Categorie: Dezvaluiri
Cloaca de infractori a Ministerului de Interne – Politie si Jandarmerie: cum au ajuns trei nemernici sa primeasca pensii de mii de euro din partea statului roman! Bietul roman are pensie de 1.400 de lei, uniforma albastra si jegoasa de peste 3.000 de euro!
Trei persoane cu funcții de conducere în instituții de forță ale Ministerului de Interne s-au pensionat, în jurul vârstei de 40 de ani, în ultimele luni. Este vorba despre Cătălin Ioniță (44 de ani), fost șef al Direcției Generale Anticorupție, Cătălin Ionuț Sindile (42 de ani), fost șef al Jandarmeriei Române și ulterior al Școlii de Aplicație a Jandarmeriei și Sebastian Cucoș (45 de ani), fost șef al Jandarmeriei Capitalei și Române. Cei trei mai au ceva în comun, au fost implicați în diverse scandaluri. Sindile și Cucoș s-au pensionat pe caz de boală, nu și Ioniță.
Povestea pensionării lui Cătălin Ioniță
Fost șef al DGA, Cătălin Ioniță a fost retras de la conducerea instituției după ce a rămas fără avizul ORNISS, cel care permite accesul la informații secrete, necesară exercitării funcţiei.
Conform surselor G4Media.ro, Ioniță a vrut să se pensioneze și în 2018, după ce Direcția Națională Anticorupție l-a pus sub învinuire în dosarul de corupție, însă ministrul de Interne de atunci, Carmen Dan, a refuzat, deoarece MAI se confruntase cu un scandal pe tema pensionarărilor anticipate. Ulterior, Ioniță ar fi încercat pensionarea și din motive medicale, fără succes, din nou, pentru că nu ar fi îndeplinit condițiile, spun aceleași surse.
De notat, în mod uzual, în situații similare, procedura presupune punerea la dispoziție pentru o perioadă de maximum un an, timp în care persoanei în cauza îi sunt oferite alternative profesionale. În cazul de față, după nici o lună, lui Ioniță nu i s-ar fi găsit o altă funcție, drept urmare i s-a aprobat solicitarea de trecere în rezervă.
- G4Media.ro a formulat o solicitare către Ministerul de Interne prin care a cerut explicații suplimentare privind trecerea în rezervă a lui Cătălin Ioniță. Vom reveni cu punctul de vedere al MAI.
În 2018, timp de cinci luni, Cătălin Ioniță a condus Inspectoratul General al Politiei Romane. Atunci a fost implicat într-un scandal care a dus la schimbarea lui Mihai Tudose, pe atunci premier. Ioniță a explicat public într-o scrisoare deschisă că nu și-a dorit funcția de șef al Poliției Romane, pe care ar fi acceptat-o în urma unor presiuni. A mai spus și că a fost pus să-și scrie demisia chiar înaintea unei deplasări în SUA, iar familia lui ar fi fost filată.
Ioniță a fost urmărit penal de DNA pentru trafic de influență și fals în declarații, fapte care ar fi fost comise în perioada în care era șeful Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul Poliției Sectorului 1. DNA a anunțat în 2019 că a clasat dosarul.
În ianuarie 2019, publicația PressOne l-a acuzat pe acesta că a plagiat întreaga sa teză de doctorat, de la prima până la ultima pagină, iar în replică Ioniță a declarat în presă că a facut totul cu bună credință și că a urmat recomandările făcute de coordonatorul lucrării lui.
Personaje-cheie în dosarul 10 August, pensionate pe caz de boală
Și Sebastian Cucoș și Ionuț Sindile, ambii foști șefi ai Jandarmeriei, personaje principale în protestul din 10 august 2018, s-au pensionat din motive medicale. Cel dintâi din pricina unor probleme la picior, cel de-al doilea din cauza unor probleme la inimă, potrivit surselor G4Media.ro.
Anunțul trecerii în rezervă a lui Cucoș a venit de la Marcel Vela în luna martie.
„Astăzi am luat o decizie foarte importantă! Având în vedere concluziile Comisiei Medicale de la nivelul Ministerului Afacerilor Interne și cererea ofițerului în cauză, începând cu data de astăzi, colonelul Sebastian Cucoș a fost trecut în rezervă”, a declarat ministrul de Interne într-o conferință susținută la sediul MAI.
Cei doi au mai încercat în 2019 să se pensioneze pe caz de boală, însă au renunțat.
- ”Atunci când o persoană devine indezirabilă și nu se găsesc argumente legale pentru a o înlătura din funcție se găsește o modalitatea pentru a spăla rușinea ambelor părți: pensionarea.” a explicat o sursă pentru G4Media.ro.
Sindile și Cucoș sunt vizați în ancheta privind violențele din 10 august. Inițial, ei au fost puși sub învinuire pentru purtare abuzivă.
Acuzațiile inițiale aduse de Parchetul General, Secția Parchetelor Militare, lui Ionuț Sindile și Sebastian Cucoș:
”În fapt s-a constatat că, mai multe acțiuni sunt suspectate a se circumscrie unor acte menite să determine şi să justifice necesitatea unei acţiuni de restabilire a ordinii publice şi să ajute la crearea aparenţei unei acţiuni legale de intervenţie în forţă a unităţilor de jandarmi pentru evacuarea protestatarilor aflaţi în Piaţa Victoriei din mun. Bucureşti, cu consecinţa vătămării drepturilor legitime ale majorităţii protestatarilor privind libertatea de exprimare şi libertatea de întrunire prevăzute de Constituţia României, Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice şi Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum și cu consecința exercitării unor acte de violenţă nejustificate de situaţia operativă şi de nevoile reale de imobilizare a persoanelor turbulente – acte îndreptate inclusiv împotriva copiilor, altfel decât în mod gradual și fără a înceta după realizarea scopului misiunii, producându-se astfel vătămarea unui număr mare de participanţi la protest.”
După ce doarul a fost preluat de DIICOT, acuzațiile împotriva acestora au fost clasate de procurorul de caz Doru Stoica, iar șefa Direcției a infirmat decizia, cerând redeschiderea urmăririi penale, soarta cazului 10 august fiind acum la mâna judecătorilor de la Tribunalul București. https://www.g4media.ro/
Sa ne pisam pe SRI si Ministerul de Interne! Campanie electorala in colonia de munca Romania…
Am trimis fotografia pe adresa IGPR-ului si Politiei Capitalei, astept raspunsul! De ce politistii de la Sectia 20 nu poarta masca cand intra in contact cu alti cetateni? De ce nu respecta normele de distantare sociala? De ce eludeaza legea? Romanii pentru fapte de acest gen sunt amendati cu 600 de lei!
Sectia 20: „Ne pisam pe ea de lege! Nu purtam masca de protectie cand intram in contact cu cetatenii!”. Si noi, ca cetateni, ne pisam pe Politia Romana!
Sa ne pisam pe Politia Romana! Cititi despre infernul prin care a fost nevoit sa treaca un tanar din Oradea, datorita animalelor imbracate in uniforme albastre si jegoase.
Un tanar este ridicat cu mascatii din strada, incatusat si dus in arestul politiei. Procuratura il acuza de omor deosebit de grav si talharie. Este tinut in detentie preventiva vreme de treisprezece luni. Vede viata dintr-o celula de cinci metri pe trei, intr-un penitenciar de maxima siguranta. Apoi este achitat.
Barbatul de 23 de ani se opreste in fata blocului in care locuieste. E 12 februarie 2009. Poarta blugi taiati la genunchi si o geaca de fas neagra, cu gluga. E la volanul unei masini, cauta un loc de parcare. Un politist se apropie de el si-i spune sa coboare. Trebuie sa discute ceva.
