Se intampla azi

Dupa anul 2006, luna noiembrie, nu am vrut sa mai pastrez legatura cu nimeni din Serviciul de Informatii Externe…

 

Am trecut meteoric prin institutia respectiva, sa nu traiti cu impresia ca am fost cine stie ce pe acolo! Cand pleci iti este pusa la dispozitie o suma de bani sa te descurci o perioada…am refuzat banii, nu era corect sa procedez asa! Am fost adus acolo ca un copil dintr-o familie modesta, fosti detinuti politici, nu ma comparam cu ei…

Ca agent operativ am functionat trei ani si jumatate, exceptie facand cursurile de patru ani de zile, in mod normal trebuia sa fiu pus pe liber inca din toamna anului 2003…dar au trecut cu vederea acest fapt! Am spus tot timpul acest lucru: fata de mine s-au comportat exceptional, chiar nu am ce sa le reprosez – de la salarizare si pana la sfaturi sa trec mai usor peste un anumit moment! Nu puteam sa stau acolo din mila, imi crapa obrazul de rusine…

Am fost mai mult plecat din Romania si din cauza aceasta ma cunosc doar o mana de oameni din SIE, am avut un singur ofiter coordonator care ne cunostea identitatile – in Centrala SIE, numele noastre ca surse de informatii apareau ca simple numere insotite de indicativul tarii unde eram plasati si rapoartele informative erau destinate exclusiv generalilor de la varf!

Nu am fost „spion”, asa cum vedeti dumneravoastra in filmele/serialele americane, m-am ocupat de comunitatile romanesti din Diaspora: aveam grija ca romanii sa nu fie traficati, exploatati sexual, batjocoriti, folositi pentru carausie in privinta traficului de droguri, plus alte lucruri ce tin de aceasta zona! Este o munca informativa pana la urma si din cauza aceasta anumite lucruri trebuiesc tinute sub tacere…

 

Anunțuri
Filosofie

Exista un curent muzical inspirat din filosofia lui Emil Cioran – Anna Varney Cantodea (Sopor Aternus – Somnul vesnic).

 

Va avertizez ca urmeaza un articol cam greu de digerat pentru unii dintre dumneavoastra, nu este in nota obisnuita a ce scriu, dar trebuie sa fim constienti ca exista si aceasta parte „extrema” a filosofiei si drept urmare nu avem voie sa o neglijam…

Imediat dupa ce „de ce-ul” lui Aristotel patrunde ca o raza de lumina in „intunericul” gandirii de pana atunci a Vechii Elade, „de ce-ul” fiind tratat pe larg de catre Martin Heidegger in cursurile de la Frieburg, o a doua intrebare, Stonehenge-ul filosofiei cu voia dumneavoastra, se fundamenteaza ca dualitate distinctiva a tot ce numim gandire de tip filosofica: „Ce este sufletul?”. Pe baza acestor radaicini, avem la Kant si Schopenhauer extrapolarea ce devine impatrire, pana in ziua de astazi niciun filosof nu s-a hazardat sa puna 1-ul lui Aristotel – de ce-ul in fata 2-ului „ce este sufletul?”, intreaga filosofie se extinde la suprafata cat se poate de arboreologic – miticul Yggdrasil!

Am scris despre Cioran!

https://veghepatriei.wordpress.com/2017/11/25/emil-cioran-caiete-1966-1968-evreii-romani-sunt-antiromani-filosoful-roman-ii-acuza-de-instaurarea-comunismului-in-romania/

 

Daca tot am adus in discutie Yggdrasil, personal sunt fan al serialului Vikingii, trebuie sa ne gandim la dualul filosofic distinct din punct de vedere al abordarii tematice – in partea de sus, coroana copacului, avem rationalistii, deterministii/deconstructionismul – Derrida, existentialistii, nihilistii – cu al lor „profet” Nietzsche, spinozistii, hegelienii de stanga – Marx, anarho-hegelienii – Habermas,  scolasticii, analistii – Heidegger si Husserl, creationistii – Kant si monadologia lui Leibniz, cartezienii cu alor „profet” Descartes, umanistii cu Locke si intunecatul Hume, teoreticienii nimicului absolut ca Cioran si LaBars, nationalistii intru cuvantul lui Dumnezeu ca Dostoievski, „nebunii” intru filosofie ca Diogene, scoala radicala cu „profetul” lor Platon, iluministii cu „profetul” lor Socrate, protagorasienii care intuiesc foarte bine lucrarea Dumnezeului crestin – a prioritatea Omului, Scoala lui Euripide – zambetul atat de neplacut venerabilului Jorge, din Numele Trandafirului lui Eco, alaturi de multe alte curente filosofice pe care din economie de spatiu nu le voi mai enumera; in partea de jos a  Yggdrasilului, in filosofie lucram cu principiile conditiei de posibilitate, nenascutului ce se reveleaza prin afect sensibil de care vorbea Kant – Critica Ratiunii Pure, si intangibilului posibil cunoscut ce ramane la stare de inconstienta dintr-o lipsa profunzimii, avem aceasta chestiune ce in ochii unor specialisti apare ca nihilism radical! Gresit din punctul meu de vedere: exista o forma de nihilism, ca la Martin Heidegger si Kant, dar fara a fi nihilism propriu-zis ce implica starea de negare absoluta! Scurta paranteza: acest nihilism de care discutam in filosofia heideggeriana si kantiana nu are nimic in comun cu nihilismul nietzschenian, abisul incognoscibil prin orice raportare vis-a-vis de staticul a ce credem ca este fiintator determinat, si abisul fiinteaza, ci este nihilism ca posibila conditie de cunoastere nerevelata – nu putem discuta de tangibilitate a momentului, nu avem idee cand se poate revela…stare de inconstienta!

