Dezvaluiri, Neamul Romanilor

Romania, biata tara, calcata in picioare de Rusia si Statele Unite!

 

Dacă nu am putut plăti atunci răul ce ni s-a făcut, de-atâta să avem grijă: măcar să nu uităm!” – Nicolae Iorga

Nerușinați ambasadori ne-au mai dat Putin și Obama, acești Romeo și Julieta ai politicii mondiale. Până și la cum le sună numele pe caldarâmul bucureștean se aseamănă, nu numai la neobrăzare: Kuzmin și Klemm. Kuz-min – Klemmm, Kuz-min – Klemmm, așa se aude cand ies cei doi Pat și Patașon din oficinele Mini-ministerelor Adevărului, ca să mărșăluiască braț la braț pe Kiseleff, care spre Guvern, care spre MAE. „Dialoguri constructive” și „dezghețuri majore” au loc apoi, instantaneu, cu revărsare direct în capul nostru de „stupid people”, ca să citez un clasic al ticăloșiei. Cine a mai văzut așa ceva? În ce Bantustan al lumii merge vreun ambasador român să dea directive și să întoarcă soldăței de plumb cu cheița de și pe la spate? A devenit Conventia de la Viena cu privire la relațiile diplomatice o hârtie igienică pentru cei doi „guvernatori” care și-au împărțit România după bunul lor plac? Dar oare la MAE se mai știe ce zice textul Convenției? Să le amintim noi: „Fără prejudiciul privilegiilor și imunităților lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii și imunitați au datoria de a respecta legile și regulamentele statului acreditar. Ele au, de asemenea, datoria de a nu se amesteca în treburile interne ale acestui stat.” E drept, nicăieri nu scrie că diplomatul e obligatoriu să aibă și bun simț pentru a respecta Istoria și demnitatea națională a statului care îl primește, cu ospitalitate. Se presupune că bunul simț este un atribut al diplomației. Nu și în cazul cuplului nostru „atomic”, Kuz-min – Klemmm.

Chiar dacă au program de aprozar, conform paginii de Facebook (Deschis Luni-Vineri, 8.30 – 16.30) Ministerul de Externe ar fi trebuit să iasă din autismul cu care ne-a obișnuit după ce Ambasada Rusiei, reprezentanta oficială în România a președintelui rus, Vladimir Putin, și a politicii Externe a Moscovei, ne-a tras un mare scuipat pe memoria a 3000 de victime ale Masacrului de la Fântâna Albă, în Bucovina cazută sub ocupația URSS. Și noi care așteptam niște scuze, firești, măcar după 76 de ani de la o crimă odioasă.

Pe pagina de Facebook a Ambasadei tronează încă de pe 17 aprilie mesajul insultător al Rusiei, în care se afirmă, în clasicul stil sovietic cu care ne-am obișnuit prea mult, ca în „așa-zisul masacru” de la Fântâna Albă ar fi murit „doar” 50 de oameni după ce „grănicerii sovietici” – un eufemism pentru trupele NKVD – au acționat „potrivit legii”. Batjocura sinistră la adresa miilor de martiri secerați de Sfintele Paști al anului 1941 în acest veritabil Katyn al românilor este fără precedent în toată istoria relațiilor diplomatice româno-ruse. Luați aminte: nicicând, în cei 140 de ani de relații diplomatice – nici chiar pe vremea lui Ceaușescu, când apariția în revistele de specialitate românești a referirilor despre Basarabia începuse să enerveze Moscova – nu și-a permis vreun diplomat rus să batjocorească România astfel.

Postarea aceasta se adaugă unei alteia, în care chiar acum, în prag de Centenar, Marea Unire de la 1918 este considerată o „ocupație” românească, „proto-fascistă” probabil, realizată prin intermediul serviciilor secrete românești.

