Capitanul Codreanu, Miscarea Legionara

Cuvantul Capitanului Codreanu. Traiasca Legiunea si Capitanul!

 

Aparitia noastrã a fost salutatã cu un uragan de urã si de ironii. Cele douã tabere ale Ligii au rupt raporturile cu noi. Studentii de la Iasi ne-au pãrãsit toti, iar atacurile „Cuzistilor”, date pânã acum împotriva „Statutarilor”, se vor îndrepta de acum si se vor înfige ca niste sãgeti în inimile noastre. Nu ne vor durea rãnile sãgetilor, ci vom rãmâne îngroziti de ceea ce vom descoperi în oameni. În scurt, vom fi rãsplãtiti si onorati pentru tot ce fãcusem noi pânã acum, cu cele mai grele ofense si vom primi peste obraz loviturã dupã loviturã. Nu vom simti numai ura, dar vom vedea în toatã goliciunea lor, lipsa de caracter si incorectitudinea sufleteascã. În curând vom deveni „exploatatori ai ideii nationale”, în interesul persoanelor noastre. Nu credeam cã acei ce se bãteau acum un an cu pumnii în piept, cerând rãsplatã pentru pretinsele lor suferinte, vor avea acum si acest curaj de a ne arunca în fasã ofensa de mai sus. În curând se va afla cã ne-am… „vândut jidanilor” si chiar se vor scrie articole pline de insulte si vor fi tãrani care vor crede si oameni care ne vor întoarce spatele. Pe nedrept. Insulte, pe care n-au îndrãznit nic iodatã sã ni le adreseze dusmanii, din teamã, ni le aruncau acum prietenii, fãrã teamã si fãrã sã le fie rusine.

Dacã este adevãrat cã noi, care am trecut pe unde am trecut si ale cãror trupuri au suferit ce au suferit, am fi în stare de asemenea infamie, de a ne vinde în grup la inamic, atunci nu rãmâne decât sã se punã dinamitã acestui neam si sã fie aruncat în aer. Nu meritã sã mai trãiascã un neam care a nãscut si a crescut la sânul sãu asemenea copii.

Dar dacã nu-i adevãrat, cei ce le inventeazã si le colporteazã sunt niste misei, care seacã încrederea natiei în propriul ei viitor si destin. Pentru acestia nici o pedeapsã din partea tãrii nu este prea mare.

Ce încredere sã mai aibã neamul acesta în biruinta si viitorul lui, dacã în toiul luptei grele pe care o duce aude cã noi, copiii, pe care el ne-a ridicat în bratele lui, punându-si în noi nãdejdile cele mai sfinte, l-am vândut.

Las acele zile numai în amintirea acelor ce le-au trãit. Lor, camarazilor mei de atunci, martori ai acelor ceasuri, le-am spus:

–Sã n-aveti teamã de acesti pigmei, cãci cine are asemenea suflet, nu poate niciodatã birui. Pe acestia îi veti vedea odatã cãzând în genunchi la picioarele voastre. Sã nu-i iertati. Pentru cã nu vor face-o din constiinta pãcatului sãvârsit, ci dintr-o miselie. Iar acum de s-ar coborî peste noi iadul cu toate duhurile lui necurate, neclintiti pe pozitie, îl vom învinge.

Pânã la acea datã vãzusem fiara din om. Acum am vãzut miselul din om. Pãziti-vã pe voi si copiii de azi si de mâine ai neamului românesc si ai oricãrui neam din lume, de aceastã racilã îngrozitoare: miselia.

Toatã inteligenta, toatã învãtãtura, toate talentele, toatã educatia nu ne vor servi la nimic, dacã vom fi misei.

Învãtati pe copii vostri sã nu întrebuinteze miselia nici în contra prietenului si nici în contra celui mai mare dusman al lor. Cãci nu vor învinge, ci vor fi mai mult decât învinsi, vor fi striviti. Nici în contra miselului si a armelor lui miselesti sã nu întrebuinteze miselia, pentru cã de vor învinge, nu va fi d ecât un schimb de persoane. Miselia va rãmâne neschimbatã. Miselia învinsului va fi înlocuitã cu miselia învingãtorului. În esentã, aceeasi miselie va stãpâni peste lume. Întunericul miseliei din lume nu poate fi alungat prin alt întuneric, ci numai prin l umina pe care o aduce sufletul viteazului, plin de caracter si onoare.

***

   Si totusi, prin acest baraj de urã si de miselie, au venit la noi, din prima zi, ca la un liman dãtãtor de nãdejde: Hristache Solomon, omul acela de mare cuvânt si de mare onoare, inginerul Clime, inginerul Blãnaru, avocatul Mille Lefter, Andrei C. Ionescu, Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim, Costãchescu, Ion Butnaru, ierodiaconul Isihie Antohie etc. Toti distinsi si vechi luptãtori în Ligã, îmi fãceau acum impresia unor naufragiati, al cãror vapor se scufundase în largul mãrii, iar ei soseau obositi si turburati pe mica noastrã insulã, unde vor gãsi si liniste sufleteascã si încredere în ziua de mâine.

Generalul Macridescu ne-a spus:

– Desi bãtrân, voi merge cu voi si vã voi ajuta, cu o singurã conditie: sã nu mai întindeti mâna acestor oameni, lipsiti de onoare, pentru cã aceasta m-ar degusta peste mãsurã si mi-as pierde toate iluziile.

Prof. Ion Gãvãnescul a început sã se intereseze de noi si de ceea ce fãceam.

1 thought on “Cuvantul Capitanului Codreanu. Traiasca Legiunea si Capitanul!”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s