Nihilismul lui Cioran este pur abruptizant si implica omniprezenta de abulie, in schopenhauerism il descoperim sub denumirea yoghina de „aura energetica – galben de aur paradisic si nirvanic”, in filosofia ca materie a stiintelor umaniste ne apare ca onticul sferoid-parmenidian, un teren extrem de mlastinos – clisa care odata prinsa de piele nu te mai paraseste niciodata! In regula, sunt de acord cu anumiti filosofi cand se plang de prolixitatea cetoasa a ideilor cioraniene, dar, atentie!, trebuie gasim franghia de care sa ne apucam pentru a ne trage catre mal: Cioran nu a avut o metoda determinata de studiul propriu-zis, ci fecunditatea ideilor este aburul negru ce pluteste deasupra mlastinii! La Cioran, stare de afect sensibil este cu mult peste cea a obiectivitatii tratarii cu temeinice a problemelor filosofice: in cinsprezece lucrari, cinci dintre ele fiind scrise in Romania, trateaza o problema de cognoscibilitate insusita – nu discutam de un caracter ipohondru ce isi proiecteaza fantasmele tenebroase pe panza ecranului din cinematograf! Aici este pacatosenia des intalnita: rupem filosoful de propria-i gandire si il ducem cu vaca la pascut pe ce credem noi ca putem teoretiza!

 

In fotografie o aveti pe Anna Varney Cantodea, fiinta din spatele proiectului Sopor Aeternus de inspiratie filosofic-cioraniana! Discutam de un transexual care conform spuselor sale nu a avut raport sexual cu nicio fiinta umana…

Fiinta Vaerney  Cantodea, din punct de vedere filosofic nu am cum sa-l/sa-o etichetez ca apartinand sexului masculin/feminin, dar asta nu inseamna ca implica androginitate, a fost cuprinsa de intuneric la firava varsta de cinci ani: sufletul din interiorul unui biet trupsor de copil ce se decorporalizeaza si in urma suferintei prometeice ramane prins in chingile intunericului! Denumirea sub care este promovata muzica Anney Varney, binecunoscutul dark wave din undergroundul german, poarta numele de „pure suffering”!

Cand are loc decorporalizarea, perioada copilariei, Cantodea povesteste ca este momentul in care face cunostinta cu  Ensemble of Shadows – Ansamblul umbrelor, muzele ce o vor inspira pe intreg parcursul vietii si totodata umbrele ce canta prin vocea ei! Bun, din punct de vedere ortodox discutam de posesia demonica, avem toate coordonatele si nu implica dubii de reflectie asupra problemei in cauza, dar din punct de vedere filosofic lucruri stau cu totul diferit: discutam de ce va spuneam mai sus – nihilismul ce nu este nihilism radical si nu implica negarea implicita! Cu toate imagistica satanista promovata de albumele Annei, realizati si dumneavoastra doza de spectacular atat de draga showbiz-ului, nu exista niciun fel de legatura cu satanismul „pur” al trupelor de black metal: in cazul acestei fiinte putem distinge doua tipuri de intuneric – al suferintei cronicizate si intunericul ce psihologic se traduce ca schizofrenie! De fiecare data va recomand acest lucru, indiferent de problema pe care dorim sa o abordam: a privim in spatele a ce ne apare ca imagine/obiect/idee, a ne creste capacitate ochilor in intuneric!

V-am spus la inceputul articolului ca filosofii nu au reusit sa ofere un raspuns concret in privinta a ce este sufletul, nici macar gandul – cazul lui Martin Heidegger, si drept urmare nu ne putem pronunta exhaustiv cand vine vorba de Anna Varney: nu stim foarte bine cum traieste toate aceste stari de boala, suferinta, schizofrenie, singurate, mai mult decat depresia, iar Sfintii Parinti ai Ortodoxiei, dupa mare mila bunului Dumnezeu, ne indeamna sa fim foarte prudenti cand ne dam cu parerea despre suflet! Ajuns in acest punct ma gandesc la cuvantul Sfantului Parinte Paisie Aghioritul: „Sufletul este a lui Dumnezeu, drept urmare nu trebuie sa vatamam cu parerile noastre ce nici macar nu ne putem imagina ca exista!”. Extrem de logic ce spune Sfintia Sa: sufletul nu este doar aburul care iese pe gura adormitului robului lui Dumnezeu, ci un intreg complex de alaturari pur metafizice de esenta divina! Ei, Doamne, nu este atat de usor sa ne dam cu parerea despre suflet…

Este imposibil de inteles mecanicitatea sufletului, daca exista asa ceva, nici cele mai luminate minti ale filosofiei nu s-au hazardat sa puna punctul pe i in aceasta privinta, Sfintii Parinti ai Ortodoxiei ne indeamna la prudenta cand vine vorba de aceasta chestiune, drept urmare nu putem sa declamam public ca Anna Varney este o fiinta satanista! Ok, o incercare de genul acesta, in privinta sufletului, a fost facuta de Hegel – Fenomenologica spiritului, metafizica ca sinteza a Ideii Absolutului: Ideea insusi este finitudinea ce inglobeaza si aceasta stare incomprehensibila numita suflet!