Tot serviciile speciale ale României ar fi vinovate și de înregimentarea „provocatoare” a celor 3000 de români din nordul Bucovinei ocupate care și-au abandonat țarina natală pentru a scapa de bestiile roșii și a pleca acasă, la mama România. „Doar” 50 de români ar fi ucis trupele sovietice la Fântâna Albă din cei 2000 încolonați, după cum susține cu nonșalanță Ambasada Rusiei în România. Dar dincolo de mărturiile privind masacrul sinistru, dintre care chiar autorul acestor rânduri a avut șansa de a înregistra una, a supraviețuitorului Petru Huțanu (detalii la Basarabia-Bucovina.Info și Știri Botoșani), aserțiunile rusești sfidează logica elementară. O banală AK-47 trage 6-700 de gloanțe pe minut, la fel ca și mitraliera RPK, cu care se presupune că erau dotate trupele NKVD. O rafală durează cam 4 secunde, timp în care sunt trase cel puțin 30 de gloanțe. Cam câți grănicieri sovietici credeți că se aflau în fața unei mulțimi de 2000 de oameni și cât credeți că au tras? Unul, doi, rătăciți pe-acolo? Și au tras și ei vreo 10 secunde, de au nimerit doar 50 de români? Să fim serioși. In minutul doi erau călcați în picioare dacă așa ar fi stat situația. Acolo s-a tras în carne vie de către cel puțin un detașament al trupelor speciale NKVD.

Conform „spărgătorului de gheață” Viktor Suvorov, în nordul Bucovinei se aflau trei astfel de detașamente, sub comanda șefului cir­cumscrip­ției militare de frontieră Liov, în cadrul planului lui Stalin de a ataca România în vara anului 1941. În fapt, operațiunea de la Fântâna Albă confirmă teoria documentată a lui Suvorov, pentru că realitatea a stat exact invers față de cum o prezintă Ambasada Rusiei. Nu serviciile de informații românești au acționat pentru a-i grupa pe bieții bucovineni, ci chiar NKVD-ul, care a lansat diversiunea că înșiși sovieticii sunt dispuși să accepte plecarea refugiaților în România, cu unicul scop de a scapa de românii loiali țării lor, care le-ar fi putut da serios de furcă în spatele frontului pe care urmau să-l deschidă. Masacrul a fost premeditat. Sovieticii voiau să ucidă toți posibilii luptători anticomuniști. De altfel, fără să-și dea seama, chiar textul indicat de Ambasadă ca sursă (disponibil aici) certifică această ipoteză: „Deși în coloană erau femei cu copii și vârstnici, analiza materialelor existente arată că aproape 70 % din coloana erau persoane de sex masculin cu vârsta cuprinsă între 20-25 și până la 40 de ani, mulți dintre care și-au lăsat acasă soțiile lor tinere, copiii mici, părinții, frații și surorile. Marea majoritate a acestor oameni la timpul lor au efectuat serviciul militar în cadrul armatei române. Astfel este evident că în cazul în care ar fi început un război, nu era deloc necesar să-i instige cineva pe acești oameni să lupte, ei în mod automat ar fi devenit „avangarda” armatei române” (subl. noastră). ”

„La 1 aprilie 1941 – de Sfintele Paști – un grup mare de români din mai multe sate de pe valea Siretului, purtând în față un steag alb și însemne religioase, icoane, prapuri și cruci din cetină, a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. După masacru, răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost îngropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari – vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul”, spun martorii oculari. Fac aici o propunere: la anul, în Săptămâna Mare, 3000 de români, îmbracați frumos, să se dispună într-o coloană pe plaiurile bucovinene ale Putnei și să se lase mitraliați cu patru, să zicem, replici RPK, airsoft sau de paintball. Ce credeți, „doar” 50 vor fi nimeriți?

