Miscarea Legionara, Neamul Romanilor

Nichifor Crainic.

 

„Cine îşi vinde pământul săvârşeşte un sacrilegiu fiindcă îşi vinde morţii din el. Crima democraţiei e că a pus la mezat patria, şi aceasta însemnează în principiu detronarea neamului românesc din drepturile lui de rasă regală. În lumina spiritului autohton, invazia străinului e tot una cu o năvălire barbară, ceea ce constitue caz de război defensiv. De aceea, în suflul mistic al naţionalismului, să lămurim geamătul morţilor jigniţi în mormintele lor şi grindina blestemelor înscrise în dania lor. Căci patria e dania strămoşilor şi ea nu se lasă nici răpită, nici vândută.
Adevărata suveranitate naţională îşi are tron pământul patriei cu sufletul îngropat în el. Nici o legislaţie nu poate împărţi tronul acesta între autohtoni şi venetici. Şi nu există aur pe lume să echivaleze preţul ţarinii strămoşeşti.
Pentru că, din moment ce această ţarină e strămoşească, ea are mai presus de toate o valoare morală, ce nu se poate măsura în bani.
România trăieşte sub dictatura capitalismului fără patrie.”
Nichifor Crainic a fost un teolog, scriitor, poet, filozof, ziarist, politician, editor, profesor universitar, academician şi ideolog naţionalist. A fost creatorul gândirismului, curent ideologic ce promovează tradiţionalismul, naţionalismul, unitatea naţională, ortodoxia, studierea folclorului şi a etnografiei româneşti.
Este unul dintre cei mai importanţi poeţi creştini ai României, fiind autorul volumelor Şesuri natale, Zâmbete în lacrimi, Darurile pământului, Cântecele patriei sau Ţara de peste veac. A scris numeroase eseuri pe teme politice, religioase, rasiale sau etnice: Povestiri despre bunul Dumnezeu, Sensul tradiţiunii, Sensul teologic al frumosului, Rasă şi religiune, Ortodoxie şi etnocraţie, etc. De asemenea, au rămas de la el numeroase cursuri de mistică, dogmatică, apologetică sau de istoria literaturii bisericeşti
Pe plan politic, Nichifor Crainic a susţinut mişcările creştin-naţionaliste precum Mişcarea Legionară sau Liga Apărării Naţional-Creştine. A fost un redutabil opozant al lui Carol al II-lea şi al camarilei sale regale, publicând numeroase articole de presă în care critica politicile criminale prin care regele îşi elimina adversarii din viaţa publică. A fost secretar general la Ministerul Cultelor în timpul guvernării legionare și ministru al propagandei în timpul guvernării antonesciene. După venirea comuniştilor la putere este judecat în cadrul procesului “ziariştilor fascişti” şi condamnat la închisoare pe viaţă pentru “crime de război”. Ispăşeşte 15 ani de temniţă grea în închisorile de la Jilava, Văcăreşti şi Aiud, fiind graţiat în 1962.
Moare la 20 August 1972.
Dezvaluiri, Neamul Romanilor

Ce au căutat dacii în Anglia şi de ce existau acolo copii cu numele de Decebal.

 

In ruinele unui fort roman, situat la Birdoswald, în Marea Britanie, au fost descoperite vestigii ce arată că aici a staţionat iniţial o cohortă de soldaţi daci, recrutaţi după înfrîngerea dacilor de către romani şi încorporaţi în armata romană, iar apoi alţi militari daci, fie urmaşi ai celor dintâi, fie noi recruţi din Dacia.

Cohorta a fost constituită curând după cucerirea  Daciei, în vremea împăratului Traian, în anul 106 e.n., iar soldaţii au fost transferaţi în provincia romană Britania, unde urme ale prezenţei lor apar curând după anul 120 e.n.

Inscripţiile găsite arată că soldaţii daci au ajutat la construirea Zidului lui Hadrian (imaginea de mai jos), iar ulterior au staţionat la fortul Birdoswald, unul dintre punctele fortificate de pe traseul zidului.

Zidul lui Hadrian în apropiere de Birdoswald. Zidul lui Hadrian în apropiere de Birdoswald.

În două inscripţii apare reprezentat un falx – cuţitul curbat caracteristic dacilor, care apare şi pe Columna lui Traian, în scena în care Decebal se sinucide cu o astfel de armă. (Aceasta este versiunea „oficială” în ceea ce priveşte moartea lui Decebal. Totuşi, recent, omul de cultură Dan Alexe a prezentat pe blogul său o altă versiune: regele dac a fost decapitat de un militar roman, care a fost decorat şi înaintat în grad ca răsplată pentru această ispravă)

Este impresionant felul în care soldaţii daci din Britania romană îşi păstrau cultura: la peste 200 de ani de la înfrângerea lui Decebal şi la aproape 2000 km depărtare de Dacia, încă mai reprezentau falxul pe inscripţiile lor şi dădeau copiilor nume dacice, inclusiv pe cel de Decebal. O piatră de mormânt comemorează moartea a doi băieţi cu nume dacice, unul numit Decebalus, care a trăit numai câteva zile, şi altul cu numele de Blaesus, mort la vârsta de 10 ani.

Sursa: English Heritage

https://www.obiectiv.info/