Ansamblul Umbrelor, darkness-ul Annei, mersul prin Valea Mortilor cu trup omenesc, sentimentul fals de bucurie schizofrenica, ne aducem aminte de lucrarea lui Jung si principiile decuplarii de la realitate, fiinta tristetii ca statuie tangibila – o vedem, este acolo!, puritatea singuratatii traductibila prin „niciun suflet nu poate sta alaturi de insusi Tristetea”, eh, toate aceste afecturi sunt indisolubil legate de vointa bunului Dumnezeu: in iad pe pamant, dar in Rai imediat dupa adormire! Cu alte cuvinte nu trebuie sa dam dovada de obtuzitate cand discutam despre un suflet damnat de la varsta de cinci ani, pentru ca am putea cadea chiar noi in plasa vrajsmasului: Dumnezeu vede fiinta Varney si vegheaza din ceruri, nu suntem in masura sa anulam mila dumnezeiasca prin teorii construite pe nisip si la o aruncatura de bat de buza oceanului! Nu suntem in masura…

Nicio fiinta umana nu este scutita de atingerea intunericului angosant, Angstul lui Heidegger, cu totii trecem la un moment dat prin stari de singuratate, depresie, melancolie suicidara, tristete profunda, respingere vis-a-vis de aproapele, mici scantei de tulburari psihice, urlet la luna din prea multa neputinta, abulie in anumite momente ale vietii, si cate si mai cate nu sunt date omului sa duca pe acest pamant! O alta directie in care putem merge: vampirii, umbrele intunericului, creaturile noptii, tenebrele sufletului prin care haladuieste Varney, sunt cu mult mai blande fata de fiinta decat suntem noi oamenii…o problema matematica cu o multime de necunoscute!

Sopor Aeternus, inspiratie din filosofia lui Emil Cioran! Va doresc auditie placuta!

 

 

Filosofie, Nationalism

Filosoful nationalist Ernst Junger, parintele anarho-nationalismului (Schwarze Flagge), admirator declarat al lui Martin Heidegger: „Piatra de fundament a Europei este Crucea lui Hristos!”.

 

Răsfoind paginile istoriei literare din secolului XX putem cu uşurinţă observa că opera scriitorului german Ernst Jünger se detaşează prin originalitate, dezinvoltură şi chiar curaj. Cunoscutul critic Roland Barthes, solicitat într-o discuţie să emită câteva aprecieri asupra prozei lui Thomas Mann ar fi răspuns, surprinzător pentru interlocutor: Nu am mare lucru de zis despre Thomas Mann, însă, dacă doriţi, vă pot vorbi despre Ernst Jünger! 

Dacă nu marginalizat, cel puţin incomplet comentat, Jünger apare atât în creaţie cât şi în viaţă ca o figură rebelă, contradictorie, dornică de cunoaştere şi de aventură. S-a născut pe 29 martie 1895, la Heidelberg, iar copilăria şi o parte din adolescenţă şi-a petrecut-o în regiunea Hanovrei, într-o atmosferă idilică şi deloc motivantă pentru spiritul său efervescent. Aşa încât, la 18 ani se hotărăşte să-şi ia soarta în propriile mâini. Se angajează pe ascuns în Legiunea străină şi ajunge în Africa, de unde este curând readus cu picioarele pe pământ prin intervenţia promptă a tatălui său. Un an mai târziu îl regăsim ca participant voluntar la ostilităţile primului război mondial. Împărţit între cariera militară şi studiu, frecventează la Universitatea din Leipzig şi mai apoi la Institutul Oceanografic din Neapole cursuri de filosofie şi, respectiv, ştiinţele naturii. Aceste trei direcţii – experienţa războiului, provocările existenţiale şi fascinaţia ştiinţei – domină cu predilecţie întreaga sa creaţie. Observator rafinat, plin de vitalitate, Jünger nu foloseşte reţetele consacrate ale timpului, ci preferă să exploreze maniere literare virgine, să impună amprenta numelui său. Şi-a ales ca volum de debut un jurnal de front – În furtuni de oţel (1920) -, căruia i-au urmat, cu aceeaşi temă Lupta ca trăire interioară(1922), Dumbrava 125 (1925), Foc şi sânge (1926). Spre deosebire de ceilalţi colegi de breaslă, nu se limitează strict la o poziţie pacifistă, ci interpretează zbuciumul războiului din perspectivă filosofică, realistă, exploatează oportunitatea oferită de moment, ca fiind benefică pentru afirmarea personalităţii umane.

Institutul de Fenomenologie: accesati link-ul!

http://reviews.ophen.org/2017/07/05/martin-heidegger-ernst-junger-correspondence-1949-1975-2/?lang=pb

 

În povestirea sa Pe falezele de marmură (1939), Jünger îşi manifestă atitudinea antirăzboinică recurgând însă la parabolă, combinând în laboratorul său de lucru – de o manieră alchimică, parcă – realul cu metafora. Chiar dacă acţiunea este atemporală, a fost bănuit de înveterate aluzii în alegerea numelor aşezărilor sau personajelor, în formula Marele Pădurar fiind identificat însuşi Hitler. Putem justifica această ipoteză prin portretul eroului, schematic dar mai mult decât grăitor pentru contemporani:

„(…) Marele Pădurar era precedat de un nor de frică. Frica îl ascundea ca un văl, şi sunt convins că aici trebuia căutată forţa lui mai mult decât în el însuşi. El putea să treacă la acţiune abia atunci când lucrurile începeau să se clatine de la sine – în acel moment însă pădurile lui erau prielnice pentru un atac asupra ţării.”

Jünger şi-a demonstrat talentul şi ca eseist. Alături de marii gânditori ai secolului l-a preocupat ideea scurgerii timpului, istoria măsurării lui, pornind de la nisiparniţă şi până la ceasurile din zilele noastre. Întrebat într-un interviu în ce a constat experienţa sa cu timpul, scriitorul răspunde:

„Timpul scandează ritmul vieţii umane, în schimb sălaşul zeilor se află în afara timpului. Am abordat în Das Sanduhrbuch (în traducere românească – Cartea ceasului de nisip) problema timpului în istoria civilizaţiei, studiind măsurarea sa cu ajutorul clepsidrei, ca şi reprezentarea lui în literatură şi artă. Pe când îmi pregăteam cartea, Henry Furst a strâns pentru mine nişte documente, la Biblioteca Vaticanului, fotocopiind ce îmi era de trebuinţă; erau cele dintâi fotocopii, de o calitate mediocră; la capătul câtorva luni se ştergeau şi deveneau imposibil de exploatat, distruse fiind, la modul ironic, de timp.”

