Se intampla azi

Nu se mai fac angajarie in SIE! Am inteles ca anul viitor, undeva la sfarsitul primaverii, urmeaza o noua campanie de recrutare.

 

Posturile sunt ocupate, deocamdata Serviciul are acoperita toata zona. Exista un zvon ca ar incepe o campanie de recrutari undeva la sfarsitul lunii mai a anului 2019…

Pe parte operativa, bineinteles ca toti vor sa ajunga acolo, posturile sunt blocate pentru cel putin cinci ani de zile de acum incolo. Pregatirea operativa dureaza de la doi si pana la opt ani de zile, uneori chiar si mai mult, functie de necesitatile Serviciului si zonele unde urmeaza sa fie plasati viitorii agenti/ofiteri operativi.

Reclame
Se intampla azi

V-am spus acest lucru in luna februarie a anului 2018: in anul 2020, Transilvania se desprinde de Romania! Sunteti informati mai bine ca mine? Cititi mai jos ce au spus ungurii…

 

Jobbik declară 2020 an comemorativ, la 100 de ani de la Trianon: „Cea mai mare tragedie a maghiarilor”. Ințiativa Budapestei este lansată în Anul Centenar.

Partidul ungar de opoziție Jobbik (de extremă dreapta) a propus ca adunarea metropolitană a Budapestei (consiliul general al capitalei ungare) să declare 2020 an de comemorare a Trianonului, pentru a marca 100 de ani de la semnarea tratatului care a privat Ungaria de două treimi din teritoriu, transmite miercuri agenția ungară de presă MTI citată de Agerpres.

Consilierul Marcell Tokody, reprezentând formațiunea de dreapta, a amintit într-o conferință de presă că în parlament partidele guvernamentale au votat împotriva comemorării în 2020 a semnării tratatului de la Trianon.„Guvernul nici nu vrea să-și aducă aminte de acel diktat rușinos”, a spus Tokody, subliniind că Jobbik vrea să pună chestiunea pe ordinea de zi a adunării metropolitane.

Februarie 2018, ofiteri SIE: „Te anuntam ca in 2020, ungurii au de gand sa ne lase fara Transilvania! Se discuta tot mai insistent acesta chestiune…”. V-am mintit sau manipulat? Am stiut sau nu ce urmeaza sa se intample….? SIE isi face sau nu datoria fata de Neamul Romanilor?

https://veghepatriei.wordpress.com/2018/02/11/2020-anul-in-care-romania-urmeaza-sa-fie-dezmembrata-teritorial/

 

„Nu putem permite ca Ungaria și Budapesta să nu-și amintească de cea mai mare tragedie a maghiarilor”, a adăugat reprezentantul Jobbik.

Partidul Jobbik, condus de Vona Gabor, este unul dintre motoarele din spatele creșterii radicalismului din Ungaria în ultimii ani. El este privit ca un grup neo-nazist, o forță de conducere reunind extremiștii de dreapta din Ungaria. O dată cu creșterea popularității în țara vecină, partidul a intensificat și atacurile împotriva grupurilor minoritare din Ungaria.

Amintim că recent, Ungaria a recunoscut totul! Guvernul de la Budapesta a confirmat zvonurile conform cărora ar fi finanțat mai multe echipe de fotbal din România.

Două cluburi de fotbal din România, care participă în competiţii organizate de Federaţia Română de Fotbal şi de Liga Profesionistă de Fotbal, sunt finanţate direct de guvernul maghiar de la Budapesta.

Cele două sunt Sepsi Sf. Gheorghe, din Liga 1, şi Csikszereda, care e în Liga a 3-a. Ceea ce exista doar la nivel de zvon a fost confirmat oficial de forul condus de Viktor Orban, primul-ministru al cabinetului din capitala Ungariei.

