Editorial

Pescarusul de Anton Cehov.

 

La începutul piesei, pentru a mai alunga plictiseala vieţii de la ţarã, Konstantin Gavrilovici Treplev pune în scenã o creaţie proprie pe malul lacului de lângã conacul unchiului sãu, Sorin. Rolul principal este jucat de tânãra Nina Mihailovna Zarecinaia, alãturi de care Kostea trãieşte o dragoste purã. Tânãrul autor de 25 de ani detestã faptul cã este fiul unei actriţe celebre, Irina Nikolaevna Arkadina. Aflat într-o perpetuã cãutare a adevãratei sale identitãţi, el simte cã mereu a fost doar tolerat de artiştii şi scriitorii celebri din anturajul mamei sale, ceea ce îl face sã se simtã şi mai umilit, şi mai conştient de ceea ce el numeşte „nimicnicia” sa. Treplev îşi doreşte ca opera sa sã impunã forme noi care sã se rupã de rutina şi de prejudecata care marcheazã teatrul contemporan.

Piesa lui Treplev se deschide cu monologul Ninei, îmbrãcatã în alb, pe scena din faţa lacului: „Trupurile fiinţelor vii s-au pierdut în pulbere şi materia cea veşnică le-a prefăcut în pietre, în apă, în nori, iar sufletele tuturor s-au contopit într-unul singur. Şi sufletul lumii sunt eu… Eu… În mine e sufletul lui Alexandru cel Mare şi al lui Cezar, şi al lui Shakespeare şi al lui Napoleon, şi sufletul celei din urmă lipitori. În mine conştiinţa oamenilor s-a contopit cu instinctele animalelor şi îmi amintesc, totul, totul, totul şi retrăiesc în mine fiecare viaţă în parte. (…) Sunt singură. O dată la o sută de ani deschid buzele pentru a vorbi, şi glasul meu răsună trist în pustiul acesta şi nimeni nu mă aude… Nici voi, palide focuri jucăuşe, nu mă auziţi… Mlaştina putredă vă naşte spre dimineaţă şi rătăciţi până-n zori, dar fără gânduri, fără voinţă, fără fiorul vieţii. Temându-se ca în voi să nu se aprindă viaţa, diavolul, părintele materiei veşnice, săvârşeşte în fiecare clipă în voi, ca în pietre şi în apă, schimbul atomilor, şi astfel vă prefaceţi necontenit. În univers, numai spiritul rămâne veşnic acelaşi şi neschimbat. (Pauză.) Ca un prizonier aruncat într-o fântână adâncă şi goală, nu ştiu nici unde sunt, nici ce mă aşteaptă. Un singur lucru ştiu: că îmi e sortit să înving în lupta înverşunată şi îndârjită cu diavolul, izvorul forţelor materiei, şi că după aceea, materia şi spiritul se vor contopi într-o armonie desăvârşită şi va începe împărăţia voinţei universale. Dar aceasta nu se va întâmpla decât după un lung, foarte lung şir de milenii şi foarte încet, când luna şi luminosul Sirius şi pământul se vor fi prefăcut în pulbere. Dar până atunci, numai spaimă, spaimă… (Pauză. Pe fondul lacului se arată două puncte roşii.) Se apropie diavolul, puternicul meu duşman. Îi văd ochii fioroşi şi cu flăcări purpurii…” Arkadina vocifereazã şi, de supãrare, Kostea întrerupe piesa şi ulterior distruge textul.

Momentul discuţiei dintre Treplev şi Nina în care el îi reproşeazã cã s-a schimbat încât nu o mai recunoaşte şi a devenit rece faţã de el e semnificativ. Kostea îi pune atunci Ninei un pescãruş mort la picioare şi când ea se plânge cã e prea simplã pentru a înţelege acest simbol, el îi rãspunde: „[a]m fost atât de ticălos, încât am tras în acest pescăruş (…) în curând şi în acelaşi fel mă voi omorî şi eu.” Kostea e convins cã a pierdut dragostea Ninei din cauza eşecului piesei sale pentru cã „[f]emeile nu iartă insuccesul” şi atunci când îl vede pe Trigorin, „adevăratul talent” care „[u]mblă ca Hamlet” apropiindu-se, pleacã dezamãgit. Nina, care îşi doreşte sã devinã actriţã, e fascinatã de celebritatea scriitorului Trigorin, însoţitorul credincios al Arkadinei. Ea îşi exprimã admiraţia pentru viaţa deosebit de interesantã şi de împlinitã pe care Boris Alexeevici o duce. Scriitorul îi explicã nevoia lui continuã de a scrie, nemulţumirea profundã pe care o simte faţã de sine şi de opera sa care-l împiedicã sã guste câtuşi de puţin din faima sau din fericirea pentru care îl invidiazã alţii. Pescãruşul mort pe care îl vede la picioarele Ninei îi dã chiar ideea pentru o scurtă povestire: „pe malul unui lac trăieşte din copilărie o fată tânără [ca Nina]. Iubeşte lacul ca un pescăruş şi e fericită şi liberă ca şi el. Dar vine din întâmplare un om, o vede şi, aşa, din lipsă de altceva, o nimiceşte ca pe acest pescăruş”.