Dorin Oros, tanarul, se supune. Cartierul asta e sarac si rau famat. Se gandeste ca or fi facut tovarasii lui ceva si politistii sapa dupa informatii. N-ar fi prima data.
Cand iese din masina, doi mascati sar pe el, il insfaca, ii pun catusele si-l duc in arestul preventiv al politiei din Oradea.
Patru luni mai tarziu, Dorin – sau Iepu’, cum i se mai zice – sta teapan in fata unui complet de judecata. E incatusat. Procurorii il acuza de omor deosebit de grav, talharie si nerespectarea regimului armelor si munitiilor.
Cat procurorul de caz si avocatul se dueleaza in contre juridice, Iepu’ se holbeaza la ei. Au trecut patru luni de cand e in arestul politiei. Dupa primele zece zile, l-au eliberat, apoi l-au bagat din nou. Acum, acuzat oficial de crima, pana la o solutie definitiva, va sta in puscarie.
Capatele de porci cu burta pana la coaie din Politia Romana: „Noi suntem organele lu’ statu’, ba!”. Platiti luna de luna din buzunarul romanilor!
Procurorul turuie:
„Faptele inculpatului Nicolae Dorin Oros intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor omor deosebit de grav, talharie si nerespectarea regimului armelor si munitiilor!”
Avocatul contraataca:
„Faptele nu au fost savarsite de catre inculpat! Este preferabil sa scape zece persoane vinovate decat sa fie condamnat un singur nevinovat!”
Victima, Peter Bajkan, taximetrist la firma Start Taxi din Oradea, a fost gasita intr-un sant langa soseaua de centura a Oradei. Peter fusese impuscat in umarul drept. Glontul i-a strabatut corpul, a iesit prin umarul stang si a aterizat fix in portiera. Masina a fost abandonata in fata magazinului unde lucra la vremea aceea sotia acestuia.
Dorin neaga ca ar fi autorul crimei, insa procurorii gasesc amprentele lui pe portiera din fata si trei probe biologice care corespund ADN-ului tanarului inculpat. Pornesc un proces care avea sa dureze sase ani. In 2015, Oros este achitat definitiv, da statul in judecata, iar magistratii recunosc, in hotararea de despagubire, ca a fost victima unei erori judiciare: privarea de libertate, in conditiile achitarii, a fost ilegala.
Pe 28 septembrie 2017, Curtea de Apel Oradea publica o decizie prin care statul ii acorda despagubiri in valoare de 100.000 de lei pentru prejudiciul moral si 58.000 de lei pentru cheltuieli judiciare.
Oros spune ca suma e infima pentru cat a tras in 13 luni de arest si sase ani de procese.
Arestarea preventiva este una dintre cele mai des intalnite masuri in sistemul de justitie romanesc.
Intre 2009 si 2014, conform datelor Parchetului General, procentul anual de propuneri de arest preventiv aprobate a fost de peste 85%.
„La noi se dau pe banda rulanta”, spune Nicoleta Andreescu, director executiv al Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania – Comitetul Helsinki. Iar in unele cazuri, cum e cel al lui Oros, se dovedesc a fi ilegale.
De cele mai multe ori, spun expertii si angajatii din sistem, problema e la procurori.
„Erorile astea vin, da, poate dintr-o graba de a administra probatoriul, poate la un moment dat unora li se pare ca stiu prea bine lucrurile“, sustine Arina Corsei Vultureanu, procuror si formator la Institutul National al Magistraturii. „Uneori, volumul de munca e urias.“
Insa greselile se pot produce in ambele sensuri: „unii criminali scapa, altii, nevinovatii, intra la inchisoare”, spune Corsei Vultureanu.
Procuratura fara nici cel mai mic dubiu
Procurorii sunt si astazi convinsi ca Dorin e vinovatul.
„Oros nu si-a urlat niciodata nevinovatia pana la capat“, spune Alin Leucea, fostul procuror de caz, care intre timp a fost avansat de la Tribunalul Bihor, la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Oradea. E imbracat intr-o camasa gri, iar pe nas ii atarna o pereche de ochelari. Este procuror de 17 ani, dar spune ca asta a fost una dintre cele mai dificile anchete la care a lucrat vreodata.
„Trebuie sa stabilim de la inceput un lucru foarte important: noi am avut de-a face cu un omor cu autor necunoscut”, spune. „Treaba asta ridica de la inceput unele probleme de ancheta, de probatiune, de tactica. Infractiunea s-a comis fara martori si atunci au contat orice fel de mijloace de probe materiale, cat de mici, cat de putine, si analiza lor coroborata.”
Trece cu temeinicie prin probe.
„La primul interogatoriu, [Oros] a declarat ca nu a circulat cu niciun autoturism taxi de la firma Start in ultima saptamana.” Insa amprentele il contraziceau, asa ca Oros, dupa ce a aflat acest lucru, si-a schimbat marturia. „Pe baza acestor date si declaratiile lui, era clar ca e nesincer.“
„Este oare o simpla coincidenta ca invinuitul si-a reamintit de acea presupusa calatorie cu autoturismul victimei doar dupa ce a aflat despre existenta amprentei?“, s-au intrebat procurorii in propunerea de arestare preventiva.
Din masina lui Bajkan lipseau mai multe lucruri: aparatul de taxat, statia emisie-receptie, husele de pe volan si scaunul soferului, aparatul DVD. Pe partea stanga a volanului, sub husa de protectie si in alte doua locuri – pe cablurile ramase in urma smulgerii aparatului de taxat si a statiei emisie-receptie – s-au gasit probe biologice care au coincis cu ADN-ul lui Oros. Locurile respective nu puteau fi atinse decat de cineva care a condus masina, crede procurorul.
„A fost un noroc ca le-am gasit“, spune Leucea. „Puteam sa dam cu betisorul un milimetru mai la stanga sau la dreapta si sa nu le gasim, ca nu le vezi.”
Declaratiile martorilor au fost si ele contradictorii. Tatal lui Oros a spus ca fiul lui a ajuns acasa dupa ora la care a fost comisa crima, apoi si-a schimbat marturia si a declarat ca nu-si mai aminteste cat era ceasul. Alibiul baiatului a fost, in consecinta, subrezit. Apoi, unul dintre prietenii lui a declarat ca n-a mers cu Oros in taxiul victimei, dar si-a amintit ulterior ca a facut-o.
In rechizitoriu, procurorii au mai spus ca Oros este „impulsiv si agresiv” („aspecte dovedite atat de raportul de expertiza medico-legala psihiatrica, cat si de declaratiile martorilor”), „foarte violent cand este beat“ si ca „este de presupus ca in Spania (n.r.: unde Dorin a lucrat din 2004 pana in 2007) a fost implicat in activitati ilicite.“
In 2001, cu opt ani inainte de procesul pentru crima, Tribunalul Bihor i-a aplicat masura educativa a libertatii supravegheate pentru vatamare corporala. Iubita lui Oros, spun documentele, a avut nevoie de cinci zile de ingrijiri medicale in urma unei batai pe care a primit-o de la el.
Dorin zice ca nu i-a dat niciodata mai mult de o palma, iar in Spania a lucrat in constructii.
Dupa ce au inceput interceptarea convorbirilor telefonice, procurorii au depus la dosar fragmente din discutiile pe care le-a purtat Oros cu tovarasii sai. Din ele, au tras concluzia ca stie sa foloseasca o arma, chiar daca Dorin neaga acest lucru.
Leucea vorbeste cu o urma de regret. In spatele lui, pe birou, taraie un telefon fix vechi, cu roata. In fata, printre dosare, se inghesuie doua cani de cafea, stilouri cu cerneala si un manual de Greaca fara profesor. „In momentul asta, oricine o fi, avem un criminal in libertate“, spune.
