Editorial, Filosofie

Ana Petrache de la Centrul de Studii Filosofice „Constantin Noica” – Antioccidentatul Noica. Ontologia neinteleasa a Ganditorului de la Paltinis.

 

În Franţa, în prima duminică a fiecărei luni, intrarea la toate muzeele este gratuită, am avut proasta insipraţie de a face o vizită la Luvru. Foarte multă lume, dar ştim deja cantitatea nu e direct proporţională cu calitatea, ba de multe ori, ca şi în cazul de faţă este invers proporţională. Profitând de faptul că angajaţii muzeului nu le puteau face faţă: vorbeau tare, se înghesuiau, mâncau seminţe, făceau fotografii cu Venus din Milo, cu sarcofagele egiptene şi evident cu Monalisa. Apoi obosiţi de atâta aventură a spiritului, trăgeau câte un pui de somn sprijinindu-se fratern unii pe umerii celorlalţi, în faţa Libertăţii conducând poporul  a lui Delacroix. Domnul  Octavian Paler se întreba, într-un articol publicat cu ocazia francofoniei, dacă ni-l putem imagina pe Bush intrând umil şi plin de complexe la Luvru. Din nefericire cred că întrebarea  care se pune e alta : câţi sunt cei care mai fac asta ?

Probabil că dacă Noica ar fi fost duminică la Luvru ar fi înteles poziţia intelectuali din occident şi ar fi plâns şi el pentru soarta culturii europene. Inteletctualii din vest au avut ocazia să vadă astfel de lucruri şi probabil de  aceea au vorbit de criza culturii, în timp ce Noica vorbea de extinderea modelului cultural european pe alte meleaguri.

Situaţia unor astfel de intelectuali este tristă şi ambiguuă. Tristă, pentru că plângând soarta culturii ei fac totuşi cultură ca atunci când încercând să demonstrezi că nu se poate sau nu are rost să faci filosofie, faci filosofie. Ambiguuă pentru că criticismul lor a contribuit la crearea crizei iar acum sunt nemulţumiţi de situaţia în care s-a ajuns. Aceşti intelectuali au dreptate să critice, mai mult, e de datoria lor să o facă, dar trebuie să fie atenţi că deconstrucţia lasă în urma ei un spaţiu gol, care nu poate rămâne aşa pentru totdeuna. Aici putem intra în dezbaterea care priveşte rolul intelectualui în societate.

Pentru Noica e obligatoriu ca omul de cultură să pună pe lume o idee, să vină cu ceva nou. Pentru intelctualii din vest poziţia critrică avea prioritate, din această perspectivă putem înţelege şi de ce  unii intelectuali au optat pentru critica sistemului comunist, ca Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca la noi sau ca Jan Patŏcka şi Havel la cehi, iar alţii ca Noica au ales să ignore cu desăvărşire prezentul. Cred că tipul de atitudine aleasă depinde de tipul de responsabilitate pe care fiecare se angajează să-l poarte : faţă de societate şi faţă de cultură.Distincţia este un pic reducţionistă, pentru că în mod normal ele nu se exclud reciproc, ci doar în cazuri extraordinare, cum este cel al vieţii într-un sistem totalitar, în care una trebuie să aibă prioritate.

Dar două atitudini nu trebuie neapărat să se contrazică, ştim asta de la Noica care introduce conceptul de contradicţie unilaterală, tocmai pentru a permite sinteza şi evoluţia. Dacă poziţia intelectualilor occidentali este temă şi a lui Noica antitemă, putem spera spre o formă de reuniune care să înglobeze cele două perspective, un intelectual care îmbină critica socială cu creaţia intelectuală.

Cine citeşte « Modelul cultural european » are tendinţa de a da o prea mare imporatanţa începutului său, scrisoarea adresată intelectualilor occidentali. În această scrisoare filosoful român işi asumă rolul de crititc al văicărelilor ce anunţă dramatic moartea iminentă a culturii europene. Esenţa scrisorii (ca şi a întregii cărţi de altfel) constă însă în exprimarea credinţei în existenţa  unei culturi europeană, înţelească ca spaţiu privilegiat al creaţiei. Mai mult chiar Noica crede că poate descifra structuararea intimă a acestei culturi.

Această  scrisoarea  a fost receptată ca fiind un text anti-occidental şi de ceea ce a dus la  acuza adresată lui Noica de a fi făcut compromisuri faţă de  regimul comunist.

O asemnea teză nu recompune ideile lui Noica, ce este îndatorat valorilor culturii europene, iar neînţelegeriile cu privire la această lucrare se datorează faptului că prefaţa cărţii poate fi înţeleasă abia după ce terminarea lecturii întregii cărţi. Probabil că aesată scrisoare ar fi fost mai bine să fi fost o posfaţă.

Cum am putea crede în anti-occidentalismul lui Noica când el însuşi declara despre cultura europeană că ar fi singura cultură deplină?  Mai mult chiar Noica crede că  în eventualitatea  dispriţiei culturii europene aceasta tot ar lăsa lumii modelul său, singurul capabil să aducă conştiinţa de sine, ea fiind din cele mai multe puncte de vedere purtătoarea de cuvânt a globului.