Gazeta Sporturilor a făcut o solicitare, prin intermediul mail-ului, în care a întrebat guvernul maghiar dacă susţine financiar vreo echipă de fotbal care activează pe teritoriul României. Cabinetul Orban a fost extrem de prompt şi a oferit un răspuns după numai 5 zile. Răspunsul guvernului Ungariei, prin Ministerul Resurselor Umane, la solicitarea Gazetei Sporturilor.

https://evz.ro/ungaria-transilvania-planul-destramarii-romaniei.html

Ortodoxie

Sfantul Parinte Iustin Popovici – Filosofia ortodoxa intru dreapta credinta a Mantuitorului Hristos. Arestat si chinuit de comunistii evrei!

 

Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe a decis, la 29 aprilie, trecerea în rândul sfinţilor a părintelui Iustin Popovici. Sinodul respectiv a fixat ca zi de prăznuire a sa data de 1 iunie, sub numele Sfântul Cuvios Iustin de la Mănăstirea Celie. În aceeaşi zi, acelaşi sinod a hotărât şi canonizarea unui alt părinte cu viaţă sfântă, Simeon, fost stareţ al Mănăstirii Daibabe de lângă localitatea Podgoriţa (1854-1941).

Slujba de proclamare a canonizării celor doi cuvioşi a avut loc la 2 mai, în Catedrala „Sfântul Sava” din Belgrad, şi au participat atât arhiereii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, cât şi reprezentanţi ai autorităţilor de stat şi, bineînţeles, mulţi creştini ortodocşi sârbi.Sfântul Iustin Popovici (1894-1979) este cunoscut românilor, prin operele sale traduse şi la noi şi apărute la diferite edituri creştine. Sfântul Iustin a fost arhimandrit la Mănăstirea Celie, doctor în teologie, profesor al Universităţii din Belgrad şi mai ales un mare duhovnic. Născut la Vranje, în ziua de Buna Vestire a anului 1894, viitorul monah Iustin a primit numele Blagoje, după denumirea sârbească a marelui praznic creştin. Părinţii săi se numeau Spiridon şi Anastasia; erau fii de clerici şi oameni foarte credincioşi. Blagoje era cel de-al treilea copil al familiei, născut în urma fratelui mai mare Stoiadin şi a surorii Stoina.

A refuzat să fie episcop

Tânărul Blagoje a urmat cursurile de nouă ani ale Seminarului Teologic din Belgrad. În timpul Primului Război Mondial, pe când era student la seminar, a fost de ajutor la spitalul militar din Niş. În 1916, i-a cerut binecuvântarea mitropolitului Dimitrie, viitorul patriarh sârb, să fie tuns în monahism. După tundere a urmat exilul în Anglia, apoi la Petrograd, unde s-a înscris la Academia Teologică, dar în curând, după Revoluţia bolşevică, a mers din nou în Anglia, înscriindu-se la cursurile de teologie la Universitatea din Oxford. Teza de doctorat, scrisă în această perioadă, „Religia şi filosofia la Dostoievski”, a iscat controverse în mediul academic, făcându-l pe călugărul Iustin să revină, în 1919, acasă, fără diplomă. La scurt timp după întoarcerea în Serbia, partiarhul Dimitrie l-a trimis în Grecia, unde a continuat studiile teologice. La Atena, părintele Iustin a obţinut diploma de doctor în teologie, cu disertaţia „Problema personalităţii şi a cunoaşterii în învăţăturile Sf. Macarie Egipteanul”, pe care a susţinut-o în 1926. În 1921 s-a întors în Serbia şi a fost desemnat profesor la Seminarul din Carloviţ. A predat Noul Testament, dogmatica şi patrologia. La Seminarul din Carloviţ a fost hirotonit ieromonah. În timpul revenirii multor locuitori ai Cehoslovaciei la ortodoxie, Sinodul Bisericii Sârbe l-a trimis pe părintele Iustin ca vicar al episcopului Iosif Cvijovici. Ulterior, sinodul a decis hirotonirea sa în treapta de episcop, dar părintele Iustin a refuzat cinstea episcopală, spunând că nu este vrednic de aceasta.