Viorel Gavra, fost prim-procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul Bihor si seful lui Leucea, e convins in continuare ca Oros e faptasul. Cunoaste cazul. Cand l-au retinut pe Oros, a purtat o discutie cu el. „Noaptea, pe la 12:00, dupa ce l-au gasit, am stat de vorba cu el pana pe la 4 dimineata, dar fara sa-l interogam”, spune.
Vorbeste harsait. E bolnav, are 62 de ani, nu prea mai iese din casa. In 2013, a fost revocat din functie si exclus din magistratura in urma unei decizii a Inaltei Curti de Casatie de Justitie, dupa ce a fost acuzat ca ar fi intervenit intr-o ancheta ce o viza pe sotia sa.
„N-am nici cel mai mic dubiu ca el e”, spune azi. „Nu vreau sa-mi critic colegii judecatori, dar n-au facut bine ca l-au lasat sa scape.“
Argumentele apararii
Avocatul lui Dorin, Razvan Doseanu, a mizat in instanta pe greselile procurorilor. Una dintre ele, de pilda, s-a produs la colectarea probelor biologice din masina lui Bajkan. Procurorii n-au consemnat in procesul verbal de examinare criminalistica de unde provin acestea, iar Doseanu a argumentat ca puteau fi prelevate din orice alt loc din masina. De pe scaunul pasagerului din dreapta, de exemplu.
Cand a cerut expertiza lor la Institutul de Medicina Legala „Dr. Mina Minovici”, procurorii au zis ca le-au luat intr-un singur exemplar si s-au epuizat la prima expertiza. Atat conform Codului de Procedura Penala din perioada respectiva, cat si pe noul Cod, intrat in vigoare in februarie 2014, „probele se iau cel putin in dublu”.
Ca sa compare cu ADN-ul lui Oros, tanarului detinut i s-au prelevat probe biologice din gura, prin periaj bucal, in perioada in care se afla in arestul politiei, iar avocatul lui nu a fost chemat sa asiste la procedura. Codul de Procedura Penala prevede obligativitatea instiintarii aparatorului, asa ca rezultatul prelevarii respective a fost anulat in instanta.
Cu cateva zile inainte de sentinta de achitare a Tribunalului Bihor – cruciala, spun juristii, pentru ca, de multe ori, prima instanta da tonul si pentru hotararile ulterioare – procurorii au anuntat un martor surpriza.
Martorul urma sa fie un puscarias la vreo 30 de ani, inchis la vreme aceea pentru talharie, care aparuse si intr-un alt dosar de crima. Declaratia lui si o proba ADN au stat la baza condamnarii, in 2005, pentru omor deosebit de grav a lui Ludovic Stana, un barbat care ispaseste acum o pedeapsa de 18 ani in Penitenciarul Oradea.
Dupa ce-a dat declaratii in instanta, denuntatorul i-a trimis o scrisoare lui Stana in care si-a marturisit toate pacatele. „Stana, stiu ca esti nevinovat si suparat pe mine ca am fost martor impotriva ta. Recunosc ca am mintit totul. (…) [Procurorul] Gavra mi-a propus sa-l ajut ca martor impotriva ta. Mi-a oferit o suma de bani pe care nici in prezent nu am primit-o. Eu ti-am scris pentru ca nu am liniste sufleteasca ca te-am bagat nevinovat.”
Povestea a ajuns in presa si in dimineata procesului, martorul-surpriza s-a retras. Astazi, Gavra, fostul prim-procuror, spune ca el nu-si aminteste „de asa ceva. Nu am avut martori din inchisoare.“
Razvan Horatiu, agent guvernamental al Romaniei pentru Curtea de Justitie a Uniunii Europene si fost procuror, spune ca folosirea martorilor cheie poate fi o practica justificata, dar doar daca e coroborata cu alte probe, mult mai puternice. „Eu, de exemplu, ca procuror, i-as da o anumita relevanta, dar nu e o proba-cheie”, spune. „Trebuie facuta cu grija si cu anumite garantii, dar nu e nelegala.”
Asta spune si Arina Corsei Vultureanu, procuror si formator la INM. „Legea prevede posibilitatea colaborarii cu persoane care ofera informatii in alte dosare, dar doar daca persoana respectiva are informatiile pentru ca le stie, nu pentru ca inventeaza ca sa obtina beneficii“
O alta proba cheie din apararea lui Oros au fost urmele de pantofi de la fata locului. Acestea nu corespundeau cu pantofii purtati de Oros la arestare, adidasii de culoare gri, adidasi despre care toti prietenii lui au spus ca i-ar fi purtat si in noaptea in care s-a produs crima.
In aceeasi noapte, telefonul i-a fost localizat de doua ori acasa, iar o copie dupa registrul de comenzi al firmei Start confirma ca a circulat cu masina lui Peter nu pe 11, cand a fost omorat taximetristul, ci pe 10 februarie. De acolo si prezenta amprentei, a argumentat apararea.
Arma de la care putea proveni glontul, de tip revolver, n-a fost gasita niciodata. Motivul crimei n-a fost identificat – procurorii au incercat sa argumenteze ca ar putea fi vorba de o crima spontana -, iar pe hainele lui Dorin n-au fost gasite urme de sange. Pe mainile lui nu era praf de pusca.
Procesul lui Dorin a durat sase ani. Pe 3 martie 2015, a fost achitat definitiv de Curtea de Apel Oradea, insa pana atunci, dosarul lui a trecut pe la Tribunal, la Curte, la Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ), la Curtea de Apel si din nou la ICCJ si, intr-un final, pentru a treia oara, la Curtea de Apel Oradea.
„In toti anii astia, am stat cu frica in san ca pot ajunge in orice moment dupa gratii“, spune Dorin.
Errare humanum est
„Procurorii au obligatia de a demonstra dincolo de orice indoiala vinovatia”, spune Andreescu, director executiv APADOR-CH. Pana atunci, suspectul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.
Iar Oros este „un norocos”, spune Andreescu. Spre deosebire de multi alti inculpati care ajung sa fie condamnati pentru ca au avocati din oficiu, el si-a platit aparatorul.
APADOR-CH a publicat in 2015 un studiu pe tema arestului preventiv in Romania. Concluzia cercetarii a fost ca masura arestului preventiv se aplica mult usor decat alte masuri preventive alternative, cum ar fi controlul judiciar, controlul judiciar pe cautiune sau arestul la domiciliu.
Judecatorii pot dispune arestari preventive cand inculpatul e o amenintare la adresa ordinii publice, poate sa fuga sau sa intervina in investigatie. Masura este legala, insa nu obligatorie. Odata cu fiecare prelungire, judecatorul trebuie sa verifice daca respectivele criterii mai stau in picioare sau nu si sa ia o noua decizie in functie de asta.
Prima solicitare de arest pe numele lui Dorin a fost facuta pe 12 februarie 2009. Dupa zece zile, a fost eliberat, apoi, pe 20 martie, procurorii au cerut un alt mandat de arestare pe 19 zile. Masura a fost prelungita pana pe 1 iulie, cand l-au trimis in judecata. In aceeasi zi, Dorin a fost mutat in penitenciarul Oradea, unde a stat pana la prima achitare, pe 1 aprilie 2010. In total, 13 luni de privare de libertate.
Eroarea judiciara din dosarul lui Dorin s-a produs, crede Andreescu de la APADOR-CH, din mai multe motive. „Ce vedem noi foarte des in practica noastra e superficialitatea procurorilor. Motivele ar fi doua: scoala proasta si supraaglomerarea. Au dosare pe banda, pe multe dintre ele le fac copy-paste si de aici nici nu-si mai bat capul sa reia ancheta. De foarte multe ori, se bazeaza doar pe munca politistilor.”
