Se intampla azi

Sorina Matei – Sistemul mafiot folosit de gunoaiele drogate din SRI: tone de bani furati!

 

Jurnalista Sorin Matei scrie, într-o postare pe Facebook, despre modul în care „operează” sistemul în marile dosare de corupție. Aceasta dă exemplu celebrul dosar Microsoft, pe care îl clasează în top trei „mafioțenii auzite și verificate că au fost făcute în numele corupției”.

Despre denunțătorul Dinu Pescariu, jurnalista spune că a fost „o înțelegere făcută în numele statului român”.

„Un lucru este cert: cu cât cotrobăi mai mult în intestinele sistemului, descoperi un adevărat mod de operare. Viclean, subteran, extrem de perfid, ilegal și mafiot”, scrie Matei.

Redăm mai jos postarea integrală a jurnalistei.

„Doamna Matei, procurorii luau denunțurile, SRI lua șpăgile”. Când auzi d’astea, nici revoltă nu mai ai. Ești atât de anesteziat de mizeriile mărturisite de magistrați în ultimii ani, încât nu te mai miră multe. Îți vin în minte, în câteva secunde, la foc automat, 1000 de întrebări. Cine, când, unde, prin cine, pe ce, de ce, cum…Și tot așa. Se iau denunțuri false, se falsifică alte probe, se joacă mai mereu la dublu- te duci și îi spui celui vizat ce să facă, îl asiguri că are „protecția statului” și în paralel îl înfunzi chiar pe ce l-ai pus tu să facă, se preiau firme, afaceri, se fac înțelegeri „în numele statului român”, se iau și bani pentru exonerare de răspundere penală. Un fel de „taxe de protecție” la nivel cel mai înalt. Un caz, două, trei, cinci, și tot așa.

Un lucru este cert: cu cât cotrobăi mai mult în intestinele sistemului, descoperi un adevărat mod de operare. Viclean, subteran, extrem de perfid, ilegal și mafiot. Dar foarte important: niciodată perfect. Operațiuni infracționale din spatele unor dosare/ nu toate/ au ținte, au interese mereu în mișcare și întotdeauna breșe. Uneori, personajele sunt comune, tacticile asemănătoare. Fiecare speță „cu potențial” e un mare puzzle. Însă detaliile sunt cele mai importante, și ele diferă de la caz la caz. Trebuie multă determinare și o muncă de Sisif să refaci bucățică cu bucățică. Să afli, să verifici, să paraverifici, să documentezi, să probezi. Dar se poate. Cum nicio crimă nu e perfectă, mai puțin cea investigată de Marius Iacob aka Elodiu’, vorba glumelor din magistratură, așa nici putrefacția nu o poți ascunde.

În urma asimilării și dezasimilării hranei sau, în acest caz, a infracțiunilor, cadavrele oricum se descompun. Orice organism mort pute. E organic, e legea a firii. E ceva ce nu poți opri. Așa și aici. Lucruri ies la suprafață oricum, ies la suprafață natural și fără să vrei.

Dintre toate mafioțeniile auzite și verificate că au făcute în numele anticorupției, probabil în top 3 se află ceea ce eu numesc, după ce am întors pe toate fețele totul, „operațiunea Pescariu”.

În 2014, când a început dosarul Microsoft, știam despre individul Pescariu că e tenisman, că e un soi de cărăuș de șpăgi în Microsoft- de ce căra un tenisman, deci un sportiv care ar trebui să aibă fair playul în sânge, șpăgi în Microsoft- nu înțelegeam, că e denunțător, că apare în poze cu mulți mafioți, că are împrumuturi ciudate cu Nuți, și că i-a dat Bejnariu, printr-o afacere puturoasă pe care am prezentat-o la vremea respectivă, baza. Dar e moartă și baza. În rest, despre acest personaj Pescariu nu m-am preocupat și nici n-am săpat. Ulterior, au apărut urletele publice „Pescariu, Florică”, „Pescariu, Florică”, „Pescariu, Florică”- care nici acestea nu prea m-au interesat. Doi dubioși și atât. Însă aici pare că este mai mult decât atât.

