Miscarea Legionara

Cuvantul Capitanului Codreanu. Traiasca Legiunea si Capitanul!

La Iasi, nerãbdãtori, mã asteptau camarazii cei mai tineri. Dintre colegii mei de an, nu mai gãsisem pe nimeni. De astã toamnã pânã acum se rãspândiserã toti prin orasele lor.

Am dus icoana la biserica Sf. Spiridon si am asezat-o în altar.

Rând pe rând m-am întâlnit cu toatã lumea si cu studentii, bucurându-ne. Dar bucuria noastrã n-a durat mult, cãci plimbându-mã pe strada Lãpusneanu cu cele douã surori ale mele si cu vreo 10 studenti, a sãrit politia, fãrã nici un motiv, asupra noastrã si au început sã ne batã cu cauciucurile în cap si cu paturile de armã.

Provocati în modul acesta si loviti fãrã nici o vinã în Iasiul în care am dat atâtea lupte? În Iasiul în care am învins iudeo-comunismul în Universitate la 1919, 1920 si 1922? În Iasiul în care am pus la respect si am tinut la distantã ani de-a rândul jidãnimea coplesitoare si presa ei? Lovit în casã la mine?

Atunci m-am întors sã ripostez. Indignarea pare cã îmi dãduse o putere de leu si as fi fost în stare sã mã lupt cu toatã politia. Dar studentii si studentele cu care eram, m-au prins unii de mâini, iar altii mi-au apucat picioarele în brate. Tinut asa, am primit câteva lovituri cu paturile de armã. Lumea care era pe trotuare a început sã huiduiascã politia si sã strige. Eu am plecat acasã amãrât si supãrat pe cei ce m-au tinut. Ei însã îmi spuneau:

– Au ordin sã te provoace si dacã ripostezi, sã tragã ca sã scape de tine.

Dupã masã m-am dus împreunã cu Gârneatã si Radu Mironovici la un cãmin, unde într-o camerã mare s-au adunat fruntasii studentimii. Ei au început sã ne povesteascã cum au luptat si ce au avut de îndurat timp de o jumãtate de an de când nu ne mai vãzusem. Cum au intra t la cursuri si cum au procedat ca sã nu fie umiliti. Cum la 1 noiembrie, în ziua deschiderii, s-a adunat în aulã întreaga studentime împreunã cu toti profesorii, s-a fãcut serviciul religios, si ce a spus studentul Lãzãreanu cu acest prilej.

    -Noi vom intrala cursuri, dar nu acum. Întâi facem un memoriu profesorilor nostri, senatului universitar si asteptãm un rãspuns binevoitor.

Ne-a povestit apoi cum s-a înaintat memoriul si cum profesorii universitari, în frunte cu prorectorul Bacaloglu, au înteles sã tinã în seamã cea mai mare parte din punctele memoriului. La 6 noiembrie, studentimea a intrat la cursuri. Profesorii au stiut sã ocoleascã o umilire nedreaptã a studentimii care luptase un an întreg pentru credinta ei.

Ne-au spus mai departe, cum ministru l Mârzescu a adus un om de-al sãu ca prefect de politie cu misiunea de a strivi miscarea studenteascã si miscare nationalã din Iasi. Cum acesta cu întreaga politie s-a pus în urmãrirea miscãrii. Însã, deoarece studentii intraserã la cursuri si se fãcuse liniste si nestiind în ce mod ar putea sã-si culeagã laurii si sã capete bani, prefectul a început sã provoace.

Ne povesteau mai departe, cum la 10 decembrie, studentele care mergeau spre Mitropolie au fost întâmpinate de politisti îmbãtati, lovite cu cauciucurile, apucate de pãr în vãzul profesorilor universitari, târâte prin noroiul strãzii. Cum, rând pe rând, studentii au fost bãtuti. Cum la 10 decembrie studentul Gheorghe Manoliu, conducãtorul corului, a fost lovit cu betele peste fluierele picioarelor si apoi arestat; cum acesta, tinut la politia într-o stare de mare mizerie, s-a îmbolnãvit de gãlbinare si a murit în spital.

Studentii de la Iasi trecuserã prin mari greutãti timp de o jumãtate de an.

Noi, la rândul nostru, le-am povestit cele ce înduraserãm. Le-am adus aminte cã aveam datoria sã-l scoatem pe Mota din închisoare.

La urmã le-am fãcut o expunere asupra planului nostru de viitor. Cum va trebui sã organizãm întreaga noastrã generatie, s-o crestem si s-o educãm într-un spirit eroic. Cum va trebui sã izolãm politicianismul, pentru ca nici un tânãr sã nu mai pãtrundã în rândurile lui. Cum acesta va fi învins si atunci va ajunge la guvern L.A.N.C. cu profesorul Cuza. Cum numai printr-un guvern nationalist, expresie a constiintei, a fortei si a sãnãtãtii noastre românesti, se va putea rezolva problema jidãneascã, luându-se mãsuri legale de proteguire a elementului românesc si de înfrânare a actiunii de cotropire a jidanilor; cum în crearea acestei constiintei, acestei forte si acestei sãnãtãti, generatia noastrã are o mare si sfântã misiune. Cã noi, „Vãcãrestenii”, ne-am hotãrât sã venim toti la Iasi, pentru a stabili aici centrul acestei actiuni pe care s-o asezãm sub protectia Sfântului Arhanghel Mihail.

Camarazii nostri au ascultat si au primit cu mare bucurie planurile noastre de viitor.

Pe urmã am vizitat pe profesorii: Cuza, Gãvãnescul, Sumuleanu etc., împãrtãsindu-le si lor aceste gânduri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s