Dezvaluiri

In urma cu ani de zile, cand am fost la Paris, am stat o ora in fata mormantului lui Balzac. Cititi un articol deosebit de frumos despre cimitirul Pere Lachaise…

 

Desi nu aveam de gand sa vizitez Cimitriul Pere Lachaise din lipsa de timp, iata ca ma trezesc in penultima zi pe care aveam sa o petrecem in Paris… singura. Cristi fugise spre Chambord ca sa isi recupereze geanta pierduta iar eu am fost abandonata pe o o vreme de stat in casa sub patura. Era tare innorat si uratel, si desi nu ploua inca, se anunta mai tarziu. Si unde oare te poti duce in Paris cand ploua?

Hmmm… pe strazi asa aiurea nu poti sa umbli… inauntru nu aveam unde sa ma duc pentru ca nu vroiam sa vizitez ceva nou singura… si atunci… ce mi-aduc aminte.. parca ar merge un cimitir, nu?

Fix cand am iesit de la gura de metrou Pere Lachaise a inceput sa picure foarte incet. Noroc ca aveam la mine o esarfa destul de groasa si mi-am infasurat-o in jurul capului, ca sa nu ma ud la par, si i-am dat inainte pe langa zidul inalt al cimitirului, spre intrare.

Cand am ajuns, la poarta ma asteptam sa gasesc harta cimitirului, dar nici macar un paznic nu era, asa ca a trebuit sa ma descurc singura. Mi-am folosit mirosul meu de caine detectiv, am prins 2 cuvinte dintr-o discutie care se desfasura mult prea departe de mine ca sa pot auzi bine, si am gasit undeva pe dreapta o cladire unde se afla o sala de lectura sau asa ceva. Nu am stat mult sa cercetez ce era pentru ca, din prima, am gasit ce-mi trebuia: standul cu harti  Yuppy! Am luat una si am dat sa plec, dar pe urma m-am intors miseleste, m-am uitat stanga dreapta, si am mai insfacat una. Hi hi! Nu stiam inca motivul, dar eram sigura ca-mi va trebui

Cand am iesit din cladire deja incepuse sa picure mai bine, asa ca am gasit un copac mai bogat si m-am asezat pe bordura sub el ca sa imi fac planul. Am scos un pix si am inceput sa bifez.

Pe o parte a pliantei exista lista cu numele tuturor “rezidentilor”, fiecare avand un numar atribuit. Am incercuit acolo toate mormintele la care vroiam sa merg si pe urma, pe parte cealalta a pliantei am incercuit numerele corespunzatoare pe harta. Foarte simplu. Pe urma am perforat harta, ca nu prea se vedea ce am incercuit si mi-am facut un traseu. Din pacate nu am facut “connect the dots” cu pixul pe harta, ci doar am memorat traseul. Zic din pacate pentru ca am reusit cumva sa ratez mormantul lui Balzac, habar nu am cum…

Dupa asta, printre pic pic pic, am pornit. M-am gandit sa nu va povestesc multe despre plimbare, la urma urmei ce as putea sa va spun decat ca aleile sunt ca niste strazi, cele mari numindu-se bulevarde si toate purtand indicatoare ca la strazi, ca sa nu te pierzi, ca atmosfera nu este creepy, mai ales ca de regula sunt multi turisti, si nu numai, care se plimba pe aici. Acum insa, fiindca ploua, au fost multe zone in care eram efectiv singura, dar hey, ce farmec ar mai fi avut daca era soare si frumos si n-as fi avut in cap un “batic” care mi se tot misca si ma chinuiam la fiecare 100 m sa mi-l asez iar

Asa ca m-am gandit sa va arat mormintele la care am fost si, pentru ca nici eu nu stiam mare lucru despre cei ai caror nume le stim atat de bine, am zis sa ma documentez un pic. Un fel de mica lectie de cultura generala, daca vreti. Si la sfarsit, o intamplare funny

George Enescu este considerat cel mai mare muzician roman al tuturor timpurilor. A fost compozitor, pianist, violonist, dirijor si pedagog. Cele mai cunoscute opere ale sale sunt Oedip si Rapsodiile romane. Dupa ce a absolvit Conservatorul din Viena si-a continuat studiile la Conservatorul din Paris, urmand ca apoi sa-si desfasoare activitatea cand in Romania, cand in Franta. Dupa ce s-a instalat dictatura comunista la noi, s-a stabilit definitiv la Paris, unde s-a stins la 74 de ani, in 1955.