Junger, anul 1941.

 

Cartea ceasului de nisip, apărută de curând la editura Polirom este un cuceritor eseu despre importantul rol pe care îl ocupă instrumentele de măsurat timpul în evoluţia umanităţii. Autorul prezintă scurte expuneri despre originea ceasului, ce forme a avut de-a lungul vremii (ceasuri solare, ignice, de apă, florale), nume celebre de inventatori, asta ca să enumerăm numai câteva din temele propuse cititorului.

Într-un alt registru, folosind şi cunoştinţele dobândite din convieţuirea cu tatăl său (de profesie farmacist), scrie şi publică în 1970 volumul Annäherungen. Drogen und rausch (în traducere românească – Aproximări. Droguri şi extaz). Titlul poate speria şi provoca deopotrivă. În lunga sa viaţă (a murit pe 18 februarie 1998, deci la 103 ani!), Ernst Jünger a încercat, stăpânit de febrilitatea savantului aflat în faţa descoperirii, să acumuleze cât mai multe experienţe. Cu toate că unele s-au situat la limita superioară a pericolului, ca şi alţi înaintaşi ai săi (Byron, Maupassant, Nietzche ş.a.) a dorit să pătrundă în adâncurile psihicului şi ale imaginaţiei, chiar dacă aceasta a însemnat recurgerea la alcool sau substanţe halucinogene. Ceea ce fascinează în mod special este responsabilitatea cu care străbate toate trăirile şi permanentul control al conştiinţei. Prin intermediul paginilor sale, scrise într-un stil pe cât de minuţios, pe atât de fermecător, te poţi scufunda fără risc în craterul vulcanului sau poţi sui o dată cu el pe culmi de neatins. Nu este o Biblie pentru vicioşi, ci mărturia preţioasă a unui cercetător.

Capitolul al doilea, denumit chiar Droguri şi extaz, are ca motto un citat din nimeni altul decât Mircea Eliade. Aceste două personalităţi ale culturii universale şi-au dat întâlnire atât pe tărâm literar, cât şi în viaţă. După o susţinută corespondenţă, bazată pe afinităţi spirituale, în 1959 apare sub conducerea lor, la Stuttgart, primul număr al revistei Antaios. Publicaţia purta ca subtitlu o formulă ce nu poate surprinde pe nici un cunoscător cât de cât avizat al creaţiei celor doi scriitori: „Revistă pentru o lume liberă”.

Despre această benefică întâlnire Jünger spunea:

„(…) de Mircea Eliade mă leagă o prietenie intensă, fructuoasă. L-am contactat pentru că mă interesa Zalmoxis, revista de ştiinţă a religiei pe care a condus-o la Paris, până în 1942. În acea perioadă am făcut noi cunoştinţă. Mai târziu, în anii ’60, ne-am hotărât să întemeiem o nouă revistă, Antaios. O dată cu uriaşul ale cărui puteri se regenerau în contact cu pământul, mama care l-a conceput, înţelegeam să amintim că pământul este izvorul de unde ţâşnesc toate energiile: adesea contradictorii, ele nu pot fi înţelese decât în relaţie cu originea lor comună. Fiu al pământului, omul nu-şi poate păstra echilibrul în vârtejul imensei energii cosmice eliberate de tehnica modernă, decât dacă-şi regăseşte rădăcinile în adâncurile originii sale terestre.”

Se poate afirma fără teama de a greşi că Ernst Jünger este un reper important în literatură. Şi dacă ar trebui să descriem în câteva cuvinte personalitatea sa, putem spune că aceasta a strălucit prin temeritate, spiritul viu, capacitatea de a recepta corect realităţile cu care s-a confruntat şi, nu în ultimul rând, conştiinţa mereu trează. http://atelier.liternet.ro/

Se intampla azi

Duminica, 17 decembrie, ora 11:00 – Hotel Intercontinental: particip la conferinta de presa organizata de colonelul (r) SRI Daniel Dragomir. Le voi spune oamenilor in ce hal am fost hartuit si amenintat cu moartea de SRI si Ministerul de Interne.

 

Sunt un singur om, Dumnezeule!, si bolnavii psihic din SRI si Ministerul de Interne m-au transformat in tinta vie: „Trebuie sa mori! Ce nu intelegi?”. Am ajuns sa merg cu lumanarea in ghiozdan, cazul in care ma ucid pe strada sa nu plec fara lumina!

Le voi pune la dispozitie fotografiile cu haitele de interlopi din Ministerul de Interne al Romaniei – Politie, Jandarmerie, Directia Operatiuni Speciale si DGIPI, in timp ce ma hartuiau pe strada: „Vrem sa te omoram. ba! Tu nu ai zilele multe pe acest pamant! Te hartuim pana ajungi in sicriu! Iti inscenam ceva si te omoram in inchisoare! Stai sa incapi pe mana noastra si te bagam in coma! Tu nu scapi viu din mainile noastre!”.

De ani de zile va pun la dispozitie ip-urile lor, fotografii, tot ce este necesar sa nu traiti cu impresia ca va manipulez! Sceleratii din Politia Romana, implicati in crima organizata, trafic de droguri, proxenetism, lume interlopa, au grija sa imi aduca aminte tot timpul: „Incapi pe mana noastra si te omoram! Trebuie sa intri in mormant!”. 