In iulie 2009, APADOR-CH a sprijinit-o pe Daniela Tarau, condamnata la trei ani si trei luni de inchisoare intr-un dosar de frauda in care ulterior a fost declarata nevinovata in procesul impotriva statului roman la Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO).
Daniela a depus plangere pentru durata excesiva a arestarii si pentru incalcarea dreptului la un proces echitabil. Dupa ce a castigat la CEDO, in 2010 a inceput rejudecarea cazului ei, iar peste cinci ani, a fost achitata printr-o sentinta definitiva si irevocabila.
In 2015, Romania s-a clasat pe locul III in topul celor mai reclamate state la CEDO. Cuantumul total al despagubirilor pe care a trebuit sa-l plateasca statul a fost de 35 de milioane de lei.
In 2016, cele mai multe compensatii au venit pe reclamatiile referitoare la conditiile de detentie – 28, urmate de 16 pe incalcarea dreptului la un proces echitabil si sapte pentru incalcarea dreptului la viata si siguranta.
Pe noul Cod de Procedura Penala, intrat in vigoare in 2014, rechizitoriul procurorului trece prin cateva filtre inainte de a ajunge in fata judecatorului.
„Acum, cadrul legal face aproape imposibil ca o eroare judiciara sa fie pusa in carca procurorului“, spune Codru Vrabie, activist si consultant in domeniul bunei guvernari si membru Funky Citizens. „Orice act al procurorului poate fi verificat acum de procurorul superior, de judecatorul de drepturi si libertati si judecatorul de camera preliminara.“
Iar noile generatii sunt din ce in ce mai bine pregatite, spune Arina Corsei Vultureanu. „Din punct de vedere al pregatirii magistratilor, lucrurile sunt in crescendo. Acum, errare humanum est, din pacate“.
Oros inca se gandeste daca sa mearga si el la CEDO. Dupa achitare, a dat statul in judecata si a cerut despagubiri pentru daunele morale si materiale. Razvan Doseanu si Ioana Tent, avocatii care l-au reprezentat, au convins judecatorii ca, avand in vedere ca a fost achitat de toate instantele, arestul lui Oros a fost ilegal.
Pe 28 septembrie 2017, judecatorii Curtii de Apel Oradea au stabilit suma de 100.000 de lei despagubiri pentru prejudiciul moral si peste 58.000 de lei pentru prejudiciul material. Oros spune ca banii nu acopera nici macar un sfert din prejudiciile pe care le-a suferit.
„Daca nu ai trecut prin chestii din astea, nu ai cum sa-ti imaginezi.“
Neonul care nu se stinge niciodata
Oros are azi 30 de ani, un cot betejit la un accident cu motorul de enduro si teama ca se poate intoarce in orice moment la 23 de ani. Vorbeste cu grija, de parca cineva i-ar fi imprumutat cuvintele si l-a rugat sa aiba grija de ele.
Dupa patru luni in arestul politiei, a fost mutat in penitenciarul din Oradea. Acolo, celula pe care a impartit-o cu inca sapte indivizi, masura 5 metri pe 3 metri. Geamul avea plasa si gratii. Vara, caldura se urca pe pereti ca o umbra si-i sufoca. Iarna, frigul trebaluia in voie prin camera.
Asternuturile celor patru supraetajate se spalau intr-o galeata si se intindeau la uscat pe unde era loc de ele: pe usa, pe marginile paturilor, incolacite in jurul gratiilor. Apa calda aveau cu taraita, lunea si vinerea, intre 12 si 1:00 dupa-amiaza.
Cel mai greu i-a fost sa doarma cu lumina aprinsa. La maxima siguranta, neonul nu se stinge niciodata.
Impartea celula cu alti suspecti de crime. Pe raftul lui, tinea integrame, reviste cu Sudoku, carti de religie – „am incercat sa gasesc un miracol” – si scrisoarea unui preot tanar, pe nume Visarion, care a fost coleg de seminar cu fratele lui, aspirant la preotime.
„Am citit scrisoarea aia obsesiv in ultimele cinci luni“, spune. „Ma incuraja, imi dadea putere sa merg mai departe si ma facea sa cred 100% ca totul va fi bine.“ Cand ajungea la ananghie, apela la psiholog sau la preotul inchisorii, un barbat inalt si masiv, cu voce blajina.
Mancarea n-avea niciun Dumnezeu, asa ca Oros nu s-a atins de ea. Cand a intrat la puscarie, avea 90 de kilograme. Un an si o luna mai tarziu, avea 49. De ziua lui, la 24 de ani, mama lui i-a facut un tort pe care a scris cu capsuni „La multi ani!“ si, un rand mai jos, „nevinovat“.
Ca sa aiba bani pentru avocat, parintii lui Dorin au vandut apartamentul din Oradea si s-au mutat la tara. Mama a fost infirmiera toata viata la maternitatea din Oradea. Tatal lui e la pensie. Cat a stat Dorin in penitenciar, s-a imbolnavit si a stat internat in spital. Astazi, parintii locuiesc in casa de la tara, iar Oros sta cu chirie in Oradea.
La moartea lui Bajkan
Lui Oros i se spune Iepurila pentru ca avea dintii din fata mai lungi decat ceilalti cand era mic –, iar lui Bajkan, taximetristul ucis, Iepuras.
„Iepurila l-a ucis pe Iepuras?”, se intrebau jurnalistii de la publicatia locala Bihoreanul in 2009.
O poza de buletin cu Oros de la acea vreme, cu ochii mari si gatlejul pronuntat, insoteste imaginea de la inmormantarea lui Bajkan. Trei femei imbracate in negru plang langa sicriul taximetristului. Sotia acestuia, Dorina, isi sprijina obrazul cu mana dreapta.
Opt ani mai tarziu, Dorina deschide sovaielnic usa apartamentului in care au locuit impreuna. Are parul castaniu, ochi albastri, colanti roz si pulover mov. Spune ca tot ce o intereseaza e sa fie prins criminalul.
Cand a murit Peter, copilul lor avea 12 ani. Ma intreaba daca stiu cum e sa cresti un copil la varsta aia fara tata. „Nu am incredere in nimic. Noi cu ce-am ramas? Cu moartea lui si atat.” Habar n-are daca Oros e vinovat, dar in mor cert criminalul e in libertate.
In 2009, Dorina lucra la magazinul Trei G, o retea locala de supermarketuri in Oradea si Beius. Masina in care fusese impuscat Peter a fost gasita in fata magazinului. Csaba Boszik, taximetrist de meserie, era la vremea aceea colegul lui Peter. Pe el l-au chemat politistii sa-i identifice cadavrul colegului lui, abandonat in sant.
Isi aminteste ca in dimineata aia vremea era morocanoasa. Scena crimei era impanzita de politisti. Pe jos era plin de noroi. Corpul lui Bajkan statea sprijinit de fundatia de piatra a santului, cu mainile pe langa trup. Capul era aplecat in fata, cu barbia in piept. Purta o bluza crem si pantaloni gri petrol, fara curea. Avea la el un inel, un lantisor si o bratara, toate de aur.
Boszik n-a coborat in sant. Si-a recunoscut partenerul dupa cioc.
In jur, acolo unde acum sunt o puzderie de magazine, fabrici si tot soiul de depozite, nu era nimic. Langa sant, la cativa metri mai incolo, a crescut intre timp un corcodus.
"Uite-l, e Iepu', criminalul!"
Dupa ce a fost eliberat, Oros n-a putut sa iasa multa vreme singur din casa. Mereu avea cativa prieteni pe langa el. „Aveam filme din alea, ca, bai, vin, imi pun arma in mana, dupa care spun ca-i arma mea. Eram terorizat. Ma chemau prietenii la strand si le ziceam ca nu merg, ca daca se intampla vreo nenorocire, moare vreunul si lumea zice ca l-am impins eu sau ceva.”