A fost cunoscut in Franta sub numele de Enesco, de aceea asa apare inscriptia de pe mormant.
Daca doriti sa aflati mai multe despre Enescu puteti vizita Casa Memoriala George Enescu din Sinaia.

Delacroix a fost un mare pictor francez din perioada romantismului. Una dintre cele mai mari picturi ale sale este „Libertatea conducand poporul”, care poate fi vazuta la Louvre.

A murit la Paris la varsta de 65 de ani, dupa ce toata viata a avut probleme cu sanatatea, avand deseori febra mare si episoade de laringita. Nu se stie insa exact de ce boala suferea, e posibil sa fi fost cancer de gat sau tuberculoza.

Marcel Prost, al carui nume a fost de fapt Marcel-Valentin-Louis-Eugene-Georges Proust, a fost un romancier, critic si eseist francez din perioada Modernismului. Cea mai cunoscuta opera a sa este fictiunea „In cautarea timpului pierdut” publicata in 7 volume pe parcursul a 14 ani. A fost unul dintre primii romancieri din Europa care au vorbit deschis despre homosexualitate in operele lui.

A avut probleme cu plamanii toata viata, la varsta de 9 ani avand primele crize de astm, si a murit la Paris la varsta de 51 ani, de pneumonie.

Oscar Wilde, pe numele sau complet Oscar Fingal O’Flahertie Wills Wilde , a fost un un scriitor si poet irlandez al carui opere au fost bazate pe esteticism. Cea mai cunoscuta opera a sa este Portretul lui Dorian Grey, in care sunt ilustrate excelent principiile sale estetice.

Oscar Wilde a avut o viata foarte controversata. La varsta de 30 de ani se casatoreste si are doi copii. Pe cand i se nastea al doilea copil, el avea prima relatie homosexuala cu un tanar pe numele sau Robbie Ross, si dupa vreo 5 ani viata lui intra in declin, cand il cunoaste pe Lordul Alfred Douglas, care ii devine iubit.

4 ani mai tarziu Oscar Wilde este arestat si condamnat la inchisoare pentru ca pe vremea aceea homosexualitatea era ilegala in Anglia. Dupa ce ispaseste o serie de condamnari, in 1987 se stabileste la Paris, unde moare 3 ani mai tarziu de meningita, la varsta de 46 de ani.

Edith Piaf, pe numele sau real Édith Giovanna Gassion, a fost o cantareata franceza de mare succes, care este considerata cea mai mare contareata de pop din Franta. Cele mai cunsocute catece ale sale ar fi „La vie en rose”, „Non, je ne regrette rien” sau „Milord”.

Desi s-au scris multe biografii despre ea, viata lui Edith Piaf este invaluita in mult mister.

La varsta de 17 ani a avut singurul ei copil, care insa murit la varsta de 2 ani de meningita.

A fost descoperita in anul 1935 in zona Pigale din Paris de catre Louis Leplee. Acesta a convins-o sa cante, desi era foarte emotiva, defect la care se adauga si inaltimea ei de doar 1, 42 m. Insa in doar cativa ani a devenit foarte cunoscuta si avea foarte mult succes in Paris.

In anul 1951 a avut un accident foarte grav de masina, dupa care a inceput sa aiba probleme mari cu morfina si alcolismul. Acest lucru s-a agravat dupa inca 2 accidente aproape fatale, dupa care a trecut prin mai multe cure de dezintoxicare.

Moliere, pe numele sau real Jean-Baptiste Poquelin, a fost un scriitor francez de teatru si actor, considerat unul dintre maestrii satirei comice. Unele dintre cele mai cunoscute opere ale sale sunt Le Misanthrope si L’Avare.

Din tinerete a suferit de tuberculoza pulmonara, si a murit in urma unui colaps pe scena, in timp ce interpreta Bolnavul inchipuit. Dupa primul colaps s-a ridicat si a insistat sa continue interpretarea, insa a urmat un al doilea, si apoi a murit cateva ore mai tarziu, acasa.

Se spune ca superstitia conform careia culoarea verde aduce ghinion actorilor a pornit de la culoarea pe care o purta Moliere atunci cand a murit.

La Fointaine, pe numele complet Jean de La Fontaine, a fost cel mai faimos fabulist francez si unul dintre cei mai cititi poeti francezi din secolul al XVII-lea. Este consacrat pentru fabulele pe care le-a scris, pe care ni le amintim cu totii de cand eram mici: Lupul si mielul, Vulpea si branza, Greierele si furnica sau Corbul si vulpea.