 

Filat pe strada de Directia Operatiuni Speciale – IGPR: „Faci scandal cu sefu’ Vasilescu, da? Te rezolvam imediat…”. Accesati link-urile: Cargea, amicul lui Vasilescu, legaturi cu mafia italiana! 

https://veghepatriei.wordpress.com/2017/07/31/cine-mi-a-vizitat-astazi-site-ul-gunoiul-viorel-caragea-din-targu-jiu-amicul-gunoaielor-catalin-peptan-sri-si-liviu-vasilescu-directia-operatiuni-speciale-ip-ul-gunoiului-caragea-si-priviti-ce/

https://veghepatriei.wordpress.com/2017/11/18/se-intampla-in-romania-luna-noiembrie-a-anului-2017-politia-romana-implicata-in-afaceri-cu-mafia-italiana-politistii-care-mi-au-transmis-ca-ma-vor-hartui-pana-ajung-in-sicriu/

 

I-am atras atentia generalului-locotenent George Viorel Voinescu: cum este posibil sa fiu hartuit in halul acesta de SRI? Cum este posibil sa imi spuna ca trebuie sa am grija cum merg pe strada? Cum este posibil ca SRI-ul sa se preteze la asa ceva? Cum este posibil sa fiu hartuit ca in anii ’50? Cum este posibil ca principalul serviciu secret al tarii mele sa imi spun ca ma vor ucide? Ofiteri din serviciile secrete mi-au spus acest lucru: „Nu calca in sediul SRI-ului ca te omoara!”. 

Ofiterii Serviciului Roman de Informatii, alaturi de haitele de interlopi din Ministerul de Interne: „Suntem cu ochii pe tine si vezi cum mergi pe strada! Ajungi in inchisoare si acolo mori!”. Sute de fotografii cand ma hartuiau pe strada: „Te bagam in groapa!”. De doua ori au incercat sa ma loveasca cu masina pe strada!

     

Comunism, Ortodoxie

Tihon Sevkunov (duhovnicul lui Putin) – Tarul Nicolae a fost ucis de EVREI!

 

Episcopul Tihon Șevkunov, care a sugerat că uciderea lui Nicolae al II lea a fost o” crimă ritualică” stă în fața unei fotografii a țarului și a familiei sale în 2015. 

Episcopul Tihon Șevkunov, care conduce o comisie a  Bisericii Ortodoxe Ruse care investighează execuția familiei Romanov prin împușcare în Ekaterinburg, a declarat la o conferință desfășurată luni, că mulți membri ai comisiei sunt de părere că a fost o crimă ritualică care a avut o semnificație specială pentru comandantul bolșevic Yacov Yurovsky și oamenii săi.

“Crimă ritualică” s-a  referit în trecut la o teorie conform căreia ultimul împărat a fost victima unei conspirații a evreilor, așa cum Dl. Yurovsky era de patrimoniu evreiesc.

Comisia de investigație rusă a declarat că va analiza afirmația lui Șevkunov, care este cunoscut ca fiind duhovnicul lui Putin.

Jidanul Yagoda: a exterminat zece milioane de oameni! Nimeni nu vorbeste despre el!

https://veghepatriei.wordpress.com/2017/04/20/gunoiul-jidanesc-genrikh-yagoda-a-exterminat-peste-zece-milioane-de-oameni-si-oamenii-habar-nu-au-cine-este/

https://veghepatriei.wordpress.com/2017/10/28/ilya-ehrenburg-jidanul-bolnav-psihic-care-a-indemnat-la-exterminarea-in-masa-a-poporului-german-ati-auzit-pe-cineva-sa-discute-despre-acest-subiect/

 

Rabinul Boruch Gorin, un purtător de cuvânt al federației comunităților evreiești, a declarat pentru agenția de știri Interfax că investigația acestei crime ritualice a fost un exemplu “șocant” al “ignoranței medievale”, notând că mitul evreilor care ucid oameni în cadrul unui ritual pentru a le extrage sângele pentru pâinea matzo a figurat în propaganda antisemită câțiva zeci de ani.

Controversa s-a ivit dupa ce Vladimir Putin a luat parte miercuri pentru prima dată la consiliul anual al episcopilor.

Vorbind la conferință, patriarhul Kirill a spus că a adresat ”întrebări dure” cu privire la investigația asasinării țarului, care a fost redeschisă în 2015, și a cerut autorităților să nu se grăbească. Agenția de știri Ekateringburg Ura.ru a citat o sursă apropiată conducerii bisericii care spune că patriarhul se temea că aceste acuzații de crimă ritualică ar putea “provoca izbucniri incontrolabile de ultra-naționalism”.

Patriarhul Kirill a mai declarat că Biserica Ortodoxă Rusă nu a luat încă nicio poziție privind analiza în desfășurare a rămășițelor familiei Romanov. În ciuda analizelor ADN care le certifică identitatea, biserica nu a recunoscut nici rămășițele lui Nicolae, ale Alexandrei și ale celor trei copii înmormântați în Catedrala din St.Petersburg în 1998, nici rămășițele celorlalți doi copii găsiți în 2007.

Oficialii bisericii au declarat că trebuie să fie absolut convinși de proveniența rămășițelor, de vreme ce Nicolae al II lea, care a fost văr al regelui George al V lea, soția lui Alexandra, care a fost nepoata reginei Victoria și copiii lor au fost canonizați în anul 2000.

Expertul în medicină legală, Dr.Viktor Zvyagin a declarat în cadrul conferinței că rămășițele descoperite în 2007 au fost ale unui băiat cu vârsta cuprinsă între 12-14 ani și ale unei femei tinere în vârstă de 18-19 ani, care s-ar potrivi vârstei moștenitorului lui Nicolae, Alexei, și fiicei sale Maria. El a afirmat că crede că restul  rămășițelor celor doi sunt situate în apropiere.

