fi fost implicati teroristi sau state paria? Oare chiar este posibil „sa alteram clima, sa declansam cutremure, vulcani de la distanta prin utilizarea undelor electromagnetice”? Oare „controlul climei” a devenit un element cheie al strategiei nationale?

Desi utilizarea undelor electromagnetice (armele de radio-frecventa) este extrem de dificil de dovedit, exista multe astfel de arme, atat in cadrul arsenalului cat si pe planseta proiectantilor. Secretarul Cohen nu le-a inventat pur si simplu ca manevra pentru a obtine finantare pentru eforturile impotriva terorismului. Era la curent cu ele, si asa ar trebui sa fim si noi.

Dezinformarea opiniei publice

HAARP a fost prezentat opiniei publice ca un program de cercetare stiintifica si academica. Documentele militare americane sugerau ca principalul obiectiv al HAARP era sa exploateze ionosfera in scopuri de aparare. Fara sa faca referiri clare la programul HAARP, un studiu al fortelor aeriene americane a subliniat utilizarea „modificarilor induse ale ionosferei ca o metoda de schimbare a modelelor climatice si de distrugere a comunicatiilor si radarelor inamice.”

Prima companie care a furnizat armatei echipamentul HAARP a fost ARCO POWER TECHNOLOGIES, subsidiara a ARCO OIL COMPANY. ARCO dorea sa gaseasca o utilizare pentru cele 30 000 de miliarde m3 de gaze naturale din nordul Alaska. Deoarece livrarea acestora catre consumatorii civili s-a constatat ca este nerentabila, s-a hotarat utilizarea gazelor pentru alimentarea transmitatoarelor. Sponsorul proiectului a fost Departamentul de Aparare al Fortelor Aeriene si Maritime ale USA.

Scopul proiectului (nedeclarat public) a fost realizarea unui scut energetic planetar folosind ionosfera ca deflector de raza, pentru a transmite cantitati mari de energie radianta pe teritoriul tarilor inamice, perturbandu-le comunicatiile, armamentul si industria electronica. De asemenea, HAARP avea drept scop studierea posibilitatii de a realiza comunicatii nedetectabile intre submarine, explorari geofizice, controlul proprietatilor undelor radio cat si generarea de semnale fantoma pentru radarele inamice aflate oriunde pe glob.

Alte efecte ale proiectului HAARP

Declansarea de haos meteorologic local la utilizarea puterilor mari, de 1,7 GW.

Scaderea concentratiei de ioni de calciu din tesutul cerebral al oamenilor care au fost expusi la iradieri mai mari de 0,8 mW/cm2 si o frecventa de 147 MHz, la o modulare cu semnal variabil cuprins intre 6 si 20 Hz. S-a observat o stimulare a neuronilor pe frecventa modulatoare de 16 Hz.

Posibilitatea de a alimenta prin inductie electromagnetica un avion aflat la 30 km inaltime, timp de 10000 de ore, avion ce are doar o bobina de receptie a puterii emise ce o transfera apoi blocului motor.

Posibilitatea de a perturba grav sanatatea si psihicul subiectilor care sunt tinta unui experiment. Amintim oboseala cronica, iritare, pierderea memoriei, cataracta, leucemie, defecte la nastere si cancer, dar si modificarea compozitiei sanguine, a colesterolului, presiunii arteriale, pulsului si chimiei cerebrale.

Posibilitatea de a scurtcircuita intreaga incarcatura ionosferica (ionosfera fiind vazuta aici ca armatura exterioara a unui condensator sferic planetar) cu suprafata terestra (care e vazuta aici ca fiind armatura de polaritate opusa a aceluiasi condensator sferic planetar).

Posibilitatea de a perturba stratul de ozon. Daca acesta e lovit pe o frecventa egala cu frecventa la care O3 se descompune in O2, atunci radiatiile UV pot atinge suprafata Terrei distrugand toate formele de viata.

Conform dr. Rosalie Bertell, HAARP „este o parte a unui sistem integrat de arme care au consecinte devastatoare asupra mediului. Este probabil ca proiectul sa fie prezentat publicului ca un scut spatial impotriva armelor din spatiul extraterestru sau chiar ca un instrument pentru refacerea stratului de ozon !!!” HAARP poate contribui la schimbarile climatice prin bombardarea intensiva a atmosferei cu raze de frecventa ridicata. Undele de frecventa joasa reflectate pot afecta creierul omului si pot avea efecte asupra miscarilor tectonice. HAARP are capacitatea de a modifica campul electromagnetic al Pamantului.