Poate nici cifra nu are o reală importanță, cât străduința Ambasadei de a justifica crimele „așa-zisului masacru”, demonstrând fără tăgadă ca actuala conducere a Rusiei, prin toate excrescențele ei, este doar o altă formă de viață târâtoare a URSS. Dacă ar putea, Kuzmin și-acum ar mitralia românii care ar trece granița arbitrară impusă o dată prin înțelegerea secretă dintre Hitler și Stalin, apoi cu tancurile de imperiul roșu și reconfirmată prin ticălosul Tratat cu Ucraina, ce, dacă am avea o conducere românească, ar trebui denunțat anul acesta, la a 20-a funebră „aniversare”. Sute de mii de crime bestiale și deportări în toate stepele Rusiei au urmat după ocupația bolșevică pe care o apără azi, exact ca un „grăncier sovietic”, ambasadorul Federației Ruse. Cu atât mai revoltătoare ne apare în acest context atitudinea unor pseudo-naționalisti de adulare a Rusiei și emisarilor ei oculți.

Dar mai gravă decât tăcerea asurzitoarea a MAE, cu care ne-am obișnuit, ni se pare lipsa de reacție a istoricilor români și a presei, care, cu câteva foarte mici excepții, a îngropat la ordin, după cum se vede cu ochiul liber, afrontul diplomatic fără precedent al Ambasadei Rusiei, care, pe lângă faptul că neagă holocaustul sovietic îndreptat asupra poporului român, mai încalcă și Legea statului în care este acreditată. Pentru că începând din 2011, 1 aprilie se instituie prin Lege drept „Zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie”. Este ca și cum ambasadorul român de la Tel Aviv s-ar apuca pe pagina de Facebook a Ambasadei României să nege holocaustul.

Negarea rusească de tip bolșevic nu poate să nu ne aducă aminte de cine a contestat și chiar a încercat să blocheze legea de comemorare a victimelor regimului sovietic: Vladimir Tismăneanu, alintat Volodea, recte Volo ot Stalin, pe vremea când trona ca o moluscă uriașă peste Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (dovada aici). Comentariile sunt, cred, de prisos.

Revoltătoare este și atitudinea actualei conduceri a IICCMER, care se dovedește a fi o continuatoare a dinastiei ideologice a clanului Tismăneanu și care a ignorat absolut în totalitate tragicul eveniment de acum 76 de ani. Într-un moment când familiile celor uciși în Bucovina străbună își plâng rudele pierdute și românii patrioți se duc în pelerinaj la Fântâna Albă, IICCMER, de mână cu PSD, partidul-stat care își are „originea sănătoasă” în FSN-ul moșit de KGB, a tăcut „doct”. Nici un comunicat, nici un gest, nici o coroană, nici o lumânare, nici un pâs, nici un miau. Mâlc. În schimb, pagina de Facebook a Institutului duduia în aceeași perioadă de postările repetate privind nu știu ce lansare-„eveniment” la care „luau cuvântul Dan C. Mihăilescu, critic și istoric literar și Magda Cârneci, poetă, critic de artă și publicistă”.

Magda Cârneci, președintă și membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social creat de Brucan și Soros ca centrală ideologică post-PCR cu scop de deznaționalizare a României, a fost o răsfățată a regimului culturnic comunist, cu un tată care avea o „funcție care bate gradul”, ca fost secretar al Uniunii Scriitorilor din RSR și ulterior, timp de 14 ani, până în 1990, șef al Secției Culturale a revistei „Contemporanul”. Publicație care era un fel de Scânteia a culturii socialiste, despre care până și Tismăneanu afirmă că devenise un „megafon al Secției de Propagandă a CC al PCR”. Acum, Tismăneanu, și el, ca fiu de fost, fost și fost, e coleg de GDS cu Magda Cârneci.