Peter Sarandinaki, descendentul american al unui general loialist care a cucerit Ekaterinburg după ce țarul a fost ucis, a spus că testarea ADN-ului rămășițelor din 2007,  pe care a organizat-o, a dovedit în concluzie că acestea erau ale lui Alexei și ale Mariei, dar era sceptic că se vor descoperi mai multe.

“Mormântul celor doi copii a fost superficial. E posibil ca animalele să le  fi putut duce departe, dar cred ca majoritatea oaselor au fost distruse de foc, pus de către bolșevici”, a declarat el pentru The Telegraph. http://ortodoxinfo.ro/

Dezvaluiri

Legaturile lui Nutu Camataru cu Politia Romana – cel mai corupt si bolnav sistem politienesc european! Cum au ajuns interlopii la averi de zeci de milioane de euro cu ajutorul IGPR-ului si Politiei Capitalei!

 

Trafic de carne vie, talharii, camatarie, proxenetism si chiar crima. Intr-un cuvint: „teroare”. Astfel s-ar putea descrie ceea ce au instaurat in Capitala, ani de-a rindul, fratii Sile si Nutu Camataru.

O adevarata caracatita mafiota, cu aproape 500 de membri, care a guvernat lumea interlopa a Capitalei si a reusit sa-si intinda tentaculele cu sprijinul unor oameni puternici – lideri politici, magistrati, politisti, persoane publice. Pe parcursul ultimului an de ancheta in presa au aparut mai multe nume de politisti care i-ar fi favorizat pe Camatari.

Cum ar raspune insa de tergiversarea anchetelor care au favorizat dezvoltarea unui astfel de clan oamenii politici sau procurorii si magistratii carora le-au trebuit nu mai putin de zece ani (1994-2004) pentru a da un verdict intr-un dosar instrumentat de politie, in care erau dovedite mai multe tilharii comise de Nutu si Sile Camataru.
Vasile si Ion Balint (cunoscuti drept Nutu si Sile Camataru) intruchipeaza „mafia”. Doi frati crescuti intr-unul dintre cele mai rau-famate cartiere ale Capitalei – Ferentari – au ajuns persoane influente, care au reusit sa stringa averi fabuloase cu ajutorul terorii si al crimei.

Nu ar fi izbutit insa niciodata daca nu ar fi fost tolerati de persoane puternice, iar aici nu poate fi vorba despre politistii Viorel Pauliuc si Robert Herghelegiu, singurii arestati pentru ca i-ar fi favorizat pe Camatari.

IGPR, noiembrie 2017: implicati in mafia tiganeasca a lui Ion Petrisor! Politia Romana, anul 2017: camatarie, santaj, trafic de droguri, proxenetism, amenintare, deturnare de fonduri! Sefii Politiei Romane: averi de sute de mii de euro din infractiuni!

https://veghepatriei.wordpress.com/2017/11/12/gunoaiele-bolnave-psihic-din-politia-romana-noiembrie-2017-ofiter-din-cadrul-igpr-ului-brigada-de-combatere-a-criminalitatii-organizate-bucuresti-implicat-in-mafia-tiganeasca-a-lui-ion-petrisor/

Relatii sus-puse 

Lasati sa-si faca de cap, mai ales in ultimii zece ani, in principal din cauza lichiditatilor strinse prin camatarie, care depaseau cu mult zece milioane de dolari, fratii Camataru au reusit sa „viruseze” oameni puternici, care tineau friiele puterii.

Astfel, ei au ajuns sa conduca, pe de-o parte, lumea interlopa – unde au reusit sa se impuna prin teroare si, pe de alta parte, societatea, cumparind putere.

Politia Romana, anul 2017: mana in mana cu cele mai periculoase clanuri interlope din Romania!

Camatarii si politica 

Nutu si Sile Camataru au sustinut, chiar si in fata instantei care ii judeca acum, ca au reusit sa-si faca relatii printre persoane aflate „la putere”.

Una dintre acestea e fostul senator PSD Vasile Duta, membru al Comisiei de abuzuri din Senat. Senatorul a aparut pe o caseta filmata in timp ce se delecta cu mai multe prostituate ale celor doi frati. Cu toate ca se zvonise deja ca a avut legaturi cu Sile si Nutu Camataru, senatorul a participat la audierea celor doi in comisie.
Chiar si numele fostului premier Adrian Nastase a fost vehiculat in increngatura de „relatii sus-puse” ale membrilor clanului, in legatura cu o „afacere” imobiliara.

Alt prieten al Camatarilor se pare ca este presedintele PNG, Gigi Becali. La audierea de la Comisia de abuzuri a Senatului, Nutu Camataru declara: „Gigi este prietenul meu, de cite ori am avut bani si chiar daca nu am avut si a apelat la mine am luat de la cumetri si i-am dat cind a avut nevoie sa-si plateasca oamenii. (…) L-am ajutat cu ce am putut si l-as ajuta si in continuare.

Ii dadeam, daca vroia, si un copil”, a continuat el.

Bineinteles, Becali a negat orice relatie financiara cu Nutu si Sile.

Si numele chestorului Zaharia Toma, fostul secretar de stat al MAI, cunoscut drept unul dintre oamenii de incredere ai premierului Nastase, a fost rostit de Nutu Camataru in fata anchetatorilor. Nutu a declarat ca generalul era un client fidel al restaurantului sau Calypso – unde, in schimbul unor „servicii”, acesta ar fi luat masa pe gratis.