Arestat de comunişti

Din 1934 a fost numit porfesor la Facultatea de Teologie din Belgrad şi, împreună cu Branislav Petronievici, a pus bazele Societăţii filosofice sârbe (1938). A tradus literatură teologică şi ascetică şi a scris cele două volume ale Dogmaticii. După timpul tulbure al celui de-al Doilea Război Mondial, părintele Iustin a vieţuit mai mult la mănăstirile din zona canionului Ovcar-Kablar, unde a şi fost arestat de autorităţile comuniste. În 1948, după petrecerea unei luni în închisoarea din Belgrad şi eliberarea sa, urmare mijlocirii patriarhului Gavriil, părintele Iustins-a retras la mănăstirea de maici Celie. De atunci şi până la sfârşitul vieţii, părintele Iustin a predicat cu neînfricare, fapt pentru care a fost aproape continuu urmărit şi persecutat. Sfântul Iustin este, prin scrierile sale, un critic la adresa mişcării ecumenice.De ziua Bunei Vestiri a anului 1979, părintele Iustin a adormit întru nădejdea învierii, iar acum mijloceşte înaintea Tronului Celui Preaînalt pentru toţi creştinii ortodocşi.

Călătoria martirică spre Atotfiinţare

Pentru a pătrunde în duhul teologhisirii arhimandritului Iustin Popovici, credem că este util să redăm câteva din gândurile sale, incluse în Dogmatică, şi să descriem, pe scurt, lucrarea Vieţile sfinţilor.În precuvântarea la primul volum al Dogmaticii, Sfântul Iustin scria: „Mişcat din nefiinţă spre Atotfiinţare, omul, îmbrăcat în formele minunate ale materiei şi duhului, călătoreşte prin tainele minunate ale lui Dumnezeu. Cu cât mai departe este el de nefiinţă şi, respectiv, mai aproape de Atotfiinţare, cu atât mai mult însetează după nemurire şi nepătimire, după nepătruns şi veşnic. Numai că şi către nefiinţare omul este atras în mod tiranic, păcatul şi moartea voind cu nesaţ să-i fure sufletul. Toată înţelepciunea vieţii constă în învingerea nefiinţării din interior şi din exterior şi afundarea în Atotfiinţare. Despre această înţelepciune ne învaţă Sfântul Duh, Care este înţelepciune şi cunoaştere… gândul la Dumnezeu şi la Duhul Sfânt reprezintă, în acelaşi timp, o forţă morală creatoare, care, prin asemănarea cu Dumnezeu, pe calea desăvârşirii ascetice şi harice, înmulţeşte în om vederea şi înţelegerea lui Dumnezeu şi a lumii. Învierea prin Duhul Sfânt este singura artă care, dintr-o creatură pestriţă şi complicată, îl face pe om personalitate asemănătoare cu Dumenezeu, după chipul lui Hristos. Cunoaşterea lui Dumnezeu, în Duhul Sfânt, este compusă, astfel, din acele adevăruri despre Dumnezeu, lume şi om, numite de către Biserica Ortodoxă dogme ale credinţei. De aceea, Dogmatica este ştiinţa despre adevărurile eterne ale lui Dumnezeu, care le sunt descoperite oamenilor, pentru ca aceştia să şi le asume, efectiv, şi prin aceasta să atingă scopul veşnic al existenţei lor, călătoria martirică de la nefiinţă la Atotfiinţare…”.

„Vieţile sfinţilor”, în 12 volume

Din 1972, arhimandritul Iustin a început să publice o altă lucrare foarte importantă, în 12 volume, despre sfinţii Bisericii Ortodoxe, intitulată Vieţile Sfinţilor. Odată cu editarea Vieţilor sfinţilor, a căror traducere Sfântul Iustin a început-o după cel de-al Doilea Război Mondial, au apărut şi ediţii separate ale vieţilor celor mai cunoscuţi sfinţi sârbi. Lucrarea a devenit normativă, iar obiectul de studiu aghiologie a fost introdus în rândul materiilor obligatorii ale seminarelor teologice din Serbia.