S-a stins la varsta de 73 de ani la Paris.

Frederic Chopin a fost un mare compozitor polonez de muzica pentru pian, din perioada romantismului.
Din nefericire, a trecut in nefiinta la o varsta de doar 39 de ani, datorita tuberculozei, care l-a macinat toata viata.

La inmormantarea lui s-a cantat Marsul Funebru din Sonata nr. 2 in B minor pe care a compus-o chiar el, mars care a devenit ulterior cea mai cunoscuta melodie pentru inmormantari.

Chiar inainte de a muri ca cerut o hartie pe care a scris: Comme cette terre m’étouffera, je vous conjure de faire ouvrir mon corps pour [que] je ne sois pas enterré vif (Deoarece acest pamant ma va sufoca, va implor imi deschideti corpul, astfel nu voi fi ingropat de viu).

Conform dorintei sale, inainte de a fi inmormantat i-a fost indepartata inima.

Jim Morrison a fost solistul trupei de rock The Doors, fiind pe langa cantaret, compozitor si textier. Se afla in topul 100 al celor mai mari cantareti rock din toate vremurile.

In timpul concertelor live pe care le tinea cu trupa The Doors, improviza versuri de poezie, lucru pentru care a fost considerat unic. De asemenea, Morrison era vazut de fanii sai ca un fel de zeu sau lider spiritual, ca urmare si-a luat numele de “Lizard King” (regele soparla).

Stilul sau de viata alaturi de formatie a devenit tot mai puternic influentat de alcool si droguri iar spre sfasitul vietii devenise aproape dependent de alcool.

A murit la varsta de doar 27 de ani intr-un hotel din Paris, se pare ca urmare a unui atac de cord, si nu i s-a facut autopsie, fapt pentru care ulterior s-au iscat tot felul de discutii pe seama mortii lui. Sotia lui, care l-a gasit mort, a spus ca a luat o supradoza de heroina, crezand ca e cocaina, ca mai apoi, sa fie acuzata ca ea l-ar fi omorat. Am mai urmat si alte teorii cu privire la moartea sa, si se pare ca nu s-a stabilit niciodata cauza reala.

Sa tinem deci un moment de reculegere pentru toti cei care se odihnesc in Cimitirul Pere Lachaise si nu numai.

Si acum pentru ca nu-mi place sa inchei intr-o nota grava, hai sa va povestesc ceva amuzant la care am asistat in cimitir.

La mormantului lui Proust m-am chinuit o gramada sa fac o poza decenta pentru ca fix in fata lui, un nene ciudat a abordat doi studenti care se plimbau pe acolo. Vorbea intr-o engleza cam stricata, foarte mult si cam repede.

– Where you from?
– Canada.
– Oooo, Canada, far far away. You on vacation? Again???

De aici a inceput o lunga discutie in care omul nu intelegea cum de au astia din Canada atatea vacante de se plimba ei pe la Paris, etc, etc, in timp ce nu se clinteau sub nicio forma de pe loc, iar eu ma invarteam ca o musca fara cap pe langa ei, incercat sa-mi fac poza cu mormantului lui Proust si sa plec mai departe in treaba mea.

Dar de unde, conversata se afunda:

– You see, I am guide here for 20 years, I know lots about this place. You see (aratand inspre mormantul lui Proust) dead in 1922, but grave is new! That’s because famous, forever! When grave gets old, they build new one, beautiful one! If you are nobody (aratand spre un mormand paraginit) after 100 years, you go to the barbeque. Famous, forever! Nobody, you go to the barbeque and make room for someone else.

Nu mi-a luat mult sa ma prind ce insemna Barbeque, pentru ca arata foarte clar spre … imensa cladire in care, dupa cum am concluzionat, ajung toti nobody-i. Cred ca e de prisos sa spun ca mai aveam putin si ma prapadeam de ras cu barbeque-ul lui. Cred ca a zis asta de cel putin 4 ori. Saracii studenti din Canada.. nu stiu cand au mai trebuit sa suporte ploaia de cunostinte ale domnului, ca eu m-am sustras repede, nu de alta dar mi-era frica sa nu cumva sa ma bage si pe mine in seama, si cine stie ce stia domnul despre Romania. Vai de capul meu…

http://www.viajoa.ro/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s