Intr-o depozitie facuta in fata instantei, Nutu Camataru a mentionat si alti oameni puternici, pe care i-a numit „prieteni” ai sai: Virgil Ardelean (seful Directiei de Informatii si Protectie Interna a MAI), Nicoale Berechet (secretar de stat in MAI), Viorel Hrebenciuc si Miron Mitrea. Evident, toti cei amintiti au negat cu vehementa declaratiile acestuia.

Camatarii si lumea sportului 

La petrecerile la care participau Camatarii, se aflau si sportivi, mai ales fotbalisti. Unul dintre acestia – rapidistul Marian Aliuta – a fost audiat de curind de procurori, intr-un dosar in care Sile este acuzat de tilharie.

De asemenea, prietenia cu Becali i-a legat si mai mult de lumea sportului, Nutu laudindu-se, in anumite cercuri, ca o parte din banii investiti de Becali la Steaua ar fi fost imprumutati de la el. Gurile rele spun ca Becali ar fi vrut ca prietenul sau, Nutu, sa se numere printre actionarii de la club.

La aceste nume grele rostite de cei doi frati in depozitiile lor se adauga cele ale unor alte persoane publice, audiate ca martori in dosarul fratilor Camataru. Astfel, Ioan Victor Stan – lider sindical si consilier municipal din partea PSD – a fost audiat la Parchetul instantei supreme, ca martor intr-un dosar in care Sile este acuzat ca a tilharit un om de afaceri israelian, in toamna lui 2003.

Manelisti si oameni de televiziune 

Relatii strinse cu Camatarii au legat atit manelisti consacrati, cit si oameni de televiziune. Printre acestia se numara Adrian de Vito si Vali Vijelie, ultimul dintre acestia fiind chiar finul lui Nutu. El a fost, de altfel, pus sub invinuire pentru marturie mincinoasa, intr-un dintre dosarele care privesc infractiunile comise de clan.

Si moderatorul TV Oreste se afla in „cartile” procurorilor.

Potrivit rechizitoriului, „martorii Pluti Eftimie si Alexandru Scarlat Oreste Teodorescu (…) au fost pusi in legatura de invinuita Tatiana Ceremus, cu prostituatele Baltaga Ludmila si Cretu Oxana. (…) Fiind audiati, acesti martori au adoptat o pozitie nesincera, negind ca ar fi intretinut raporturi sexuale cu prostituatele mentionate”.
Si regizorul Sergiu Nicolaescu a ajuns sa faca afaceri cu infractorii, el imprumutind cai de la Camatari pentru unul dintre filmele sale.

Camatarii – Cozma -Spoitoru 

Un alt personaj celebru, pus oficial sub invinuire, este liderul minerilor Miron Cozma. Potrivit procurorilor, in vara lui 2003, o firma a apelat la locotenentii lui Nutu Camataru, prin intermediul lui Cozma si Fane Spoitoru, pentru a cumpara o societate aradeana scoasa la privatizare. La incheierea afacerii, Cozma si Spoitoru, aflati la acea vreme in detentie, urmau sa primeasca 100.000 de dolari.

Un agent de politie si un inspector, principalii „favorizatori” ai clanului 

Este evident faptul ca gruparea mafiota condusa de Camatari nu se putea dezvolta decit cu ajutorul unor protectori sus-pusi, dar singurii arestati ca ar fi favorizat-o sint doi politisti: inspectorul Viorel Pauluc, de la Postul de Politie Jilava, si agentul Robert Herghelegiu, acuzat ca ar fi ajuns la o intelegere cu Camatarii pentru a-si proteja un prieten.

Alti doi oameni ai legii sint cercetati in libertate pentru ca ar fi beneficiat de serviciile „fetitelor” lui Nutu si Sile. Procurorii insa nu i-au luat pina acum la intrebari pe sefii sectiilor de politie care aveau in competenta principala zona de actiune a clanului.

Este evident ca, in ultimii zece ani, fratii Camataru reusisera sa-si creeze relatii la conducerea acestor sectii, atita vreme cit, victimele membrilor clanului care mergeau acolo sa depuna o plingere erau tratate ca niste infractori. Se pare ca un rol important in crearea acestui sistem l-a avut fostul sef al Politiei Capitalei, generalul Nicolae Nitu.

Pe perioada „guvernarii” acestuia, dosarele n-au avansat prea mult, iar membrii clanului Camataru ajunsesera sa faca legea in Bucuresti, fara teama ca vor trebui sa raspunda in fata legii. Mai mult, fiul lui Tata Nitu a fost la un moment dat audiat de procurori in dosarul in care fratii sint acuzati de implicare in jaful comis asupra omului de afaceri israelian Shaul Peleg.

Desi au existat politistii care i-au acoperit, au fost multi care au si incercat sa-si faca meseria, insa fara prea mare succes. Chiar daca dosarele treceau de institutia la care acestia lucrau, se opreau la procurori sau la instanta.

Un exemplu este acela al unui dosar instrumentat de politisti in urma cu zece ani, dosar in care magistratii si procurorii au reusit abia in 2004 – cind a avut loc decapitarea clanului – sa dea o sentinta.

Politistii, primii care au actionat 

Dupa un lung sir de condamnari, intre 1988 si 1990, Sile si Nutu Camataru sint retinuti din nou de politisti in 1994, pentru comiterea mai multor tilharii. Dar, la scurt timp dupa arestare, fratii Camataru sint pusi in libertate.
Doi ani mai tirziu, Judecatoria Sectorului 5 a emis pe numele lui Sile Camataru un mandat de executare a unei pedepse de doi ani de inchisoare. Este dat in urmarire generala, iar politia porneste din nou in cautarea lui.

In 2000, politistii il repereaza, dar dupa o urmarire spectaculoasa, cu pneurile masinii ciuruite de gloante, Sile Camataru reuseste sa scape refugiindu-se in curtea fermei „Hipodrom” a fratelui sau.