Despre Magda Cârneci și alți colegi „ghedesiști” ceva mai vedete, scriitorul Virgil Tănase afirma recent, în Cotidianul, că „se bucurau fără mustrări de conștiință de avantajele sistemului totalitar. Li se părea firesc să li se ofere ceea ce era refuzat omului de rând și aduceau, la nevoie, elogii șefului statului în termeni înduioșători (a se vedea, în acest sens, scrisoarea din 25 mai 1982 a Dlui Pleșu adresată DluiCeaușescu; într-o țară în care a avea un pașaport era un miracol, Dl Liiceanu studia la Heidelberg; iar Dna Cârneci, care avea un post de cercetător într-o disciplină cu implicații ideologice, primea în 1986 un premiu de poezie care nu mi se pare că recompensa o disidență afișată etc”.

Al doilea „invitat de marcă” pentru care IICCMER a ignorat crimele comunismului bolșevic – „doar” 3000 de morți – Dan C. Mihăilescu a fost de-a dreptul un activist scârbavnic comunist. Intrat în Partidul Comunist la 21 de ani, în anul doi de facultate, „omul care aduce cartea” aducea pe vremuri versul roșu. Istoricul și scriitorul Adrian Majuru amintește despre acest personaj în articolul din Cotidianul „UTC+UASCR = „continuitate la catedra” Puterii” că nu îl deranja să publice în revista „Universitatea Comunistă” versuri „dedicate României socialiste și conducătorului ei: „(…) Mai știu că ai un voievod prea bun/ Precum părinții noștri din vechime/ Că neamul nostru e la fel de drept/ Că nu voiește răul pentru nimeni”. „Voievodul” din anul 1975 nu putea fi decât Nicolae Ceaușescu iar Dan C. Mihăilescu a publicat această „scrisoare” din poziția de redactor-șef adjunct al revistei „Universitatea Comunistă” (anul VII, nr.25, februarie-martie 1975, p.5).” Mai mult, soția sa, Tania Radu Mihăilescu, fosta adjunctă a lui Patapievici la ICR, aducea chiar osanale conducerii comuniste de Partid și de stat:  „Marți, 4 septembrie 1984, în cadrul unei emoționante festivități care a avut loc la sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român, tovărașul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, a inmânat tovărașului Gheorghe Rădulescu, membru al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, vicepreședintele Consiliului de Stat, Ordinul «Steaua RSR», clasa I-a, conferit prin decret prezidențial, pentru contribuția adusă la înfăptuirea politicii partidului și statului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate în patria noastră. (…) Această înaltă apreciere vine să încununeze nu numai o activitate îndelungată în rândurile mișcării revoluționare, în rândurile partidului comunist, atât în anii ilegalității, cât și în anii construirii socialismului, dar și o vârstă venerabilă: 70 de ani. (…) Un cuvânt emoționant, plin de căldură și prețuire, a rostit cu acest prilej secretarul general al partidului, tovărașul Nicolae Ceaușescu, exprimându-se atât în numele Consiliului de Stat și guvernului, precum și al său personal (…). Într-o atmosferă de caldă prețuire tovărășească, sărbătoritului i s-au făcut urări de viață lungă, sănătate, putere de muncă și noi succese în activitatea sa” (Tania Radu, „Solemnitatea decorării tovarășului Gheorghe Rădulescu”, „Flacăra”, anul XXXIII, 7 septembrie 1984, p. 3).

Tot Adrian Majuru ne lămurește: „Alături de Ion Dodu Bălan, un alt protector politic faimos a fost Gheorghe Rădulescu (alintat Gogu Rădulescu printre intelectualii obedienți). Acesta a fost agent al KGB și patron al „intelectualității” PCR, de la Blandiana la Dinescu, și a stat lângă Ceaușescu până la mitingul din 21 decembrie 1989.” – Cotidianul: „Mentori și ciraci (cum e turcul și pistolul)”.

Cam acești „ciraci” au fost preferații teologului Radu Preda la data comemorării masacrului de la Fântâna Albă, îngropat de instituții sub o lespede de tăcere, fără îndoială pe placul falsificatorilor si prelucătorilor istoriei, de acum șapte decenii sau de azi. Dar, dacă avem în vedere că a fost numit de însuși Victor Ponta, băiatul cu bască roșie și criminalul Che Guevara pe tricou, comentariile sunt, într-adevăr, de prisos.