Pentru ca de fiecare data cand iesea din celula ii puneau catuse, Oros nu poarta ceasuri sau bratari decat la nunta. Le scoate in secunda in care pleaca de la eveniment.
Cand isi revenea putin, teroarea se strecura in el din nou. „Din 30 in 30 de zile, eram chemat in fata instantei. Trebuia sa stau drept, sa astept un verdict. Degeaba fusesem achitat de instanta anterioara, oricand un judecator putea sa spuna ca sunt periculos si ajungeam din nou in arest.“
„Uite, poate ajungeam pilot de curse cu masini“, imi spune la volanul BMW-ul seria 3, cu motor de 350 de cai putere. Ii plac masinile de curse si motoarele pentru enduro. Are si o dubita cu care transporta tot felul de pachete de la romanii plecati la munca prin Europa.
„Eu in viata mea nu voi putea avea incredere in institutia asta a statului“, spune. „Bun, a fost o greseala, am inteles, dar totusi sunt un om, nu o haina pe care ai uitat-o la spalat si nu conteaza daca o speli acum sau peste un an.”
Oamenii inca mai cred ca el e asasinul. I se intampla sa stea la o cafea si sa auda „uite, ala e Iepu’, criminalul” la masa vecina. Printre taximetristi, se zvoneste ca avea legaturi cu lumea interlopa.
Rareori da search pe Google dupa numele lui. De obicei, se duce in josul articolelor, la comentarii. Unii empatizeaza cu el, altii inca ii ureaza sa putrezeasca in puscarie. Se intreaba de ce vrea despagubiri: „Acum toti fraierii vor bani de la stat?“
Cand s-au mutat parintii lui la tara, s-a bucurat. Macar pe ei sa nu-i mai recunoasca nimeni.
***
Articolul face parte din proiectul „Procesele Deschise ale Opresiunii” initiat de regizoarea Ioana Paun, care urmareste identificarea cazurilor de opresiune sistemica din zilele noastre, momente cruciale in care drepturile si demnitatile omului au fost incalcate sistemic, complice si cu reparatii morale minime sau inexistente.
Proiectul completeaza prin instrumente artistice, jurnalistice si civice eforturile de reparatie morala a supravietuitorilor represiunii politice, culturale si umane din perioada 1945-1989 si de maturizare afectiv-politica a societatii romanesti cu privire la trecutul sau violent.
Din proiect face parte si spectacolul CALUL ALB de Ioana Paun, cu Ilinca Manolache, aflat in turneu national in perioada octombrie-noiembrie 2017 in Bucuresti, Iasi, Craiova, Cluj-Napoca, Piatra Neamt si Sfantu Gheorghe.
Sa ne pisam pe Politia Romana! In seara aceasta am fost oprit de boschetarii de la Sectia 20! De fiecare data cand ma intorc acasa sunt oprit de boschetarii de la Sectia 20/Biroul Regie. Priviti sclavii sistemului, uniformele albastre si jegoase – Politie si Jandarmerie.
Boschetarii mirosind a transpiratie si jeg de la Sectia 20/Biroul Regie: „Catalin se pisa pe noi!”.
Boschetarii cu shaorma in mana de la Sectia 20: „Grrr, grrr, sa moara mama daca nu vine usturoiu’ pe gat! Noi suntem Politia Romana, ba!”
Cap de porc din Politia Romana cu burta pana la coiae!
Paznicii cu bocanci in picioare din Jandarmeria Romana: inca un gunoi a ajuns la DNA! De cine sunt romanii hartuiti si amendati pe strada…
Sindile, audiat la DNA! În vârstă de 42 de ani, șeful jandarmilor la represiunea din 10 august s-a pensionat pe caz de boală! El este audiat la această oră de procurorii DNA.
Ionuț Cătălin Sindile (42 de ani), fostul șef al Jandarmeriei Române și unul dintre personajele principale din 10 august, a ieșit la pensie din motive de boală, au precizat sursele G4Media.ro. La patruzeci și un pic de ani, Sindile ar suferi de probleme la inima, au mai precizat sursele. Înainte de pensionare, Ionuț Cătălin Sindile a fost comandant al şcolii de aplicaţie pentru jandarmi. Miza retragerii sale ar fi una financiară au explicat aceleași surse, fiind diferențe considerabile între salariul primit la Școala de Aplicație și pensie.
Cine este Ionuț Sindile
Ionuț Sindile a fost la comanda Jandarmeriei pe 20 iunie, când au avut loc incidentele din Piața Victoriei dintre jandarmi și protestatari, au declarat pentru G4Media.ro surse din ministerul de interne. Potrivit acestora, șeful Jandarmeriei Române, Sebastian Cucoș, ar fi fost plecat de câteva zile din țară.
Sindile este originar din Teleorman, județul controlat de Liviu Dragnea și de unde provin premierul Viorica Dăncilă și ministrul de Interne, Carmen Dan, potrivit comunicatului oficial al Jandarmeriei (sursa).
Și Sebastian Cucoș, fostul șef al Jandarmeriei Române din timpul represiunii din 10 august 2018 este pensionar din motive medicale, la 45 de ani. Anunțul pensionării lui Cucoș a fost făcut de ministrul Marcel Vela, pe 4 martie.
„Astăzi am luat o decizie foarte importantă. Având în vedere concluziile Comisiei medicale de la nivelul Ministerului Afacerilor Interne şi cererea ofiţerului în cauză, începând cu data de astăzi, colonelul Sebastian Cucoş a fost trecut în rezervă”, a spus Vela.
Gunoaiele din Ministerul de Interne – Politie si Jandarmerie, boschetarii sistemului: „Iar ne baga in puscarie!”.
Șeful Jandarmeriei Române, colonelul Bogdan Enescu, a sosit, joi dimineață la DNA, el fiind acuzat de procurori că a încasat ilegal sute de ore suplimentare, scrie G4Media.
Colonelul Enescu a venit fără avocat. „Nu mi-am luat avocat pentru că în opinia mea sunt nevinovat”, a spus el.
Șeful Jandarmeriei nu a vrut să facă declarații, spunând că este o fază nepublică a procesului penal și că va vorbi „la momentul potrivit”.
„Nu are rost să intrăm în detalii tehnice. Sunt chestiuni tehnice asupra cărora nu vreau să mă pronunț”, a adăugat el.
Întrebat dacă se gândește să își dea demisia, colonelul Enescu a replicat: „Sub nicio formă nu intrăm în astfel de speculații”.
La DNA sunt așteptați și foștii șefi ai Jandarmeriei, colonelul Ionuț Cătălin Sindile și generalul Constantin Florea.
Șeful Jandarmeriei Române, colonelul Bogdan Enescu, și foștii șefi, colonelul Ionuț Cătălin Sindile și generalul Constantin Florea, au fost puși sub acuzare de DNA pentru că ar fi încasat ilegal sute de ore suplimentare, prejudiciul fiind de peste 80.000 de lei, au declarat pentru G4Media.ro surse din cadrul MAI.
În iulie, Direcția Generală de Audit Intern a Ministerului Afacerilor Interne a declanşat verificări la Inspectoratul General al Jandarmeriei Române (IGJR) și, apoi, a sesizat DNA.
Șeful Jandarmeriei și foștii șefi au fost puși sub urmărire penală pentru infracțiunea de uzurpare a funcției din Codul penal coroborate cu articolul 13 indice 2 din legea 78/2000 privind sancționarea faptelor de corupție.
Potrivit acelorași surse, doar în cazul șefului Jandarmeriei, Bogdan Enescu, prejudiciul se ridică la peste 40.000 de lei. El și-ar fi aprobat singur efectuarea și plata a aproape 900 de ore suplimentare, fără acordul șefului ierarhic superior, adică al chestorului Bogdan Despescu.