Despre adâncurile metafizice

Sfântul Iustin spunea că sfinţii sunt întrupări vii ale adevărurilor revelate de Dumnezeu, purtători, propovăduitori şi mărturisitori ai acestor adevăruri, iar dogmatistul ortodox trebuie să apeleze, în scrierile sale, la sfinţi, să înveţe de la ei, să fie împreună cu ei în rugăciune, post şi trezvie duhovnicească, fiindcă doar astfel munca lui va fi o lucrare înţeleaptă.Sfântul Iustin scria că ontologia personalităţii umane înseamnă asemănarea cu Dumnezeu a acesteia. Prin aceasta omului îi sunt descoperite toate puterile dumnezeieşti. „Valoarea omului se dovedeşte prin ceea ce reprezintă lumea sa interioară, care are atingere, în virtutea inconprehensibilităţii sale, cu Realitatea Absolută, purtătorul Căreia se şi face. Menţinând o astfel de legătură, adică asumându-şi infinitatea împărăţiei duhovniceşti, creştinul, în virtutea creşterii sale spirituale, devine fără sfârşit, deşi nu este fără început. Şi, într-adevăr, cine poate cerceta adâncurile metafizice ale omului? Duhul omului tinde, firesc, să înţeleagă tainicul.” Având în vedere şi componenta naturală, Sfântul Iustin a răspuns în felul următor marii provocări a antropologiei: „Se poate conchide că omul este om anume pentru că este purtător al darului suprafiresc personal, care se manifestă sub forma desăvârşirii, creaţiei, activităţii mentale”. Astfel, Sfântul Iustin scria că tendinţa umană spre eternitate şi nemurire aparţine însăşi firii sufletului omenesc. „Adevărata devenire a omului constă în biruinţa asupra morţii şi transfigurarea finală a sufletului şi a trupului, eliberarea de păcat şi rău, care sunt sursele morţii.”

http://ziarullumina.ro/

Editorial

Ofiterul CIA Philip Giraldi – Israelul a castigat alegerile!

 

Judging from the mainstream media, Israel was not a major issue in the midterm election but it sure did come up a lot when candidates for office were wooing Jewish or Evangelical voters. To cite only one example, Florida Congressman Ron DeSantis criticized his opponent Tallahassee Mayor Andrew Gillum during their gubernatorial race for receiving support from the Dream Defenders, a group favoring Boycott, Divestment, and Sanctions (BDS) against Israel, and giving a speech welcoming members of the Council on American-Islamic Relations to his city. DeSantis claimed in a video clip that “I can find anti-Semites around him, but it’s almost like ‘we don’t want to discuss that.’”

DeSantis, who sponsored the 2013 Palestinian Accountability Act which called for the withholding of U.S. aid to the Palestinian Authority until it recognizes Israel as a Jewish state, charged that Gillum would not be a “friend” of Israel. In 2017, he co-founded the Congressional Israel Victory Caucus, saying “Israel is our strongest ally in the Middle East, as we share common national interests and possess similar national values. Israel is not the problem in the Middle East; it is the solution to many of the problems that bedevil the region. American policy must ensure that Israel emerges victorious against those who deny or threaten her existence.” Earlier this year, DeSantis drafted a proposal calling on the U.S. to recognize Syria’s Golan Heights as an ‘integral part’ of the State of Israel.

DeSantis boasted about his presence in Jerusalem when the U.S. Embassy was moved to that city in May and has promised as governor to visit Israel’s illegal settlements on the West Bank, which he refers to by the preferred Israeli usage as “Judea and Samaria.” He threatens critics that “If you boycott Israel, the state of Florida will boycott you.”