Se pare ca „zeii primejdiosi” au coborat pe Pamant si ei se joaca cu lucruri pe care nu le pot controla. In inconstienta lor, oamenii se joaca de-a Dumnezeu. Numai ca Dumnezeu este doar iubire, Creatorul armoniei si frumusetii.

 

 

In momentul de fata, cand degradarea ecosistemelor Terrei are loc intr-un ritm galopant din cauza activitatilor umane sau a accidentelor si hazardelor (naturale si antropogene), si-a facut aparitia un nou tip de arme, armele geofizice si de aici un nou tip de razboi – razboiul geofizic ce isi bazeaza modul de actiune pe tehnicile de modificare a mediului inconjurator in scopuri militare.
Studiul prezent isi propune sa defineasca si sa prezinte armele geofizice, caracteristicile razboiului geofizic si influenta acestuia asupra artei militare, cat si modul in care acest concept a fost receptat in gandirea militara contemporana.

Aparut si experimentat in perioada Razboiului Rece, razboiul geofizic a fost abordat in literatura militara de specialitate mai intii sub conceptul de razboi meteorologic si de razboi ecologic (in S.U.A. si Occident) si sub termenul de razboi geofizic sau geoclimatic (in U.R.S.S., China si tarile Tratatului de la Varsovia).

Conform unor specialisti militari sovietici  (printre care generalul Ivan Rotnedin) „notiunea de razboi geofizic cuprinde complexul de masuri indreptate in scopul perturbarii pe teatrele de operatiuni militare a conditiilor naturale si a formarii unor conditii noi, care exclud sau ingreuneaza in mod esential actiunile de lupta ale trupelor si viata populatiei pasnice”.

In literatura de referinta unii autori occidentali (Arthur H. Westing) folosesc „notiunea de razboi ecologic intelegand prin aceasta manipularea mediului in scopuri militare ostile. El considera ca manipularile ostile ale mediului, cele mai utile din punct de vedere militar, ar fi cele in care un consum relativ modest de energie declansatoare ar conduce la eliberarea unei cantitati considerabile mai mari de energie distructiva directionata.”

„Scopul unui astfel de atac asupra mediului terestru sau marin”, sustine Hellen C. Noltimier, profesor la Universitatea statului Ohio, „ar putea fi distrugerea economiei unei tari tinta, a standardului de viata, a capacitatii de a purta un razboi sau chiar de a supravietui pe termen lung”.

Conform Lexiconului Militar  „prin razboi geofizic (ecologic) se intelege o forma de purtare a razboiului total in care se folosesc mijloace si metode de modificare a mediului natural, considerandu-se ca acestea pot provoca distrugeri atat de mari, incat ar obliga adversarul sa inceteze actiunile de lupta.”

Intr-un studiu politico-militar generalul Dumitru I. Dumitru definea razboiul geofizic ca „un razboi care ar consta in modificarea, in scopuri distructive a mediului inconjurator, urmarindu-se ruperea echilibrului existent in natura si declansarea, prin mijloace tehnice a unor fenomene si procese cu efecte distrugatoare asupra populatiei si mediului ambiant terestru, aerian si maritim.”

Arthur Westing, unul din specialistii Institutului pentru Studierea Problemelor Pacii si ale Razboiului din Stockholm spunea ca „razboiul geofizic se refera la manipularea mediului in scopuri militare ostile. Manipularile ostile ale mediului cele mai utile din punctul de vedere militar ar fi cele in care un consum relativ modest de energie declansatoare conduce la eliberarea unei cantitati considerabil mai mari de energie distructiva directionata.”

In cartea „Starea vremii, dupa dorinta”, ziaristul Georg Breuer, specializat in probleme stiintifice, dezvaluie pericolele influentarii meteorologice, prezentand eforturile unor specialisti din S.U.A, Australia, U.R.S.S., China si alte tari , de a realiza o „bomba climatologica”.