În plus, potrivit Codului Muncii, după efectuarea orelor suplimentare, angajatul are dreptul să își ia zile libere și, numai dacă în următoarele 60 de zile, nu i se dau zile libere, orele suplimentare îi sunt plătite, însă plafonat, în limita a 180 de ore suplimentare pe an. Nici aceste prevederi nu ar fi fost respectate de colonelul Enescu.
Mai mult, actualul șef al Jandarmeriei ar fi aprobat plata unor ore suplimentare pentru 2018 și 2019 către foștii șefi ai Jandarmeriei, Cătălin Sindile și Constantin Florea.
Cu alte cuvinte, Sindile a fost plătit pentru ”orele suplimentare” efectuate inclusiv în seara zilei de 10 august 2018, când jandarmii coordonați și de el au gazat și bătut chiar și protestatarii pașnici de la mitingul Diasporei.
Paznicii cu bocanci in picioare din Jandarmeria Romana, adunati de prin boscheti: zeci de dosare penale! Ce poti sa le ceri gunoaielor spurcate din Ministerul de Interne…
ACTUALIZARE: Bogdan Enescu, șeful Jandarmeriei, a declarat, joi, după puțin timp petrecut la DNA, că a discutat cu procurorul privind cazul în care este suspectat că și-ar fi aprobat ilegal sute de ore suplimentare, în starea de urgență, și că nu vrea să ascundă adevărul.
“Am discutat cu procurorul de caz. Cercetările în caz continuă și se va face lumină fără nicio problemă în acest caz.
Vă pot spune că îmi doresc să se facă lumină în acest caz, pentru că nu este o situație benefică, nici din punct de vedere personal, nici din punct de vedere instituțional. Voi da tot concursul, și instituția și eu personal ca să se facă lumină în acest caz. Nu am nicio intenție de a ascunde adevărul sau alte situații care pot conduce la clarificarea acestui caz”, a spus Enescu.
știre inițială
Colonelul Bogdan Enescu, șeful Jandarmeriei Române, s-a prezentat joi la sediul DNA într-un dosar în care este suspect că și-ar fi aprobat ilegal sute de ore suplimentare, în starea de urgență, și astfel ar fi încasat ilegal zeci de mii de lei. Acesta a spus că nu și-a luat avocat și, în opinia sa, este nevinovat.
Întrebat dacă este cazul să-și dea demisia, el a spus că “sub nicio formă nu intrăm în astfel de speculații”.
Dosarul a fost deschis de DNA în urma unei sesizări făcute de Corpul de Control al Ministerului de Interne.
În luna iulie au fost făcute verificări la Jandarmeria Română, constatându-se că șeful acestei instituții, colonelul Bogdan Enescu, dar și doi foști șefi – colonelul Ionuț Cătălin Sindile și generalul Constantin Florea – și-ar fi aprobat ilegal sute de ore suplimentare, în starea de urgență, și ar fi încasat încasat ilegal zeci de mii de lei.
Doar șeful Jandarmeriei și-ar fi aprobat ilegal 900 de ore suplimentare de muncă, prejudiciul fiind de circa 40.000 de lei. El ar fi aprobat și orele suplimentare în cazul celor doi subalterni.
Acuzația adusă ar fi de uzurpare a funcției.
Conform surselor Digi24, prejudiciul este de aproximativ 80.000 de lei.
Și ceilalți doi șefi ai Jandarmeriei ar urma să fie audiați săptămâna aceasta, la DNA.
Editor : Alexandru Costea
O lume fara Dumnezeu…
Începând cu anul 2007, declinul religiei pe plan mondial a devenit tot mai accentuat, iar datele existente arată că până în 2019 situația este chiar surprinzătoare, potrivit unei analize publicate de Foreign Affairs. Care sunt resorturile fenomenului, la ce ne putem aștepta pe mai departe și poate avea Covid-ul vreun impact, într-un sens sau în celălalt? Răspunsurile se cristalizează, iar cifrele disponibile sunt în cantitate semnificativă.
„În primii ani ai secolului XXI, religia părea în ascensiune. Prăbușirea comunismului și a Uniunii Sovietice a lăsat un vid ideologic care a fost umplut, în Rusia și alte state ex-sovietice, de creștinismul ortodox. Alegerea în Statele Unite a președintelui George W. Bush, un creștin evanghelic care nu-și ascundea evlavia, a sugerat că creștinismul evanghelic crește ca forță politică în țară. Iar atacurile din 11 septembrie au îndreptat atenția internațională asupra puterii islamului politic în lumea musulmană.
Cu o duzină de ani în urmă, eu și colega mea, Pippa Norris, am analizat date privind tendințele religioase din 49 de țări, inclusiv câteva teritorii subnaționale, cum ar fi Irlanda de Nord, (datele disponibile acoperind perioada 1981 – 2007). Aceste țări includeau 60% din populația lumii. În ciuda pretențiilor în acest sens, nu am găsit o revenire universală a religiei. Majoritatea țărilor cu venituri ridicate au devenit mai puțin religioase, dar am constatat că în 33 din cele 49 de țări pe care le-am studiat, oamenii au devenit mai religioși în acei ani. Acest lucru era valabil în majoritatea țărilor ex-comuniste, în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare și chiar într-o serie de țări cu venituri ridicate. Descoperirile noastre au arătat clar că industrializarea și răspândirea cunoștințelor științifice nu au determinat dispariția religiei, așa cum unii cercetători au presupus cândva.
Dar, din 2007, lucrurile s-au schimbat cu o viteză surprinzătoare. Din 2007 până în 2019, majoritatea covârșitoare a țărilor pe care le-am studiat – 43 din 49 – au devenit mai puțin religioase. Declinul credinței nu s-a limitat la țările cu venituri ridicate, ivindu-se în cea mai mare parte a lumii.
Este tot mai mare numărul oamenilor care nu mai consideră că religia este o sursă necesară de sprijin și sens în viața lor. Chiar și Statele Unite – citate adesea ca dovadă că o societate economică avansată poate fi puternic religioasă – s-au alăturat acum altor țări bogate, în ceea ce privește îndepărtarea de religie. Mai multe forțe au generat această tendință, dar cea mai puternică dintre ele declinul unui set de credințe strâns legate de imperativul menținerii unei rate ridicate de nașteri. Societățile moderne au devenit mai puțin religioase, în parte, deoarece nu mai trebuie să susțină tipurile de gen și norme sexuale pe care marile religii mondiale le-au insuflat de secole.
Deși unii conservatori religioși avertizează că retragerea din credință va duce la prăbușirea coeziunii sociale și a moralității publice, dovezile nu susțin această afirmație. Oricât de neașteptat ar părea, țările care sunt mai puțin religioase tind să fie mai puțin corupte și să aibă rate mai mici de crime decât cele mai religioase. Inutil să spun că religia în sine nu încurajează corupția și criminalitatea. Acest fenomen reflectă faptul că, pe măsură ce societățile se dezvoltă, supraviețuirea devine mai sigură: foametea, odată omniprezentă, devine ceva neobișnuit; speranța de viață crește; crimele și alte forme de violență se diminuează. Și, pe măsură ce acest nivel de securitate crește, oamenii tind să devină mai puțin religioși.
Ridicarea și căderea credinței
Studiul nostru anterior, publicat în 2011, a comparat nivelurile credinței religioase măsurate încă din 1981 cu constatările din ultimele sondaje disponibile atunci, în jurul anului 2007, punând capăt unei perioade de aproximativ un sfert de secol. În fiecare sondaj, respondenții au fost rugați să indice cât de important a fost Dumnezeu în viața lor, alegând o valoare pe o scară care variază de la 1 – „Deloc” – până la 10 – „Foarte”.
