Filosofie

Lirica lui George Bacovia.

Lirica bacoviana a sedus critica literara inca de la inceput si, in ciuda aparentei monotonii, aproape nimeni nu l-a acuzat pe poet de manierism. Pe rand, criticii au vorbit despre Bacovia poet simbolist sau expresionist, despre Bacovia sentimental sau antisentimental, despre o lirica a rupturii (intre volumele Plumb si Stante burgheze) sau una a continuitatii. S-a ajuns pana la a se afirma ca poetul joaca un rol, ca-si construieste o masca in spatele careia se ascunde ironic si detasat de o lume degradata, infinit de lucid insa, iar poezia lui este o continua explorare.

Ansamblul operei bacoviene degaja o atmosfera specifica, de pustiu in lume.Exista, intr-adevar, o atmosfera bacoviana: o atmosfera de coplesitoare dezolare, de toamna cu ploi putrede, cu arbori cangrenati, limitata intr-un peisagiu de mahala de oras provincial, intre cimitir si abator, cu casutele scufundate in noroaie eterne (…). Si in aceasta atmosfera de plumb, o stare sufleteasca identica: o abrutizare de alcool, o deplina dezorganizare sufeteasca prin obsesia mortii si a neantului, un vag sentimentalism banal, in tonul caterincilor, si macabru, in tonul papuselor de ceara ce se topesc…(E. Lovinescu – Istoria literaturii contemporane, vol.2, p. 404). Obiectele care creeaza atmosfera sunt putine, corelate cu ideea de gol si inventariate cu insistenta: sicrie, coroane de plumb, copaci, abatoare, camere, clavire, etc. Aceasta atmosfera este specific simbolista prin evocarea parcurilor deprimante, a targului provincial, prin starea de spleen, de nevroza, prin eros isterizat sau presimtirea bolii si a degradarii fizice. Ion Negoitescu va afirma si el ca poezia bacoviana apartine expresiilor celor mai specifice ale simbolismului.

Temele si motivele intalnite in opera bacoviana sunt cele dintai care o incadreaza in curentul simbolist. Motivul singuratatii este printre cele mai exploatate de Bacovia: Stam singur in cavou… si era vant…, Stam singur langa mort… si era frig… (Plumb); Sunt singur, si ma duce-un gand/ Spre locuintele lacustre (Lacustra),Sunt solitarul pustiilor piete (Palind); Si ninge-n miezul noptii glacial…/ Si tu iar tremuri, suflet singuratec (Singur), etc.Acesta este esential in definirea relatiei om-univers si simbolizeaza izolarea. Prin intermediul sau poetul mediteaza asupra conditiei umane, aflata in situatia unei imposibile comunicari cu universul din afara.

Un alt motiv important din lirica bacoviana este plumbul. In poezia Plumb, acest cuvant este repetat in mod obsesiv, de trei ori in fiecare strofa, fiind asezat chiar in rima (Dormeau adanc sicriele de plumb/ Si flori de plumb si funerar vestmant/ Stam singur in cavou si era vant/ Siscartaiau coroanele de pumb. (…) Dormea intors amorul meu de plumb (…) Si-i atarnau aripile de plumb). Luand drept coordonate greutatea, culoarea si sonoritatea, plumbul poate simboliza fie apasare sufleteasca, fie monotonie si plictis, fie o cadere grea, fara ecou.Greutatea plumbului aduce caderea, prabusirea in abisul temporal (Lacustra) sau in moarte (Asculta cum greu, din adancuri/ Pamantul la dansul ne cheama –Melancolie), astfel, plumbul pare a fi, in plan poetic, substantivizarea verbului ,,a cadea” (Adriana Iliescu – Poezia simbolista romanesaca).

Ploaia care acompaniaza toamna in poeziile bacoviene este perceputa atat vizual (Da, ploua, Cum n-am mai vazut –Ploua, Ploua…si peste targ, duse de vant/ Grabite trec frunze liberate – Note de toamna), cat si auditiv (I-auzi cum mai ploua/ Ce melancolie/ Singur, singur, singur– Rar, De-atatea nopti aud plouand –Lacustra, Da, ploua… si suna umil –Ploua), sau ca o desfasurare monotona si obsedanta (Ploua, ploua, ploua/ Vreme de betie – Rar). Ploaia simbolizeaza, la randul ei, dezagregarea materiei, facand ca totul sa se prabuseasca: Si simt cum de atata ploaie/ pilotii grei se prabusesc (Lacustra).