One might note at a minimum that for Ron DeSantis and ambitious slimeballs like him it is all about Israel due to their own political self-interest, with nothing actually in the mix for either Florida or the United States. The uninformed public buys into the narrative because it doesn’t know any better thanks to the media’s heavy slant in favor of Israel, allowing uncritical support for the Jewish state to continue under the radar unchallenged. DeSantis, a former U.S. Navy lawyer, has demonstrated that he reveres Israel even more than his former comrades in arms. In his congressional district there are a number of survivors of the U.S.S. Liberty, which was attacked in international waters by Israel on June 8, 1967, killing 34 crewmen and injuring 171 more. They report that DeSantis has been completely unsympathetic to their requests that a commission of inquiry finally be convened to determine what actually happened on that day.

In fact, Americans have never had the option of voting on the “special relationship” that Israel enjoys with the United States as no Congressman would dare run against it lest they be smeared in the media and find themselves running against an extraordinarily well funded opponent benefitting from large donations coming from out of state sources. The list of prominent politicians “taken down” by Israel is lengthy, and includes Cynthia McKinney, Adlai Stevenson III, Paul Findley, Chuck Percy, William Fulbright, Roger Jepsen, and Pete McCloskey.

It is particularly ironic that as the midterm campaigns were drawing to a close there appeared some serious investigative journalism that demonstrates precisely how Israel and Jewish groups corrupt the political process in America to provide virtually unlimited support for anything and everything that the despicable Benjamin Netanyahu and his gang of war criminals seek to do. How the process has succeeded is best illustrated by the current Israeli government’s policy of “mowing the grass” in Gaza where it is using army snipers to kill unarmed Palestinian protesters. Washington not only does not protest against the in-your-face war crime, it aids and abets it with U.S. Ambassador David Friedman justifying the military response as measured and appropriate.

Another area where Washington chooses to look the other way is regarding Israel’s nuclear arsenal, believed to consist of two hundred warheads. Under U.S. law, any country that has an undeclared nuclear weapons arsenal cannot obtain American-made weapons and cannot received aid of any type. Congress and the White House pretend that the Israeli nuclear arsenal does not exist, in spite of the fact that the Israelis themselves have more than once implicitly acknowledged it and instead of cutting aid to Israel have instead increased it. It is currently $3.8 billion per year guaranteed for the next ten years, with extra money also available if needed. No other country benefits from such largesse and gives in return so little.

To be sure, the groundbreaking book The Israel Lobby and U.S. Foreign Policyby professors Stephen Walt and John Mearsheimer, which appeared in 2007, pulled no punches in describing how the Israel Lobby operates in the United States. It also made clear that the relationship with Israel serves no United States national interest whatsoever and exists solely because of the corruption of the political system and the media by principally Jewish individuals and groups that are dedicated to that task.

While acknowledging the great debt to Walt and Mearsheimer, it is one thing to read about something in a book and quite another thing to see it live, which is what the new evidence of Israeli interference consists of. Several years ago, the Qatari news service al-Jazeera commissioned two investigations. The first was on the activities of the Israeli Lobby in Britain and the second was on the lobby in the United States. The material consisted largely of meetings with members of Israel’s active lobby that were secretly filmed by journalists who were pretending to be supporters and who eventually managed to penetrate some of the organizations that were most active in promoting Israel’s interests.

The British expose, in two parts, aired in January, and was based on discussions and interviews that took place between June and November 2017. It demonstrated how the Israeli Embassy in London connived with government officials to “take down” parliamentarians and government ministers who were considered to be critical of the Jewish State. It also revealed how the Israeli Embassy was secretly subsidizing and advising private groups promoting Israeli interests, including associations of Members of Parliament (MPs).