Colonelul Emanoil Stanislav si gl. bg. (r) Nicolae Ciobanu defineau razboiul geofizic , „ca presupunand activarea unor energii si a instabilitatii existente in natura, prin interventia deliberata a omului in structura si dinamica factorilor de mediu si folosirea lor in scopuri distructive.”

Vladimir Ivanovici, director stiintific al Institutului National de Meteorologie si Hidrologie, arata intr-un interviu  ca in Australia, Israel si Italia a fost testata cu succes practica insamantarii artificiale a norilor cu nuclee de condensare in scopul realizarii ploilor artificiale.

Atsuma Ohmura, directorul Institutului pentru Studierea Fenomenelor Meteorologice din Zurich a dezvaluit cotidianului Bild cateva din scenariile terifiante, care ar putea fi puse in aplicare de armata S.U.A., cum ar fi operatiunile „Potopul”,
„Era glaciala”, „Vintul”, „Apa”, care nu reprezinta altceva decat materializarea si perfectionarea mijloacelor prin care fenomenele meteorologice pot fi produse si controlate de catre om in scopuri militare.

Unii oameni de stiinta studiind efectele razboiului geofizic apreciaza ca influentarea artificiala a vremii, ca procedeu de lupta, prezinta pericolul potential de a da nastere la distrugeri necontrolabile, cu urmari de neprevazut. Faptul cel mai grav consta in probabilitatea mare ca asemenea distrugeri sa aiba urmari mai grave pentru populatie decat pentru fortele armate.

Din punct de vedere istoric prima ploaie artificiala a fost provocata la Bucuresti in anul 1931 de catre cercetatoarea Stefania Maracineanu. Datorita rezultatelor obtinute Stefania Maracineanu a primit sprijin din partea guvernului francez si a repetat aceste experiente in anul 1934 in Algeria, fiind incununate de succes .

Cercetarile urmatoare in acest domeniu au continuat abia dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand in anul 1946, inginerul american Vincent J. Shaefer a facut o experienta pe muntele Washington. Aici, intr-o zi cand deasupra acestuia pluteau nori densi. El a dispersat din avion, la baza norului, zapada carbonica, ceea ce a dat nastere unei averse puternice.

Prima ploaie artificiala in scopuri militare a fost provocata , in anul 1963 de catre armata americana in Vietnam, iar in anul 1966 tot americanii au provocat ploi torentiale cu urmari dezastruoase pentru provinciile din nordul Laos-ului.

Comparand efectele armelor cunoscute cu cele ale razboiului geofizic mai ales asupra fortei vii, reiese ca ultimele pot provoca distrugeri mari, oarbe; se pot folosi intr-un razboi secret, sunt mai puternice decat cele cunoscute si se
datoreaza capacitatii omului de a cunoaste, dirija si controla fenomenele naturale ale planetei noastre”.

In prezent razboiul geofizic prezinta perspectivele posibilului, dar cu mentiunea ca, intr-un asemenea conflict notiunile de invingator si invins s-ar putea confunda, fara a se putea face distinctie intre victimele militare si cele civile, intre agresor si atacat, fapt ce accentueaza si mai mult monstruozitatea cautarilor unor savanti in acest domeniu.

O incercare cu efecte neasteptate a avut loc in China in primavara anului 2000. Cercetatorii chinezi au lansat in atmosfera, intr-o regiune secetoasa, mai multe rachete cu iodura de argint in scopul obtinerii ploii. Neluandu-se in calcul toti factorii de mediu ai zonei respective, savantii chinezi s-au trezit intr-un interval foarte scurt de timp in zona mentionata cu ninsori abundente.

Conform ziarului The New York Times din 10, respectiv 21 iulie 1972, folosirea constienta a substantelor chimice in scopul desfrunzirii (defolierii) padurilor si, ca urmare, distrugerii acestora in scopuri militare, urmarind interzicerea ascunderii inamicului si facilitarea ducerii actiunilor de lupta ale trupelor proprii au fost folosite de subunitati specializate ale armatei americane in razboiul din Vietnam, iar in Orientul apropiat de catre trupele israeliene in conflictul din 1967.

Revista Obozrenie  prezinta folosirea in scopuri militare a furtunilor de foc in cadrul operatiunilor militare prin folosirea masiva a armelor nucleare, substantelor chimice incendiare de tipul napalmului, supernapalmului, termitului si aliajului electron, bombelor incendiare cu magneziu, cat si folosirii cantitatilor megalitice de combustibili clasici.

