Editorial, Ortodoxie

Batranul care nu-si arata nevointa.

 

Bătrânul pustnic trăia într-o colibă sărăcăcioasă, în cea mai aspră nevoință. Mânca numai o dată pe zi pâine uscată cu puțină apă, de cele mai multe ori ajunând zile la rând. Hrana lui principală era rugăciunea pe care o rostea neîncetat, chiar și atunci când se îndeletnicea cu lucrul – împletea coșuri. Se odihnea numai câteva ore pe noapte pe două scânduri ce reprezentau patul lui, iar în rest, făcea pocăință cu lacrimi și metanii.

Foarte rar primea mireni care îl rugau să-i spovedească și să le ofere învățături. Dar când primea vizite, bătrânul avea o cămăruță separată, curată și modestă pe care o păstra doar pentru vizitatori – cămara lui de nevoință nu o descoperea nimănui. Când îi veneau oameni, îi servea chiar cu nuci, portocale sau ceai, mâncând și el totodată cu ei, ascunzându-și, astfel, nevoința în care trăia. Abia după moartea lui au putut vedea în ce sărăcie de bunăvoie trăise bătrânul, în ce nevoință și mediu duhovnicesc.

https://luminapentrucandeladinsuflet.wordpress.com/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s