Noţiunea centrală a cărţii este conceptul  de model. Prin model înţelegem atât imaginea figurativă menită să reprezinte ceva, cât şi un mecanism ce poate surprinde construcţia culturii europene. Conceptul de model poate avea mai multe înţelesuri printre care ar fi : structură, exemplu, analogie şi imagine ce reuşeşte să întrupeze abstractul  într-un corp.

În perioada în care Noica scrie această carte, în occiedentul criticat se studia teoria modelelor atât în matematică cât şi în ştiinţele empirice. În matematică, a face un model unei teorii înseamnă a construi o interpretare care să facă adevărată acea teorie. În ştiinţele empirice modelul poate fi atât o imagine concretă, menită să reprezinte un fenomen cât şi o analogie cu un alt domeniu al ştiinţei sau o simulare pe calculator.

Modelizarea pe care o face Noica este una din perspectiva structurilor lingvistice, structuri despre care susţine că sunt capabile să reconstruiască modurile de manifestare a unei culturi.

Noica descrie metoda pe care o va folosi în descifrarea culturii europene, metoda modelizării, metodă  în care un model este definit precum în ştiinţele empirice, ca un « sistem pentru studierea indirectă a altui sistem mai complex inaccesibil direct ». Pentru a ilustra ceea ce înţelege prin model Noica se foloseşte de interpretarea pe care o dă Republiciilui Platon, dialog pe care el îl înţelege nu ca pe o descriere a unei societăţi politice, ci ca pe o descriere a sufletului omenesc.

Până a ajunge la un model, o cultura trebuie să treacă prin stadiul schemei şi al structurii. Între schemă, structură şi model există o continuitate : schema este gândită din perspectiva relaţiei unu-multiplu în care unul se dă de la început ca multiplu. O astfel de schemă  în repetiţia  ei dă naştere structurii « unului divers » care, prin generalizare se va face model al « excepţiei ce vrea să devină regulă ».

Pentru a ilustra morfologia spiritului, Noica alege morfologia gramaticală ca ecou al celei dintâi. Astfel, istoria culturii europene ar putea fi povestită în funcţie de elementele gramaticale ce i se potrivesc, respectiv epocile culturale sunt descrise prin analogie : cu substantivul, (epoca Renaşterii), adjectivul (Barocul), adverbul (Contrareforma) etc. Alegerea formelor de vorbire ca model  al  formelor  gandirii este justificată de universalitatea folosirii lor, dar şi de faptul că despre formele de vorbire se presupune că am ştii mai multe decât despre formele gândirii. Graţie analogiilor dintre un domeniu mai cunoscut şi unul mai puţin cunoscut se pot face predicţii cu privire la caracteristicile sau/şi  evoluţia domeniului mai puţin cunoscut.

Dar această analogie poate fi atacată de cei ce consideră că nu spiritul este cel care dictează structurile gramaticale, ci invers, structurile gramaticale sunt cele ce obligă spiritul să se muleze dupa ele, facând imposibilă orice manifestare exterioară lor. ²Limitele limbii mele sunt limitele lumii mele²(Wittgenstein).

În oricare din cele două interpretări putem păstra relaţia de reflectare reciprocă, un tip de izomorfism în care una din ele serveşte drept model celeilalte.

Potrivt lui Noica, caracteristica culturii noastre este « unitatea de sinteză », expresie abstractă pe care ne-o putem imagina ca pe un punct concentrat în continuă extindere. Imaginea ne aminteşte de o ipoteză asupra universului nostru considerat ca fiind infinit.

În timp ce Noica  încearcă să descifreze ce stă în spatele culturii europene, cum de este ea posibilă am putea spune, ce face ca ea să evolueze continuu, cum de permite încă noutatea, intelectualii occidentali se plâng de criza acestei culturi. De aici apare neînţelegerea esenţială.

În primul rând dezbaterea este departe de a fi una politică, fiind doar una  una despre situaţia culturii în Europa secolului XX. Putem vedea acesta din contextul cărţii dar şi din faptul că cei cărora le este adresată scrisoarea sunt intelectualii din occident şi nu occidentalii în ansamblul lor.

Poziţiile intelectuale vor fi influenţate de geografia economică, dar nu în felul în care am putea crede la prima vedere. Comunismul nu te îndeamnă să fi mai productiv sau mai idealist, ci izolat şi departe. Capitalismul nu te face mai sceptic, mai critic, mai delăsător, dar permite aceste atitudini pe care celălalt sistem nu le acceptă. De asemenea capitalismul permite o deschidere fără precedent a porţilor culturii, lucru care,  din perspectiva lui Noica, nu are cum să fie decăt pozitiv. Ceea ce gânditorul român nu putea să vadă de la Păltiniş este faptul că o deschidere ce nu costă, pentru care tu, ca individ, nu trebuie să depui efort, este o deschidere prea puţin valorizată.

Interpretările clasice ale acestei cărţi sunt fie prin prismă politică (prin mult discutatul antioccidentalism al lui Noica) fie prin prisma filosofiei culturii. Cred că lor li s-ar putea adăuga o interpretare ce poate descoperi o epistemologie a culturilor prin metoda modelizării, metodă preferată azi în ştiinţele empirce atunci când avem de a face cu organisme vii, complexe şi în devenire.

De asemenea, aceste modele tind să înlocuiască teoriile clasice, iar dacă ştiinţa permite acest lucru, de ce nu ar profita şi filosofia în încercarea de a ilustra conceptele abstacte prin modelizările lor ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s