Specialistul englez Michael Hatley descrie un asemenea fenomen, provocat de o bomba nucleara cu un echivalent de 20 de megatone TNT.

Clima si, sub unele din aspectele ei, vremea pot constitui, daca sunt bine cunoscute si dirijate, o arma care poate oferi suprematia pe orice teatre de actiuni militare.

Unele tari din America Centrala, printre care Honduras, Nicaragua, Guatemala si altele, au reclamat la ONU in repetate randuri ca S.U.A. a deturnat uragane catre coastele lor, producandu-le pagube incalculabile. Daca americanii n-ar fi facut acest lucru uraganele respective ar fi devastat Florida si alte state americane.

In anul 1976, conducerea R. P. Chineze le-a reprosat oficial „fratilor sovietici” ca „storc” norii in apropiere de granita comuna, pentru ca ploile atat de asteptate in China sa cada in U.R.S.S., in regiuni binecunoscute pentru ariditatea lor.
De altfel este notoriu ca in ultimile trei, patru decenii, in zilele cand in capitalele marilor puteri aveau loc manifestari
nationale (parazi militare, mitinguri, mari spectacole culturale si sportive) era vreme insorita sau, in cel mai rau caz, nu au fost semnalate niciodata precipitatii sau vreme rea.

Acestea se refereau la:

1. Dispersarea cetii, a norilor si modificarea regimului de precipitatii;
2. Formarea cetii si a norilor;
3. Producerea grindinei;
4. Obtinerea unor materiale necesare modificarii proprietatilor electrice ale atmosferei;
5. Introducerea in atmosfera a campurilor electromagnetice;
6. Provocarea si dirijarea furtunilor, tornadelor si a uraganelor;
7. Producerea artificiala a ploii si zapezii;
8. Controlul fulgerelor si al maselor plasmatice atmosferice;
9. Modificari ale climei prin topirea calotei polare;
10. Deteriorarea stratului de ozon si a ionosferei;
11. Modificari ale parametrilor fizici, chimici si electrici ai marilor si oceanelor, controlul fenomenului El Nino;
12. Utilizarea concentrarilor de materiale radioactive in apele marilor si oceanelor;
13. Producerea valurilor mareice mari – tsunami;
14. Provocarea cutremurelor de pamant si a valurilor de cutremur;
15. Incendierea de la mari distante pe mari intinderi a vegetatiei;
16. Provocarea avalanselor si a alunecarilor de teren;
17. Modificari in marile intinderi polare cu gheturi permanente (zonele permafrost);
18. Devierea cursurilor de apa terestre, subterane si carstice;
19. Activarea vulcanilor;
20. Schimbarea unghiului de inclinare a axei Pamantului;
21. Folosirea in scopuri militare a asteroizilor, meteoritilor si a altor corpuri cosmice (inclusiv prin instalarea de oglinzi pe Luna si in spatiul circumterestru in scopul realizarii zilei artificiale permanente);
22. Utilizarea ca arma a diferitelor tipuri de radiatie (EM – electromagnetice, IR – infrarosii, UV – ultraviolete, X – radiatii Roentgen, ELF – unde cu lungimea de unda ultralunga, infrasunete si ultrasunete, unde laser, maser si iraser, undele emanatiilor nucleare, impulsul electromagnetic, undele neutrino, unde ale particulelor de ultra inalta energie, a radiatiilor cosmice Van Allen, solare si telurice etc.). Este de remarcat faptul ca arma geofizica cu infrasunete a fost inventata la inceputul anilor ’20 de savantul roman George Constantinescu, creatorul sonicitatii. Fotografia unui tun cu infrasunete si descrierea functionarii sale poate fi gasita in revista Energia nr.2/februarie 1921. Abia in anii ’60 americanii si francezi vor „descoperi” aceasta teribila arma.

Razboiul geofizic distruge imaginea limitata, ingusta, asupra conditiilor de spatiu – mediu ce era redusa numai la teren introducand conceptul de factor geoclimatic ce contine intr-un singur termen toata complexitatea elementelor de natura geografica, geospatiala si climatica.