Examinarea modului în care nivelul de religiozitate al unei țări s-a schimbat de-a lungul timpului a condus la câteva constatări izbitoare. Majoritatea țărilor chestionate au relevat creșteri ale credinței în importanța lui Dumnezeu. Cele mai mari creșteri au fost în țările ex-comuniste. De exemplu, din 1981 până în 2007, scorul mediu al publicului bulgar a crescut de la 3,6 la 5,7. În Rusia, a crescut de la 4,0 la 6,0. În parte, această creștere a religiozității a fost un răspuns la declinul sever al securității economice, fizice și psihologice, cunoscut după dezintegrarea Uniunii Sovietice; religia umplea vidul ideologic lăsat de prăbușirea comunismului. Credințele religioase au crescut și în multe țări în curs de dezvoltare din afara fostei Uniuni Sovietice, inclusiv în Brazilia, China, Mexic și Africa de Sud. Pe de altă parte, religia a scăzut în majoritatea țărilor cu venituri ridicate.
Din 2007, a apărut o tendință remarcabil de ascuțită. Practic, în fiecare țară cu venituri mari, religia a continuat să scadă. În același timp, multe țări sărace, împreună cu majoritatea fostelor state comuniste, au devenit și ele mai puțin religioase. Din 2007 până în 2019, doar cinci țări au devenit mai religioase, în timp ce marea majoritate a țărilor studiate s-au deplasat în direcția opusă.
India este cea mai importantă excepție de la modelul general al religiozității în declin. Perioada studiului coincide aproximativ cu revenirea la putere a partidului naționalist hindus, Bharatiya Janata, a cărui politică urmărește să combine identitatea națională cu identitatea religioasă. Guvernul BJP a susținut politici care-i discriminează pe adepții altor religii, în special marea minoritate musulmană a Indiei, polarizând comunitățile și dărâmând sentimentele religioase.
Cea mai dramatică schimbare pe terenul religios a avut loc în rândul publicului american. Între 1981 și 2007, Statele Unite erau una dintre cele mai religioase țări din lume, nivelurile de religiozitate schimbându-se foarte puțin. De atunci, Statele Unite au cunoscut cea mai mare îndepărtare de religie dintre toate țările pentru care avem date. Aproape de sfârșitul perioadei inițiale studiate, evaluarea medie a americanilor cu privire la importanța lui Dumnezeu în viața lor a fost de 8,2, pe o scară de 10. În cel mai recent sondaj din SUA, care datează din 2017, cifra scăzuse la 4,6, un declin uimitor de accentuat. Ani buni, Statele Unite au fost cazul-cheie care demonstrează că modernizarea economică nu trebuie să producă secularizare. Acum, Statele Unite se situează pe locul 11 între cele mai puțin religioase state pentru care avem date.
Gânditori influenți, de la Karl Marx la Max Weber și Émile Durkheim, au prezis că răspândirea cunoștințelor științifice va risipi religia în întreaga lume, dar acest lucru nu s-a întâmplat. Pentru majoritatea oamenilor, credința religioasă a fost mai mult emoțională decât cognitivă. Iar în cea mai mare parte a istoriei umane, pura supraviețuire a fost incertă. Religia ne-a asigurat că lumea se află în mâinile unei puteri (sau unor puteri) infailibile, care a promis că, dacă cineva respectă regulile, lucrurile vor funcționa în cele din urmă pentru cel mai bun. Într-o lume în care oamenii trăiau adesea aproape de foame, religia îi ajuta să facă față incertitudinii și stresului sever. Dar pe măsură ce a avut loc dezvoltarea economică și tehnologică, oamenii au devenit din ce în ce mai capabili să scape de foame, să facă față bolilor și să suprime violența. Devin mai puțin dependenți de religie – și mai puțin dispuși să accepte constrângerile acesteia, inclusiv ținerea femeilor în bucătărie și ascunderea homosexualilor în dulap – pe măsură ce insecuritatea existențială s-a diminuat și speranța de viață a crescut.
Secularizarea nu se întâmplă peste tot simultan; apare atunci când țările ating niveluri ridicate de securitate existențială și chiar și atunci se mișcă de obicei într-un ritm glaciar, pe măsură ce o generație o înlocuiește pe alta. Se poate inversa chiar, societățile devenind mai religioase, dacă traversează perioade prelungite de securitate diminuată. Secularizarea a avut loc treptat, încă din secolul al XIX-lea, începând cu societățile din Europa de Vest și America de Nord, care erau cele mai sigure din punct de vedere economic și fizic și apoi s-a răspândit în tot mai multe părți ale lumii.
Deși secularizarea are loc în mod normal în ritmul de înlocuire a populației inter-generaționale, poate atinge un punct de vârf atunci când opinia dominantă se schimbă și, influențată de forțele conformismului și dorinței sociale, oamenii încep să favorizeze perspectiva căreia i se opuneau odată – producând o schimbare culturală extrem de rapidă . Grupurile mai tinere și mai bine educate din țările cu venituri ridicate au atins recent acest prag.
Pierderea religiei lor
Câțiva alți factori, dincolo de creșterea nivelului de dezvoltare economică și tehnologică, ajută la explicarea declinului religiei. În Statele Unite, politica reprezintă o parte din declin. Începând cu anii ’90, Partidul Republican a căutat să obțină sprijin adoptând poziții creștine conservatoare cu privire la căsătoria între persoane de același sex, avort și alte probleme culturale. Dar acest apel politic la alegătorii religioși a avut ca efect îndepărtarea de religie a altor alegători, în special pe tineri și liberali din punct de vedere cultural. Odată era general admis că credințele religioase modelează punctele de vedere politice, nu invers. Dar dovezi recente indică faptul că, în termeni de cauzalitate, se poate merge și în sens invers: studiile de grup au descoperit că mulți oameni își schimbă mai întâi opiniile politice și apoi devin mai puțin religioși.
Îmbrățișarea necritică a președintelui Donald Trump – un lider care nu poate fi descris ca un simbol al virtuții creștine – de către mulți evanghelici proeminenți a făcut ca alți evanghelici să se teamă că tinerii vor părăsi bisericile în masă, accelerând o tendință continuă. Biserica Romano-Catolică, la rândul ei, și-a pierdut adepții din cauza propriilor sale crize. La începutul acestui an, Centrul de Cercetare Pew a descoperit că 92% dintre adulții americani erau la curent cu recente relatări despre abuzuri sexuale comise de preoții catolici și că aproximativ 80% dintre cei chestionați au spus că cred că abuzurile sunt „probleme în curs de desfășurare, care încă au loc”. În consecință, 27% dintre catolicii americani chestionați au declarat că și-au redus participarea la Liturghie, ca răspuns la această situație.
Dar poate cea mai importantă forță din spatele secularizării este o transformare a normelor care guvernează fertilitatea umană. Timp de multe secole, majoritatea societăților le-au atribuit femeilor rolul de a produce cât mai mulți copii posibil și au descurajat divorțul, avortul, homosexualitatea, contracepția și orice comportament sexual care nu are legătură cu reproducerea. Scrierile sacre ale religiilor majore ale lumii variază foarte mult, dar așa cum am demonstrat, practic toate religiile lumii le-au insuflat adepților lor aceste norme pro-fertilitate. Religiile au subliniat importanța fertilității, deoarece era necesară. În lumea mortalității infantile ridicate și a speranței de viață scăzute, care au predominat până de curând, femeia medie a trebuit să producă cinci până la opt copii, pur și simplu pentru ca populația să poată fi înlocuită.