The secret recording revealed how an Israeli Embassy diplomat/spy named Shai Masot connived with a senior civil servant to get rid of Foreign Office Minister Sir Alan Duncan, regarded as a supporter of an independent Palestinian state. To Masot’s additional query “Can I give you some MPs that I would suggest you would take down?” the civil servant suggested “…if you look hard enough, I’m sure there is something that they’re trying to hide…a little scandal maybe.” Another alleged pro-Arab member of Parliament Crispin Blunt was also identified and confirmed to be on a “hit list.”

It was also learned that Masot had been secretly subsidizing and advising two ostensibly independent groups, the parliamentary Conservative Friends of Israel (CFI) and the Labour Friends of Israel (LFI). Masot did, however, express concern that Israel’s control over incoming parliamentarians was not quite what it used to be: “For years, every MP that joined the parliament joined the LFI. They’re not doing that any more in the Labour Party. CFI, they’re doing it automatically. All the 14 new MPs who got elected in the last elections did it automatically.”

The documentary was initially a sensation in Britain but then, predictably, it went away as Israel’s loyal host of media scriveners took charge. Masot was recalled to Israel and Prime Minister Teresa May, as good a friend to Jewish money and power as one is likely to find, decided to do nothing. Her characteristically toothless reaction to the suggestion that her government officials might be removed by the clandestine activity of a foreign country was: “The Israeli ambassador has apologized…the U.K. has a strong relationship with Israel and we consider the matter closed.”

The four-part series by al-Jazeera on the Lobby in the U.S. was meanwhile temporarily spiked because the Qatari government was seeking to obtain the mediation of prominent American Jews to pressure the White House to help resolve its outstanding conflict with Saudi Arabia and the United Arab Emirates.

The documentary has remained in limbo but in the past two weeks it has surfaced and is now available. Its undercover investigative journalist, a British Jew named Tony Kleinfeld, quickly charmed his way into the inner circle of Israel’s supporters where he discovered a network of organizations that act as fronts for the Israeli government. Their activities include spying on supporters of Palestinian rights and disrupting demonstrations, with a particular focus on the Boycott, Divestment and Sanctions movement (BDS), which Israel has particularly targeted. They also resorted to tactics like smearing critics by generating false accusations of sexual and personal misconduct, all of which was coordinated by Israel’s Ministry of Strategic Affairs. The ministry’s director general is Sima Vaknin-Gil, a former senior officer with Israel’s military intelligence, and is staff consists mostly of former spies drawn from Israel’s various security agencies.

Later, Kleinfeld became involved with The Israel Project, which is a U.S. based Israeli government backed propaganda organ that claims to be “a non-partisan American educational organization dedicated to informing the media and public conversation about Israel and the Middle East.”

In a recorded conversation, Project employee Jordan Schachtel, explained the objectives and extent of a secret Facebook operation. “We’re putting together a lot of pro-Israel media through various social media channels that aren’t The Israel Project’s channels. So we have a lot of side projects that we are trying to influence the public debate with. That’s why it’s a secretive thing, because we don’t want people to know that these side projects are associated with The Israel Project.”

In another episode, the Israel on Campus Coalition’s Jacob Baime, who claimed to have a $2 million budget, described coordinating with the Israeli government, with an approach “modeled on General Stanley McChrystal’s counterinsurgency strategy in Iraq…copied a lot from that strategy that has been working really well for us, actually” using “offensive information operations.” Baime described putting “up some anonymous website” along with targeted Facebook ads so that critics “either shut down or they spend time responding to it and investigating it, which is time they can’t spend attacking Israel. It’s psychological warfare, it drives them crazy.”

Kleinfeld also met with other groups. Foundation for Defense of Democracieswas revealed as yet another agent of Israel’s Ministry of Strategic Affairs, its directors meeting regularly with Israeli Embassy staff in Washington. In spite of that the Treasury Department has not compelled it to register under the Foreign Agents Registration Act of 1938 (FARA). It is also registered with the IRS as a tax exempt 501(c)3 “charity.” Indeed, no Jewish organization active on behalf of Israel has ever had to register under FARA and most are classified as tax exempt charities or educational foundations. Interestingly, however, the FDD’s Jonathan Schanzer lamented in his recorded conversation with Kleinfeld that “anti-Semitism as a smear is not what is used to be.”

