Filosofie

Republica lui Platon si mizeria „democratica”! Socrate, dialoguri: „Democratia – cel mai prost sistem de guvernamant al unei cetati!”.

 

Republica (Πολιτεία – Politeia),  este fara indoiala Magnus Opus a lui Platon. Platon a fost departe de a propovadui democratia, el a vazut posibilitatile unei “tiranii a majoritatii”, subiect preluat mult mai tarziu si de Alexis de Tocqueville (1840 – De la démocratie en Amérique — Democraţia în America – vezi articolul anterior). Republica  este o lucrare in formatul unui  dialog socratic scrisă de Platon aproximativ în anul 360 î.Hr. Dialogurile au loc in casa lui Cephalus din Piraeus, port conectat de Atena. Întregul dialog este relatat de Socrate cu o zi după ce a avut loc – dialogul este intre Timaeus, Hermocrates, Critias, şi un necunoscut, dar interpretarea este incertă. Dialogurile sunt  scrise de Platon si “folosite” literar (puse pe seama lui) de Socrate. Guvernarea  descrisă de Socrate, consta intr-o diminuare a  tendinţei omului spre corupţie din deţinerea  puterii şi astfel alunecarea către sisteme deficitare ca timocraţia, oligarhia, democraţia şi tirania : concluzionând că posturile de conducere ar fi trebuit să fie ale filosofilor. “Societatea bună” ar trebui să fie guvernată de regi filosofi; oameni dezinteresaţi care nu conduc pentru binele propriu ci pentru binele societaţii. Modelul societal care stă în spatele fiecărei societaţi istorice este ierarhia, in care  clasele sociale au o permeabilitate marginală: fără sclavi, fără discriminări, între bărbaţi şi femei.

De ce avem nevoie de filosofi sau teoria peşterii 

Alegoria peşterii este o încercare să justifice locul filosofului în societate ca lider. Platon îşi imaginează un grup de oameni care s-au instalat într-o peşteră, împiedicaţi de un perete în subteran, astfel încât să nu vadă lumina zilei. În spatele oamenilor ardea constant un foc care lumina diferite statui, care erau mutate de alţii, şi care cauzau umbre ce pâlpâiau în jurul peşterii. Când oamenii peşterii au văzut acele umbre au realizat cât de insignifianţi sunt pentru viaţa şi încep să atribuie acelor umbre diferite forme (de genul “câine” şi “pisică” …).  Umbrele i-au făcut pe oamenii peşterii să vadă realitatea. Alegoric, Platon motivează că omul liber este un filosof, care este singura persoană capabilă să desluşească Forma Binelui şi deci bunătatea  şi adevărul. La sfârşitul acestei alegorii, Platon afirmă că este datoria filosofului de a reintra în peşteră. Aceia care au văzut lumea ideală au datoria să educe oamenii din lumea materială, sau să răspândească lumina acelora din întuneric. De vreme ce filosoful este singurul capabil să recunoască ce este cu adevărat bun, şi singurul care poate atinge ultimul grad din linia divizată, atunci el este singurul potrivit să conducă o societate dupa spusele lui Platon.

Cele patru injustiţii şi degenerarea guvernarii –   Platon vorbeşte despre patru forme greşite ale guvernării : timocraţia, oligarhia, democraţia şi tirania.

Timocraţia – Socrate defineşte timocraţia ca o societate condusă de oameni care iubesc onoarea si onorurile. El crede că această formă de guvernare rezultă din greutatea  urmaşilor de a vedea si intelege just faptele părinţilor pe care ii glorifica mai mult decat ar merita. Onoarea si onorul, duc la dorinţa de avutie, posesiuni şi bunăstare.

Oligarhia – este creata de tentaţia confuza între statutul economic şi onoarea generata de acesta. Socrate (Cartea a VIII-a) sugerează că avuţia nu o să ajute un pilot să-şi navigheze propria navă. Aceasta injustiţie împarte lumea în săraci şi bogaţi, ceea ce creaza un mediu antagonist si conflictual. Cei bogati complotează împotriva celor săraci şi vice-versa.

Democraţia – atât timp cât împărţirea socio-economică se accentueaza are loc o adancire dintre cei care “au” si cei care “nu au”, sporind disensiunile între clasele sociale. De la conflictele generate de  asemenea tensiuni, se creeaza premiza ca democraţia sa înlocuiesca oligarhia, urmându-i. În acest model pericolul existentei unui demagog si a unei mase amorfe usor influenţabile poate conduce spre o tiranie.

Tirania – libertătile excesive date cetăţenilor dintr-o democraţie duc la tiranie, cea mai violentă formă de guvernare. Aceste libertăţi împart oamenii între caste socio-economice.  Ironic, Statul Ideal schiţat de Socrate seamănă cu tirania. Diferenta fiind numai in calitatile prezumtive ale tiranului.

Parintii fondatori ai Americii l-au citit de Platon, totusi si-au dorit o democraţie. Republica Americana este o sincrezie intre Republica lui Platon prin prerogativele pe care le are Presedintele, care este insa limitat de o extraordinara Constitutie, de un mandat limitat (de fapt de 8 ani – doua de 4) si un parlament reprezentativ. Totul incepe de la o Constituţie, puternica si respectata, lucru de care noi suntem inca departe.  Personal, nu sunt “amicus Plato” ci mai mult “sed magis amica veritas”, dar nu am cum sa nu intrevad unele mari adevaruri in aceasta veche carte – 2400 de ani diferenta si unele din cele scrise atunci sunt relevante acum si aici!

http://politeia.org.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s