În secolul al XX-lea, un număr tot mai mare de țări au reușit reducerea drastică a ratei mortalității infantile și atingerea unei speranțe de viață mai mari, făcând ca aceste norme culturale tradiționale să nu mai fie necesare. Acest proces nu s-a întâmplat peste noapte. Religiile majore mondiale au prezentat normele pro-fertilitate ca reguli morale absolute și au rezistat puternic schimbării. Oamenii au renunțat încet la convingerile familiare și la rolurile societale pe care le cunoșteau încă din copilărie în ceea ce privește sexul și comportamentul sexual. Dar atunci când o societate a atins un nivel suficient de ridicat de securitate economică și fizică, generațiile mai tinere au crescut luând această securitate ca atare, iar normele privind fertilitatea s-au retras. Ideile, practicile și legile privind egalitatea de gen, divorțul, avortul și homosexualitatea se schimbă acum rapid.
Această schimbare este cuantificabilă. Datele colectate de-a lungul anilor de World Values Survey oferă o privire asupra transformării profunde. Sondajul utilizează o scară de zece puncte bazată pe acceptarea, în fiecare țară, a divorțului, avortului și homosexualității. Punctul de vârf este în jurul mijlocului scalei, la 5,50: scorurile mai mici indică faptul că majoritatea oamenilor din țară au puncte de vedere mai conservatoare, iar scorurile mai mari indică faptul că majoritatea au puncte de vedere mai liberale, axate pe alegerea individuală. În jurul anului 1981, majoritățile din fiecare țară pentru care avem date au susținut normele pro-fertilitate. Chiar și în țările cu venituri mari, scorurile medii au variat de la 3,44 (Spania), 3,49 (Statele Unite), 3,50 (Japonia), 4,14 (Regatul Unit) și 4,63 (Finlanda) până la 5,35 pentru Suedia – pe atunci cea mai liberală țară, dar cu un scor încă puțin sub punctul de vârf al scalei. Dar o schimbare profundă era în curs. Până în 2019, scorul mediu al Spaniei a crescut la 6,74, în Statele Unite la 5,86, Japonia la 6,17, Regatul Unit la 6,90, Finlanda la 7,35 și Suedia la 8,49. Toate aceste țări se aflau sub punctul de vârf de 5,50 când au fost chestionate pentru prima dată și toate au ajuns peste, până în 2019. Aceste cifre oferă o imagine simplificată a unei realități complexe, dar reflectă scara accelerării recente a secularizării.
Această tendință s-a răspândit în restul lumii, cu o excepție majoră. Populațiile celor 18 țări cu majoritate musulmană pentru care sunt disponibile date în cadrul sondajului privind valorile mondiale au rămas cu mult sub punctul de vârf, rămânând puternic religioase și angajate să păstreze normele tradiționale privind genul și fertilitatea. Chiar și controlând dezvoltarea economică, țările cu majoritate musulmană tind să fie ceva mai religioase și mai conservatoare din punct de vedere cultural decât media.
Lucrurile nu se vor face țăndări
De secole, religia a servit ca forță pentru coeziunea socială, reducând criminalitatea și încurajând respectarea legii. Fiecare religie majoră inculcă o versiune a poruncilor biblice „Să nu furi” și „Să nu ucizi”. Deci, este de înțeles că conservatorii religioși se tem că retragerea religiei va duce la dezordine socială, cu creșterea corupției și a criminalității. Dar, într-o măsură surprinzătoare, această preocupare nu este susținută de dovezi.
Din 1993, Transparency International a monitorizat corupția relativă și onestitatea oficialilor guvernamentali și a oamenilor de afaceri din întreaga lume. În fiecare an, acest ONG publică Indicele de percepție a corupției, care clasifică corupția din sectorul public în 180 de țări și teritorii. Aceste date permit testarea relației reale dintre religiozitate și corupție: Corupția este mai puțin răspândită în țările religioase decât în cele mai puțin religioase? Răspunsul este un NU fără echivoc – de fapt, țările religioase tind să fie mai corupte decât cele seculare. Statele nordice, extrem de laice, au unele dintre cele mai scăzute niveluri de corupție din lume, iar țările extrem de religioase, precum Bangladesh, Guatemala, Irak, Tanzania și Zimbabwe, au unele dintre cele mai ridicate.
În mod clar, religiozitatea nu provoacă corupție. Țările cu niveluri scăzute de securitate economică și fizică tind să aibă un nivel ridicat de religiozitate și, de asemenea, un nivel ridicat de corupție. Deși religia ar fi putut juca odată un rol crucial în susținerea moralității publice, acel rol se micșorează pe măsură ce societățile se dezvoltă economic. Oamenii din țările religioase sunt puțin mai susceptibili de a condamna corupția decât oamenii din țările mai puțin religioase, dar impactul religiei asupra comportamentului se termină acolo. Religia îi poate face pe oameni mai pedepsiți, dar nu îi face mai puțin corupți.
Acest model se aplică și altor infracțiuni, cum ar fi crima. Oricât de surprinzător ar părea, rata omorurilor este de peste zece ori mai mare în țările cele mai religioase decât în țările cel mai puțin religioase. Unele țări relativ sărace au rate scăzute de crimă, dar, în general, țările prospere, care le oferă locuitorilor lor securitate materială și juridică, sunt mult mai sigure decât țările sărace. Desigur, religiozitatea nu cauzează crime, ci atât criminalitatea, cât și religiozitatea tind să fie ridicate în societăți cu niveluri scăzute de securitate existențială.
Dovezile sugerează că societățile moderne nu vor coborî în haosul nihilist fără credința religioasă care să le lege, dar este posibil să nu fi fost întotdeauna cazul. În primele societăți agrare, când majoritatea oamenilor trăiau chiar deasupra nivelului de supraviețuire, religia ar fi putut fi cel mai eficient mod de a menține ordinea și coeziunea. Dar modernizarea a schimbat ecuația. Pe măsură ce religiozitatea tradițională scade, un set la fel de puternic de norme morale pare să apară pentru a umple golul. Dovezile din Studiul valorilor mondiale indică faptul că în țările extrem de sigure și laice, oamenii acordă o prioritate din ce în ce mai mare exprimării de sine și liberei alegeri, cu un accent din ce în ce mai mare pe drepturile omului, toleranța față de cei din afară, protecția mediului, egalitatea de gen și libertatea vorbire.
Religiile tradiționale pot crea falii periculoase în societatea globală contemporană. Religiile tind în mod inerent să-și prezinte normele ca valori absolute, în ciuda faptului că reflectă de fapt istoriile și caracteristicile socio-economice ale societății lor. Rigiditatea oricărui sistem de credințe absolute poate da naștere la intoleranță fanatică, așa cum au demonstrat conflictele istorice dintre catolici și protestanți și creștini și musulmani.
Pe măsură ce societățile se dezvoltă de la agrar la industrial până la bazat pe cunoaștere, creșterea securității existențiale tinde să reducă importanța religiei în viața oamenilor, iar oamenii devin mai puțin ascultători față de liderii și instituțiile religioase tradiționale. Această tendință pare să continue, dar viitorul este întotdeauna incert. Pandemii precum COVID-19 reduc sentimentul de securitate existențială a oamenilor. Dacă pandemia durează mulți ani sau duce la o nouă Mare Depresie, schimbările culturale din ultimele decenii ar putea începe să se inverseze.
Dar această schimbare rămâne puțin probabilă, deoarece ar fi contrară tendinței puternice, pe termen lung, bazată pe tehnologie, de prosperitate în creștere și speranță de viață crescută, care ajută oamenii să se îndepărteze de religie. Dacă această tendință continuă, influența pe care autoritățile religioase tradiționale o exercită asupra moralității publice va continua să se micșoreze pe măsură ce o cultură a toleranței în creștere devine din ce în ce mai puternică”.
Veghe Patriei 