Unele din cele mai importante atuuri ale razboiului geofizic sunt:

– Costul deosebit de mic al acestor tehnologii, in raport cu efectele extrem de devastatoare ce le pot produce.
Intrebuintarea in secret, de cele mai multe ori victima agresiunii neputand deloc, foarte greu sau prea tarziu dovedi agresiunea sau identifica atacatorul.

– Mascarea manifestarii celor mai multe dintre efecte sub aspectul si forma unor fenomene naturale comune, a caror producere este de regula pur intamplatoare.

– Simplitatea unor tehnologii de modificare a mediului in scopuri militare nu cer existenta unei industrii de razboi.

– Surprinderea inamicului, atat sub aspectul (forma) manifestarii efectelor atacului, cat mai ales al duratei acestora (amploare spatiala, temporala,etc).

– Universalitatea folosirii la orice esalon a acestor tehnici in functie de scopul urmarit (esalon tactic, operativ si strategic) putandu – se actiona la nivel local, regional, continental sau chiar global.

– Multiplicarea efectelor – capacitatea de realizare a unor efecte deosebit de distrugatoare combinand arme cu actiuni si urmari limitate.

– Conversia (reconversia) extrem de simpla si ieftina a majoritatii covarsitoare a acestor tehnologii militare geofizice spre
domeniul civil si invers.

– Impactul (socul) traumatizant, demoralizator din punct de vedere psihologic asupra luptatorilor si in special asupra populatiei.

– Dificultatea sau uneori imposibilitatea contracararii efectelor si a combaterii urmarilor folosirii armei geofizice.

– Efecte deosebite de distrugatoare pornind de la energii mici si foarte mici.

– Operatorii acestor arme si tehnologii nu mai sunt militarii profesionisti ci specialistii din diferite domenii de activitate.

Pentru a-si impune vointa, un agresor nu mai are nevoie sa ocupe terenul adversarului ci va actiona de la distanta. Lucru
valabil si in aparare sau riposta cu arma geofizica la agresiuni altele decat cele de natura geofizica.

La cele enumerate mai sus pot fi adaugate si unele inconveniente. Astfel cele mai multe tehnologii de modificare a mediului in scopuri militare se afla in prezent in stare de idee, proiect sau de experiment, foarte putine dintre ele fiind in exploatare la trupe.

– Unele din efectele secundare ale acestor tehnici nu pot fi controlate in totalitate deocamdata.

– Pentru unele dintre acestea nu poate fi stabilita cu precizie raza de actiune, urmarile exacte pe care le provoaca cat si
arealul afectat.

– Cele mai multe dintre ele provoaca pagube imense, uneori incalculabile afectand de cele mai multe ori si teritoriul celui
care initiaza atacul.

– Efecte ireversibile, iremediabile asupra ecosistemelor planetei cat si asupra societatii umane ale unora dintre aceste
tehnologii.

– Greutati foarte mari pentru inlaturarea efectelor chiar in cazul unor tehnologii mai „blande”.

– Pericolul scaparii de sub control a unor astfel de tehnici (radiatiile, bolile, tehnicile de manipulare genetica nanotehnologia etc.) ce ar putea duce chiar la extinctia unor ecosisteme, specii ale florei si faunei, rasei umane sau chiar a vietii pe Terra.

– Posibilitatea ca aceste tehnici sa incapa pe mana gruparilor si organizatiilor teroriste sau ale crimei organizate.

In prezent cele mai multe din mijloacele destinate razboiului geofizic se sustrag conventiilor si tratatelor internationale de neproliferare, nefiind cuprinse in legislatia de specialitate in vigoare. Multe state nu au semnat tratatele si conventiile ce interzic tehnicile de modificare a mediului inconjurator in scopuri militare. Multe sunt cazurile cand testele pentru astfel de arme sunt realizate (de obicei de catre statele detinatoare) deasupra teritoriilor altor tari, in afara granitelor nationale.

3 thoughts on “Romania a cazut prada razboiului climatologic. Sunt nevoit sa reiau cateva din articolele domnului general Emil Strainu, legate de acest subiect.”

  1. Guvernele marionetă ale României execută neabătut ordinele ocultei mondiale de distrugere a Țării și Neamului Românesc. Sunt criminale și distructive prin excelență.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s