Orasul tentacular (targul provincial) este un alt motiv simbolist intalnit si in opera lui George Bacovia. In poezia Amurg, el este conotat ca spatiu citational: trec corbii – ah, ,,corbii”/ Poetului Tradem/ Si curg pe-nnoptat/ Pe-un targ inghetat. Tehnica citatului, a colajului, a referintei intertextuale apare in poezia bacoviana ca procedeu regizoral. Prin comparatie targul din poezia bacoviana este echivalent fie cu un cimitir (Afara ninge prapadind/ Iubita canta la clavir/ Si targul sta intunecat/ De parca ninge-n cimitirNevroza), fie cu un salon (Orasul, cu-ncetul, pare un salonNoapte), fie cu un cavou (Pe cand, de argint/ In amurg de argint/ S-aprinde crai-nou// Pe zari argintii/ In vastul cavou… – ), sau cu o crasma (E-o noapte uda, grea, te-neci afara/ Prin ceata- obosite, rosii, fara zare/ Ard, afumate, triste felinare/ Ca intr-o crasma umeda, murdara Sonet ). Tot prin comparatie orasul este echivalent cu azilul, in poezia Aiurea, in care se intalnesc conotatiile de loc malefic, blestemat (Si stam impietrit… si de veacuri/ Cetatea parea blestemataPanorama) si morbid, alienant (Orasul luminat electric/ Dadea fiori de nebunieFanfara). Astfel, targul bacovian este mai mult decat un loc fatidic din universul sau poetic, este unicul loc spiritual care poate fi si salon si crasma si cimitir si cavou.

In afara de oras, in textele bacoviene mai apar si alte locuri fatidice. Unul dintre acestea este stada, legata de o situatie bacoviana specifica, ratacirea. Este un loc al singuratatii, al nebuniei si al nedreptatii sociale. Singuratatea este motivul cel mai des intalnit in opera lui Bacovia, insa cel mai bine este subliniata pe strazile goale (Strazile-s desarte/ Singur, singur, singur…Rar). In lista temelor poetice, dupa strada goala se intalneste cea a parcurilor inghetate. In poezia Decor, parcul este descris ca solitar si secular, si definit caDecor de doliu, funerar…. Este decor pentru amintirile pe care le provoaca (In parc regretele plang iar…, In parc fantomele apar…, si, totodata, profetie a mortii prin glasul pasarilor cobitoare (Cu pene albe, pene negre/ O pasare cu glas amar/ Strabate parcul secular/ Cu pene albe, pene negre). Poezia Amurgaccentueaza trasatura fatidica a parcului, ca loc marcat prin culorile cu conotatii simbolice clare (sineala, aur, sange) care se imprima pe fondul neutru al albului sau al transparentei: Havuzul din dosul palatului mort/ Mai arunca, mai ploua, mai plange – / Si stropii cazand, in amurg iau culori: /De sineala, de aur, de sange. Imaginea vizuala a parcului bacovian este completata de cea auditiva a muzicii de famfara si a cantecului imaginar al tomanei:Auzi, cum muzica rasuna clar/ In parcul falnic, antic si solemn, – / Din instrumente jalnica, de lemn / La geamuri, toamna canta funerar (Vals de toamna). Parcul si strada nu sunt marcate de prezenta feminina, ele fiind locuri ale intalnirilor ratate: Melancolia m-a prins pe strada. / / E o vibrare de violete; / /Trece si Ea; / As vrea, / Dar nu pot s-o salut/ Oh, si cum a trecut, / Intr-o vibrare de violete (Nervi de primavara). Odaia goala urmeaza parcurilor inghetate. Aceasta, prin culoare (negru), prin umezeala si prin frig, simbolizeaza mormantul: Si-s umezi peretii/ Si-un frig ma cuprinde/ Cu cei din morminte/ Un gand ma deprinde (Moina). Odaia iubitei este insa singurul loc bacovian conotat benefic, aici intalnindu-se o atmosfera de intimitate si intelegere intreel si ea. Un alt loc fatidic din lirica bacoviana este cafeneaua. In cafenea omul este predispus divagarii, fiind un loc al visarilor, al poeziei, consacrat deSimbolism, / Curentul decadent. Cu ea se incheie ansamblul locurilor bacoviene, care fac din oras un adevarat univers poetic.

Printre motivele bacoviene care se incadreaza in curentul simbolist este si cel al golului, care poate fi atat gol spatial echivalent cu pustiul camerei, al orasului cu piete luminate de agonice, cat si gol temporal care sugereaza haosul (Imensitate, vesnicie/ Tu, haos care te-aduni/ In golul tau e nebuniePulvis).

Culorile maladive fac parte, la randul lor, din categoria temelor si motivelor simboliste din opera lui Bacovia. O prima culoare care simbolizeaza boala, agonia este galbenul frunzelor toamnei, care insoteste negrul funerar (O femeie in doliu pe strada/ O frunza galbena tremura dupa ea; Si galbeni trec bolnavi/ Copii de la scoala). Negrul este cel mai intens exploatat in poezia cu acelasi nume, sugerand ca totul s-a redus la scrum, la cenusa: Vibrau sacntei de vis… noian de negru/ Carbonizat amorul fumega/ Parfum de pene arse si ploua/ Negru, numai noian de negru…O alta culoare folosita este rosul, fiind de cele mai multe ori corelat cu sangele: Si-nsangerat, amurgul/ Patrunde-ncet prin geamuri; Pe dealurile-albastre/ De sange urca luna/ De sange pare lacul/ Mai ros ca-ntotdeauna (Amurg).