În 2014, date coroborate arată că Dinu Pescariu a devenit denunțător principal în Microsoft după vizite făcute la nr 2. O înțelegere făcută „în numele statului român”. Cum nr 2 nu era legal nici statul român, iar legea de organizare și funcționare a instituției, regulamentele și nici statutul cadrelor militare nu permit așa ceva, se pune în discuție o primă mare problemă: legalitatea „înțelegerii”, baza legală și juridică a acesteia. Înțelegerea era, susțin surse coroborate, în sensul în care Pescariu scapă dacă denunță primul pe toată lumea/ exonerare penală iar niște sume din afacerea Microsoft- cei rămași prin tranzacțiile de prin conturi- ori nu-i mai vede, ori mai vede doar o parte. Restul, ceva important, se oprește la „bază”: reprezintă „taxa de exonerare” percepută.

„Dinu” acceptă înțelegerea făcută cu aka „statul român”, înregistrează inculpați, face tot ce este pus și coordonat, și apoi se prezintă frumușel la anticorupție printr-un cabinet, alături de un avocat cu rol extrem de important: Rareș Dan, băiatul lui Gh. Dan, mentorul nr 2, Rareș Dan- rudă cu nr 2, băgat în firme cu „interes” sau „de intelligence” cu foști ziariști și consultanți. Același Rareș Dan – la fel de important- ce „a asistat și negociat”, potrivit datelor publice, „o parte din trazacțiile importante ale anilor 2008-2009, având ca obiect titluri de valoare emise de Fondul Proprietatea, asigurând consolidarea pachetelor unor acționari semnificativi”.

De menționat, ca paranteză, este că în fotografiile publice, cu lotul denunțătorilor Microsoft, pe lângă Pescariu și Bejinariu, apar și personaje ca Gheorghe Stelian din ANRP, un alt fost asociat al lui Pescariu. Deci avem până acum nr 2- Pescariu- Rareș Dan. Plus cerc și preocupări comune cu proprietăți și ANRP. Dar asta este partea a 2-a.

Să ne întoarcem la Pescariu. Individul ajunge la DNA, cu avocatul minune, iar la acel moment speța Microsoft avea alți doi denunțători. Însă după „înțelegere”, Pescariu asistat atent de avocatul minune pune totul pe masa procurorilor și practic face cazul. Este exonerat de răspundere penală, pentru că într-adevăr pune la dispoziție elemente necunoscute până atunci, și pleacă fericit. Inculpații sunt luați, demascați în urma faptelor reale denunțate, condamnați în fond și în apel iar „statul” SRI și, deocamdată, denunțătorii sunt fericiți. Că au scăpat.

Dar ceva se întâmplă în 2 ani. Discuțiile publice accentuate despre „Pescariu, Florică”,”Pescariu, Florică”,”Pescariu, Florică”, sedimentate în timp complică puțin problema. Iar cum stimulii sunt luați din discuțiile publice, așa cum se știe, trebuie dată satisfacție plebei care începe să-și pună tot mai multe întrebări și să se uite urât „la noi”. Plus, mai grav, Pescariu dă semne că e supărat rău și își vrea partea. La Pescariu este trimis de urgență din partea nr. 2 un intermediar ca să stea de vorbă cu el, să-l „liniștească”. Intermediarul este consultant apropiat al nr 2, cu firmă înființată și predată de avocatul minune Rareș Dan și cu avocat al firmei același avocat minune. Rareș Dan, susțin surse coroborate, pare-se că nu-și mai putea liniști clientul. Așa că a fost trimis solul. Pescariu ar fi zis solului că el vrea și libertatea și banii, intermediarul i-ar fi transmis să fie fericit dacă rămâne cu libertatea. Procurorii stau pe fir.

În acel moment, în planul anchetei, Microsoft 1 se închisese, se deschisese Microsoft 2. Pentru că procurorii se prind de mafioțenie, li se ia dosarul. Se dă pentru „celeritate” zice-se, unui procuror SRI, controlabil, adus de fostul valet al nr 2 pe relația SRI- DNA, valet denumit „colericul”. În Microsoft 2, sunt Bejinariu, alt prieten al intemediarului și Sistemului, cu „servicii aduse statului român”, „scăpat” de Parlament/ PSD, o grămadă de miniștri, și grupul vesel „Pescariu, Florică”.

„Deci ne enervează Pescariu că emite pretenții, vrea banii/partea și ar putea vorbi. Să-l liniștim. Plus cu cât apar mai mulți în operațiunea de liniștire, începe să știe lumea. S-au prins procurorii. Să-i facem și p’aștia”, gândește disperat Sistemul.

În subteran se declanșase deja o adevărată criză. Perioadă: Martie- Aprilie 2017.