Cu excepția notabilă a unui singur deputat al României – Eugen Tomac, istoric basarabean, de altfel singurul parlamentar român declarat persona non-grata pe teritoriul Federației Ruse – și Parlamentul a tăcut. Ce dovadă mai clară că întreg spectrul politico-propagandistic al României este, în continuare, subordonat Rusiei? Aștept cu interes o poziție fermă a MAE, pentru că aici nu mai e vorba de chestiuni ce țin de abordări diplomatice, ci discutăm despre demnitatea statului român și a cetățenilor săi. Rusia nu va convinge pe nimeni că este altceva decât URSS, atât timp cât, prin atitudinea sa, va gira politica criminalilor Hitler și Stalin. A nega că nu a fost un masacru la Fântâna Albă este totuna cu a spune că Hitler nu a omorât, iar Stalin nu a ordonat asasinate în masă”, a transmis Eugen Tomac autorităților romăne și Ambasadei Ruse. În anul 2015 același deputat Eugen Tomac a susținut constituirea unei Comisii parlamentare pentru restabilirea adevărului istoric în privința masacrului de la Fântâna Albă din 1 aprilie 1941. Nici până azi aceasta nu a fost încă înființată. „A trecut un an, iar PSD și PNL nu și-au desemnat încă membrii în această Comisie, blocând astfel în mod intenționat constituirea acesteia. Regret să constat lipsa de respect și disprețul liberalilor și social-democraților. Este o atitudine josnică, pe care nu am cum să n-o condamn. România nu cunoaște nici măcar numărul exact al morților de la Fântâna Albă. Până astăzi, nu a fost făcută nicio analiză pertinentă a masacrului”, a declarat Eugen Tomac în aprilie 2016. Repet: Ce dovadă mai clară că întreg spectrul politico-propagandistic al României este, în continuare, subordonat Rusiei?

Nu pot să nu remarc, în încheiere, ce similitudine de gândire și acțiune are Ambasadorului Rusiei, Kuzmin, cu cei doi mini Molotovi-Ribbentropi ai lui Obama de la Chișinău și București, Pettit și Klemm, care, cu steaua roșie în suflet, sau, după caz, cu cârpa secuiască în dinți, ne-au dat lecții și despre „poporul moldovean” și despre „ținutul secuiesc” și despre cum „românii e fasciști”, o sintagma preferată a mujicilor bolșevici de pretutindeni. Dacă Kuzmin insultă martirii Bucovinei, sfidând legea, adevărul istoric și bunul simț, iar Pettit martirii Basarabiei, Klemm nu a ezitat să insulte, așijderea, martirii închisorilor bolșevice, sistemul criminal instituit de bestiile sovietice și apărat azi cu osârdie de colegul său moscovit și căruia i-au căzut victime elitele reale ale României, între care se numără, fără nici o îndoială, marele economist și diplomat anti-sovietic Mihail Manoilescu.

„Mihail Manoilescu (1891-1950) a rămas în istorie ca unul dintre marii economiști ai lumii prin teoriile lui privind schimburile comerciale internaționale, mai ales în America Latină personalitatea lui fiind una foarte populară. Cartea lui despre comerț a fost publicată în franceză între anii 1940 și 1950, iar în română a fost tradusă abia după 1990. Recunoașterea lui Manoilescu în exteriorul țării a fost una mult mai largă decât cea din România. Ministru de externe în 1940, când a avut loc Dictatul de la Viena, om politic de mare anvergură, mărturisitor fervent al credinței creștine, nu a fost apreciat nici ca savant în domeniul economic, nici ca om de stat, sfârșind în temnița comunistă de la Sighet în 30 decembrie 1950”, se scrie în Ziarul Lumina al Patriarhiei Române.