Pe langa argumentele tematice care permit incadrarea operei bacoviene in curentul simbolist mai exista si argumente stilistice – folosirea sinesteziei (O picatura parfumata cu vibrari de violet; Ploua roua de culori/ Venus plina de fiori/ Pare-o vie violeta); aparitia unor simboluri obsedante, care circula de la o poezie la alta (plumbul, corbii, ploaia, sicriul, amurgul), acuitatea senzoriala in descrierea unor imagini care reprezinta, de fapt, o stare interioara – dar si argumente intertextuale – citarea unor poeti simbolisti (Edgar Poe, Verlaine, Tradem, Boudelaire si Rollinat) sau referiri la poezia decadenta (Tu citesti nazalizand/ O poema decadenta, cadaveric parfumata/ MonotonaPoema in oglinda). Bacovia cofera diverse acceptiuni in opera sa termenului decadent: alcoolism (Ca Edgar Poe ma reintorc spre casa/ Ori ca Verlaine, topit de bauturaSonet); funebru (Trec corbii… ah, corbii/ Poetului TrademAmurg); sarcasm tragic (Dar in lugubrul salii pufneau in ras sarcastic/ Si Poe, si Boudelaire, si RollinatFinis).

Cu tote acestea, au existat totusi critici literari care au incercat sa demonstreze ca opera lui Bacovia se indeparteaza de simbolism, putand fi identificate elemente expresioniste. In lucrarea sa Despre poezie, Nicolae Manolescu arata ca lirica bacoviana se indeparteaza de simbolism prin faptul ca, in locul muzicii, poetul cultiva sunete dizarmonice, ajungand pana la tipatul specific expresionist: Poezia simbolista era una a armoniei muzicale, caracterizata de o simtire discreta si evaziva (…). La Bacovia insa, ,,scartaielile” ating urechea ca sunete ,,infioratoare” si frunzele cazatoare produc pe retina imagini ,,sinistre”. Instinctul melodiosului, care conduce mana tuturor modernistilor, este absent in poeziile lui Bacovia, a carui arta pare sa invedereze (…) o ureche in stare sa accepte disonanta, zgomotosul, dezordinea sonora. El afirma ca pastelurilebacoviene descriu de fapt peisaje mentale. Spre exemplu, in poezia Decor, se poate observa ca poetul nu descrie peisajul, ci il organizeaza in functie de doua trasaturi opuse, albul si negrul. Alternanta (sau opozitia) intre alb si negru (Copaci albi, copaci negri) formeaza o imagine a mortii, tema consatnta a acestui univers poetic. Intr-o alta lucrare a sa, Teme, Nicolae Manolescu sustine ca spre deosebire de culorile simboliste care se grefau pe sunete si mirosuri, intr-un sistem de corespondente menite a arata intelectualitatea unui lirism interesat de esente, la Bacovia culoarea devine nu numai persistenta si obsesiva, dar de o mare materialitate, ca la expresionisti (…). Bacovia se remarca prin intensificarea senzatiei (de sunet culoare sau cinetica), prin marirea expresivitatii uneori pana dincolo de limita suportabila. El e modren fiindca socheaza: ochii, urechea, imaginatia, arta.

Cu tote acestea, au existat totusi critici literari care au incercat sa demonstreze ca opera lui Bacovia se indeparteaza de simbolism, putand fi identificate elemente expresioniste. In lucrarea sa Despre poezie, Nicolae Manolescu arata ca lirica bacoviana se indeparteaza de simbolism prin faptul ca, in locul muzicii, poetul cultiva sunete dizarmonice, ajungand pana la tipatul specific expresionist: Poezia simbolista era una a armoniei muzicale, caracterizata de o simtire discreta si evaziva (…). La Bacovia insa, ,,scartaielile” ating urechea ca sunete ,,infioratoare” si frunzele cazatoare produc pe retina imagini ,,sinistre”. Instinctul melodiosului, care conduce mana tuturor modernistilor, este absent in poeziile lui Bacovia, a carui arta pare sa invedereze (…) o ureche in stare sa accepte disonanta, zgomotosul, dezordinea sonora. El afirma ca pastelurilebacoviene descriu de fapt peisaje mentale. 

Spre exemplu, in poezia Decor, se poate observa ca poetul nu descrie peisajul, ci il organizeaza in functie de doua trasaturi opuse, albul si negrul. Alternanta (sau opozitia) intre alb si negru (Copaci albi, copaci negri) formeaza o imagine a mortii, tema consatnta a acestui univers poetic. Intr-o alta lucrare a sa, Teme, Nicolae Manolescu sustine ca spre deosebire de culorile simboliste care se grefau pe sunete si mirosuri, intr-un sistem de corespondente menite a arata intelectualitatea unui lirism interesat de esente, la Bacovia culoarea devine nu numai persistenta si obsesiva, dar de o mare materialitate, ca la expresionisti (…). Bacovia se remarca prin intensificarea senzatiei (de sunet culoare sau cinetica), prin marirea expresivitatii uneori pana dincolo de limita suportabila. El e modren fiindca socheaza: ochii, urechea, imaginatia, arta.coviana intriga, pe masura ce inaitezi in lectura, poeziile sporesc ambiguitatea…

http://cyd.ro/lirica-lui-george-bacovia/

2 thoughts on “Lirica lui George Bacovia.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s