In another bizarre episode, Kleinfeld visited the neocon dominated Hoover Institute in California where he participated in a demonstration together with a group of bored young conservative think tankers compelled by their professors to protest against a Students for Justice in Palestine conference. The think tank fellows admit that they were “astroturfing” – rent-a-crowd activism to make a small demonstration appear much larger.

Another segment includes Israeli Lobby financier Adam Milstein, who is reported to be the principal funder of Canary Mission, which has targeted some 1,900 students and academics in its profiles since 2015, smearing them as “racist,” “anti-American” and “anti-Semitic.” Jacob Baime, executive director of the Israel on Campus Coalition, boasts in the film that “Canary Mission is highly, highly effective to the extent that we monitor the Students for Justice in Palestine and their allies.”

In his recording, Milstein also talks about the need to “investigate” and “expose” critics of Israel, who Milstein claims are anti-Semites, as well as “anti-Christian” and “anti-freedom” activists who “terrorize us.” His foundation also funds numerous anti-Palestinian organizations, including the Israel on Campus CoalitionStandWithUsCAMERA, the AMCHA Initiative and the FDD. Milstein also funds and is chairman of the board of the Israeli-American Council. An Israeli-born California based real estate developer, Milstein reportedly served time in federal prison after a 2009 conviction for tax evasion.

An Israeli spy at the University of California at Davis, Julia Reifkind also described to Kleinfeld how the system worked at the campus level. She used multiple fake Facebook accounts to monitor the activities of Students for Justice in Palestine. “I follow all the SJP accounts. I have some fake names. My name is Jay Bernard or something. It just sounds like an old white guy, which was the plan. I join all these groups.” The information she obtained was then passed on to her contact in the Embassy for forwarding on to Israel to be entered into their data base of enemies.

So, Israel was engaging in interfering in legitimate political activity and also generating fake news on the social media in both 2016 and 2018, the same accusation that has been leveled against Moscow, but Special Counsel Robert Mueller seems curiously uninterested. And beyond the al-Jazeera revelations, there is also the evidence that it was Israel that sought favors from the incoming Trump Administration in 2016, not Russia. So who was actually corrupting whom?

And then there are the more overt Israeli front groups like the American Israel Public Affairs Committee (AIPAC) with its $100 million annual budget and 200 employees, as well as the other special arrangements to pander to Israel and the powerful American Jews who have made it their mission to use the U.S. government as a mechanism to protect and nurture Israel. Last week in Los Angeles $60 million was raised by Hollywood’s finest for the Israel Defense Forces (IDF), “Their Job is to Look After Israel. Ours is to Look After Them,” the website proclaims. Last month, an additional $32 million was raised for the IDF in New York City. Donations are tax exempt, to support the armed forces of a country that is currently engaged in war crimes and that has a secret nuclear arsenal.

So, Israel was technically speaking not running in the 2018 election, but it was very much in the race. Jewish Democrats are already boasting how the presence of a couple of Israel critics in the House, who will be “reeducated” on the Middle East, will make no difference, that the party will be solid for the Jewish state with more Jewish congressmen than ever before. Indeed, the “special relationship” bond will be stronger than ever. Five committee chairmanships in the House of Representatives will be in the hands of passionate Israel firsters, including Adam Schiff at the Intelligence Committee and Eliot Engel at Foreign Affairs. On the Republican side, the House is already 100% in Israel’s pocket. And as part of the White House team we have John Bolton and Mike Pompeo. Donald Trump’s Ambassador to Israel David Friedman expressed the dual loyalty phenomenon best in a recent speech. The United States is his “country of citizenship” but Israel is the country he “loves so much.”