Intervenția cu iz profanator a lui Klemm împotriva celui care a fost, între altele, și Guvernator al BNR – solicitând imperativ să fie eliminat dintr-o emisie de medalii comemorativă și chiar și din Istorie, dacă se poate -, are aceeași notă blasfemiatoare ca cea a lui Kuzmin. Ambele ar fi trebuit marcate de Ministerul de Externe prin punerea la punct a celor doi pseudo-diplomați cu aere de agenți de influență, dintre care, trebuie să remarcăm, doar unul e cinstit, cel al Rusiei, pentru că acționează sub propriul steag, spre deosebire de cel al SUA, care pare mai curând că se află sub steag străin. Este o evidență că încă Ambasadorul SUA, trimis la post de clica soroșistă Obama-Clinton, nu reprezintă nici măcar cu o virgulă actuala Administrație conservatoare a Americii.

Imaginați-vă că ambasadorul României la Washington, George Maior, s-ar apuca să scrie la prestigioasaYale University, universitate de Ivy League, și să le facă morală pentru că îl consideră pe Ezra Pound, „unul dintre simbolurile mărețe ale creației moderniste”. Nu credeți că ar râde și curcile de el? De ce ar trebui tratat altfel Klemm, cel a cărui singură realizare este că a reușit să-i facă pe români să aibă aproape aceleași sentimente față de americani ca și cele istorice pe care le avem față de ruși. Scopul lui, de altfel. Donald Trump, când ni-l iei de-aici?

Dincolo de trădarea de la diverse nivele instituționale a idealurilor și demnității naționale, este de remarcat puterea românilor, care prin cuvântul lor, nu au ezitat să-și apere liber martirii, atât față de sacrilegiul mititelului „Big Brother” – care ignoră și jertfele de ieri și cele de azi, din Afganistan sau de aiurea – cât și al tupeistului „Balșoi Brat”, și să le spună verde-n față ce cred despre ei, prin intermediul paginilor de Facebook ale celor două ambasade, cărora le-au mai acordat și steaua pe care o merită: una și roșie. O concluzie alarmantă -după cum veți vedea mai jos – este că românii au început să pună semnul egal între ruși și americani, după cum rezultă din lecțiile de istorie servite calde celor două vedete de circ și varieté diplomatic.

Legat de istorie, e bine să amintim aici ceea ce, cred, puțină lume știe, deși ne apropiem, iată, vertiginos, de sărbătorirea a 100 de ani de la Marea Unire. Și anume că „frații” ruși, imediat după ocuparea Basarabiei din 1940 – cât și, apoi, după instaurarea regimului sovietic asupra întregii Românii – i-au urmărit pe liste negre pe toți cei care au votat în 1918 Unirea Basarabiei cu patria-mamă. Același lucru s-a petrecut și în Transilvania ocupată de horthyști. Acești eroi uitați sunt adevărați Martiri ai Unirii, ai României, și ar trebui să-și ocupe locul binemeritat în sinaxarele Bisericii Naționale. Unul dintre aceștia, maiorul Emanoil Catelly, membru al Sfatului Țării și ulterior prefect de Bălți, a fost arestat în 1940 la numai o săptămână după intrarea trupelor sovietice în Basarabia și trimis în lagărul de muncă nr. 3 din Sverdlovsk, unde a și fost ucis, la 18 februarie 1943, după cum amintește istoricul basarabean Iurie Colesnic. În perioada anchetei la care a fost supus în închisoarea din Chișinău, maiorul român a avut un comportament eroic, colegii de temniță consemnând cum, la un moment dat, a lovit cu pumnul în masă și a strigat NKVD-iștilor: «Va muri o generație, două, dar dreptatea va birui și Basarabia va fi integrată de statul român». Acest moment a venit și se va petrece indiferent de ce cred toți pettiții, klemmii și kuzminii de pe pământ. O strigă sângele acestor Martiri ai Unirii.

http://www.activenews.ro/

2 thoughts on “Romania, biata tara, calcata in picioare de Rusia si Statele Unite!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s