Nina e sedusã totuşi de reputaţia scriitorului pe care şi-ar dori-o şi pentru ea în viitoarea ei cariera de actriţã, iar acesta este fermecat de prospeţimea tinerei şi între ei se naşte o idilã. Îndurerat de pierderea iubitei, Kostea îl provoacã pe Trigorin la duel, dar mama lui, îngrijoratã cã şi-ar putea pierde admiratorul, evitã conflictul plecând cu Trigorin la Moscova. Treplev are o tentativã eşuatã de suicid, Nina pleacã şi ea la Moscova unde debuteazã ca actriţã şi începe o aventurã cu Trigorin din care se naşte un copil care moare în scurt timp.

În cei doi ani care se scurg între actul III şi IV, Nina este pãrãsitã de Trigorin care, de altfel, în laşitatea sa, nici nu a renunţat vreodatã la celelalte legãturi amoroase ale sale pentru Nina. Nici în cariera de actriţã nu are Nina mai mult noroc şi cum interpretarea sa e consideratã cam vulgarã ajunge repede sã joace doar în teatre de provincie fãrã prea mult succes. În timpul acesta Treplev, sub pseudonim, ajunge un scriitor apreciat care începe sã fie plãtit de reviste pentru contribuţiile sale. Maşa, fiica administratorului moşiei lui Sorin care îl iubea de mult în tainã pe Kostea, se mãritã cu învãţãtorul Medvedenko şi are un copil cu acesta. E hotãrâtã sã îl uite pe Treplev şi nu se sfieşte sã se ajute şi de bãuturã în acest demers. Starea de sãnãtate a  unchiului Sorin se deterioreazã în continuare, ceea ce îi readuce pe Arkadina şi pe iubitul ei Trigorin la conacul de lângã lac unde locuieşte şi lucreazã Kostea. Şamraev, vechilul lui Sorin, îi pomeneşte şi apoi chiar îi aratã lui Trigorin pescãruşul pe care l-a împuşcat Kostea şi pe care scriitorul la modã şi l-a dorit împãiat, dar Trigorin repetã aproape obsesiv cã nu îşi aminteşte.

În cei doi ani, Treplev o cautã peste tot prin ţarã pe Nina, dar aceasta refuzã sã îl vadã, iar apoi, dupã întoarcere lui acasã îi trimite scrisori inteligente din care se simte cât de profund nefericitã e şi pe care le semneazã cu pseudonimul „Pescăruşul”. În timp ce anturajul Arkadinei încearcã sã îşi alunge plictiseala jucând o partidã de loto, Nina îi face o vizã secretã lui Treplev. Din discuţie se observã uşor cã ea e atât un suflet, cât şi o minte rãtãcitã: vorbeşte de teama ei de a fi urâtã de cãtre Kostea, de cum rãtãceşte ca un pescãruş în jurul lacului: „Dumneata eşti scriitor şi eu actriţă… Ne-a luat acelaşi vîrtej pe amîndoi… Trăiam veselă ca un copil. Mă trezeam dimineaţa şi începeam să cânt; te iubeam, visam glorie, şi-acum?” Treplev o asigurã cã, deşi a încercat sã o urascã, şi-a dat seama cã e legat sufleteşte de ea şi o va iubi mereu. El se simte bãtrân şi singur, lipsit de dragoste: „Mi-e frig de parcă aş trăi sub pământ, şi tot ce scriu e searbăd, uscat, întunecat.” O implorã pe Nina sã rãmânã sau sã îl ia cu ea, dar dupã un şir de replici fãrã noimã ea îi spune: „Acum ştiu, înţeleg, Kostea, că în ceea ce facem noi, ori că am juca pe scenă, ori că am scrie, principalul nu e gloria, nu e strălucirea, nu e ceea ce visam eu, ci puterea noastră de a îndura. Să ştii să-ţi porţi crucea şi să-ţi păstrezi credinţa. Eu cred şi sufăr mai puţin. Şi atunci când mă gândesc la chemarea mea, nu mă mai tem de viaţă.” Treplev o admirã pentru cã ea şi-a gãsit chemarea, în timp ce el încã orbecãie „prin haosul visurilor şi al imaginilor”. Deşi pretinde cã nu bagã în seama vocea lui Trigorin care rãsunã din camera alãturatã, în urmãtoarea clipã Nina recunoaşte cã îl iubeşte chiar mai mult decât înainte, până la deznădejde şi cã regretã vremurile trecute.

Planul acţiunii trece din nou la partida de loto a anturajului Arkadinei. În plictiseala din salon cade vestea cã Treplev s-a împuşcat şi astfel se încheie piesa, fãrã a detalia dacã focul de armã i-a fost acestuia fatal sau nu.

https://dragdelectura.wordpress.com/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s