Sistemul vorbește și cu Florică: să-l denunțe odată pe Pescariu. Trebuia înfundat. Altfel, ar putea vorbi, ar putea să-i dea în vileag. Procurorul SRI care preluase „sub control” Microsoft 2, cheamă grupul vesel „Pescariu, Florică” la DNA iar în acel moment Sistemul travesează o reală criză de nervi. Florică cel cuminte și își ține promisiunea: îl denunță pe Pescariu pe o speță reală, nu foarte importantă legată de ANRP, dar surpriza cea mare și dătătoare de adevărate dureri de cap este că înainte de Florică chiar Pescariu denunțase aceleași fapte. Deci surpriză și calvar intens: Pescariu și nu Florică al nostru este cel care beneficiază legal de exonerare penală, că a denunțat primul, documentul există, și Pescariu cel cu potențial de a vorbi scapă. Așadar, pericol și mai mare. A văzut că într-adevăr a vrut să-l facem și nu am putut face chiar nimic.

Începe scandalul. Cine a luat denunțul lui Pescariu? Procurorii care avuseseră înainte dosarul și care se prinseseră probabil de mafioțenie. Când a fost luat denunțul? Se urlă că e antedatat. Că Pescariu apare în alt loc la momentul denunțului. Păi putea să-l trimită prin avocat. Păi cine e avocatul lui Pescariu? E chiar minunea. Ruda nr. 2, cel care trebuia să-l țină cuminte pe Pescariu și nu mai putea. Avocatul ar fi zis, normal, că n-a depus el denunțul, Pescariu însă își recunoaște denunțul. Deci cine ne-a prins? Procurorii.

Procurorul al doilea, procurorul SRI, n-are ce să mai facă. Nu-l poate înfunda pe Pescariu care putea vorbi. Dar face altceva. Îi pune și pe Pescariu și pe Florică sub control judiciar 2 luni, alături de Tatomir, Sandu și alții, pune în miscare acțiunea penală pe niște fapte slăbuțe și cam atât. Măcar să-i țină sub supraveghere câteva luni. Individul Pescariu cu potențial exploziv pentru Sistem nu poate fi luat. Nu lasă legea. Eșec pe linie pentru Sistem și pentru persoane aka „în numele statului român”.

De trei luni, de atâta „celeritate”, se lasă liniștea peste dosar. Nu se mai întâmplă nimic. Dar ce s-a întâmplat nu se uită. Revenge. Procurorul care i-a prins este pus și el sub supraveghere de Sistem/SRI, ca și Pescariu. Pentru Sistem, bineînțeles, și procurorul are potențial exploziv. Dacă vorbește și ăsta? La prima criză, se dă vina pentru toate pe el, este scos din sistem și discreditat. Tactică veche, fumată demult.

A nu știu câta sursă independentă confirmă. Da, cineva a luat ceva în Microsoft. Ceva urât s-a întâmplat aici și le e frică de faptul că se află. Le e frică de Pescariu.

„Uită-te mai bine cine e Pescariu”. Mă uit. La firme, la arbore genealogic lipit bine de Sistem, la mișculațiile din firme înainte și după Microsoft, la prieteni, la asociați, iar la poze, la baza Cutezătorii, la avocați, la firmele lor, la asociați, la predări de firme, la soli, la cerc relațional care se intersectează cu ANRP, la tot. Iar și iar și iar și iar. On and on and on. Și tot asta dă. Și peste toate, demult, nu se putea juca tenis decât în baza lui Pescariu, că era atunci „safe, de-al nostru”. Între timp, individul s-a cam supărat. Eu nu doar scriu, dar și spun în față. Știu, e șocant să auzi, te schimbi, boscorodești, te blochezi dacă stai sub un glob de sticlă, dacă nu afli, dacă nu verifici, dar chiar asta e. Este vorba despre mafie în spatele unor spețe de corupție. O mafie mai ticăloasă. Pentru că a acționat în numele și în subteranul unei idei nobile- anticorupția, în numele legii, autorității, instituțiilor și funcțiilor importante și vremelnice, pentru a-și umple propriile buzunare.

Până la urmă, așa e: când iei șpagă de la Ghiță, poți lua de la oricine. Când iei prima dată și nu ești prins, apoi, nu mai contează cine, cum și pentru ce dă. Îți intră în sânge. Hoțul în numele legii neprins este…negustor cinstit.

Hm, cine-i poate prinde? Practic, nimeni. Teoretic, doar ei pe ei.”

http://www.activenews.ro/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s