Se intampla azi

Pe sefii SIE ii puteti injura, sunt la fel de nemernici si hoti ca cei din SRI, dar NICIODATA sa nu va legati de munca operativilor de teren: nu aveti idee prin ce trec cand sunt la mii de kilometri distanta de casa!

 

În momentul în care a apărut oportunitatea încadrării în SIE activam în cadrul unei companii multinaţionale din domeniul telecomunicaţiilor şi începusem să mă gândesc la identificarea unui job în concordanţă cu studiile pe care tocmai le finalizam.

O cunoştinţă mi-a solicitat un CV, sub legenda (aveam să aflu ulterior că aşa se numeşte „povestea” pe care mi-a spus-o) că o instituţie publică de top face angajări. Iniţial, am fost curios să aflu mai multe despre această misterioasă „instituţie publică de top” şi, când am fost contactat telefonic de o persoană care s-a recomandat utilizând aceeaşi sintagmă (de fapt un ofiţer de personal), am acceptat întâlnirea. După o serie de discuţii referitoare la ce făcusem până la acel moment, aşteptările mele de viitor, hobby-urile mele ş.a.m.d. am primit oferta de a mă gândi la o posibilă carieră de spion al României.

Nu am stat prea mult pe gânduri, ideea în sine mi se părea fascinantă, de undeva din filmele cu James Bond…şi am intrat în procedura propriu-zisă de selecţie pentru încadrare, cu teste şi evaluări de tot felul, care a durat câteva luni bune. Am început să înţeleg că a fi ofiţer de informaţii externe este cu totul altceva decât credeam eu, mult mai complex decât un personaj de film.

Evoluţia ulterioară în activitatea reală mi-a arătat fără echivoc diferenţa dintre film şi realitate. Astfel, ideea lansată de un fost profesor de universitate, conform căreia „un spion este mai mult John Le Carre decât Ian Fleming” şi-a găsit explicaţia în munca operativă depusă ulterior.

Pasiunea crescândă pentru subiectul serviciilor secrete, spaţiului    , relaţiilor internaţionale, m-a sprijinit în activitatea specifică, mi-a stimulat dorinţa de a mă documenta cât mai mult şi m-a ajutat, în multe cazuri, să fac faţă presiunilor cotidiene. În multe situaţii activitatea specifică s-a transformat într-un adevărat hobby.

Am cunoscut oameni inteligenţi, cu experienţă mare în domeniu, dispuşi să împărtăşească şi să ofere sfaturi din speţe şi situaţii cu care ei sau alţii s-au confruntat de-a lungul carierei. M-am acomodat relativ uşor, activitatea derulată concomitent cu urmarea cursurilor post-universitare obişnuindu-mă cu un ritm alert, încărcat profesional. De asemenea, pregătirea profesională specifică (cursuri de limbă, de formare etc.) m-a făcut să mă cunosc mai bine, ajutându-mă să mă adaptez treptat la cerinţele muncii specifice. Chiar şi restricţiile şi rigorile/regulile activităţii/”vieţii de spion” mi se par acum logice şi normale şi nici pe departe aşa greu de suportat cum m-am temut iniţial.

Acum mă pregătesc pentru următorul pas în cariera mea – misiunea externă. Sunt conştient că toate cazurile, toate situaţiile în care am fost pus în aceşti 5 ani, toate orele state peste program, toate weekend-urile petrecute la serviciu nu au reprezentat altceva decât acumulări continue pentru momentul în care voi fi în misiune, adică voi da, în sfârşit, examenul adevărat de „spion”.

https://www.sie.ro/viata-in-sie.html

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s