Oamenii legii izbutesc sa puna mina pe el, dar cu un an intirziere, cind trupele speciale ale Politiei Capitalei descind intr-o locuinta situata in strada Soreni, din cartierul Ferentari, fieful mafiotilor Camataru. Astfel, unul dintre liderii clanului ajunge in inchisoare, de unde este eliberat in 2003, dupa ce ispaseste cei doi ani la care fusese condamnat.

„Afacerile” clanului acopera aproape tot Codul Penal 

Sechestrare de persoane, santaj, proxenetism, trafic de persoane, taxe de protectie, recuperarea unor bunuri si valori, camatarie, crima, acestea sint „afacerile” clanului Camatarilor, care acopera aproape intregul Cod Penal. Clanul avea o structura piramidala, iar sarcinile erau bine impartite. Spre exemplu, de proxenetism si prostitutie se ocupa chiar mama Camatarilor (Smaranda Stoica), ajutata de doi frati ai acestora (Angela si Constantin Stoica). Partea de santaj, sechestrare de persoane, tilharie, recuperari si camatarie era coordonata de Sile si de locotenentul sau, Silviu Dudita (Fluturica).

Dupa cum arata porecla…. 

Prima afacere pusa pe roate de Sile si Nutu a fost camataria. La inceput, dobinda ceruta de cei doi frati la suma imprumutata varia, in functie de relatiile cu „victima”, intre citeva procente si suta la suta pe luna. Cu timpul, au ajuns la lichiditati de aproximativ zece milioane de dolari. Se spune ca de la ei s-ar fi imprumutat numeroase persoane publice.

Evident, in cazul numelor grele era aplicata o dobinda modica. Pentru muritorii de rind care apelau la „ajutorul” Camatarilor, imprumutul echivala cu dezastrul. Drept garantie pentru banii luati cu o dobinda mare, ei trebuiau sa semneze contracte de vinzare-cumparare pentru casa, masina sau terenuri. Daca insa „garantia” era pe placul Camatarilor sau exista posibilitatea unei afaceri bune, prorpietarul raminea fara ea chiar daca isi achita datoriile.

Piata prostitutiei, acaparata prin taxe de protectie, rapire si viol.

O data ce afacerea initiala a fost pusa pe roate, caracatitia mafiota a trebuit sa-si intinda tentaculele pentru a ajunge sa guverneze lumea interlopa a Capitalei. Cum ar fi cistigat respectul celorlalti sefi de grupari daca nu stapinind „afacerile”, impunind taxe de protectie aplicind teroarea pentru rau-platnici.

Astfel, treptat, clanul Camataru a acaparat si piata prostitutiei, ocupind toata zona centrala a Bucurestiului.

Semnificative in acest sens sint afacerile derulate in Discoteca Herastrau, care fac si obiectul unui dosar instrumentat acum de procurori.

Doua dintre fetele din reteaua de prostitutie condusa de Mimi Camatareasa si fiii sai au fost audiate, chiar saptamina trecuta, de instanta Tribunalului Bucuresti. Natalia si Victoria – care au fost de acord sa depuna marturie impotriva Camatarilor – stiu ce risca, insa le este si mai greu sa ignore clipele de groaza prin care au trecut cind au devenit sclavele clanului.

Dupa spusele fetelor, la inceputul verii 2003, proxenetul lor – Petre Maeanu, zis „Tutus”, a refuzat sa plateasca taxa de protectie impusa de reteaua condusa la nivelul zonei Herastrau de Angela Stoica, sora Camatarilor. Ca urmare, clanul a pus la cale o metoda prin care sa-i atraga atentia acestuia.

Astfel, la inceputul lunii iunie 2003, prostituatele lui Maeanu au fost rapite, batute si violate in grup de oamenii Camatarilor. „Pe la 3.00-4.00 plecam din discoteca „Herastrau” cu Natalia. Am vazut o masina, Mercedes sau BMW, inchisa la culoare, in care se aflau mai multi membri ai clanului Camataru. In masina lor se afla si Cincilei Ana”, declara, vineri, Victoria.

Fetele s-au urcat intr-un taxi, dar in timp ce ieseau din zona discotecii, au fost blocate de masina membrilor clanului. Fetele au fost luate cu forta din taxi si urcate,pe bancheta din spate a autoturismului proxenetilor, alaturi de Ana Cincilei. „Ne-au luat telefoanele. Ni s-a spus sa nu punem intrebari…

Au spus ca sintem luate din ordinul Angelicai, pentru ca nu puteam noi, basarabencele, sa venim si sa luam piinea altora fara sa platim taxa”, a mai spus Victoria. „Eram speriate… Nu stiam ce se intimpla”, marturiseste si Natalia. „La terasa a mai venit o masina. Cei de acolo (n.r. – rapitorii) spuneau ca a venit sefa. Dupa care am plecat iarasi cu masina.

In spate se aflau alte doua masini.

Ne-am oprit la un apartament in Militari. Dupa un sfert de ora, seful grupului care ne-a rapit a plecat, atentionindu-ne sa nu ne apropiem de geam. A revenit dupa 15 minute cu bautura si prezervative. Cu el au mai venit inca doi barbati… Unu, Lala, si un barbat pe care l-am vazut pe la televizor (n.r. – ramas inca in libertate).

Apoi el a plecat din nou si am ramas cu patru barbati”, continua ea. Pentru inceput, barbatii le-au obligat pe fete sa bea alcool, apoi tinerele au fost separate. In una dintre incaperi, Natalia a fost batuta de unul dintre indivizi si violata. Soarta Victoriei si a Anei a fost si mai crunta. „Celelalte… cu toti patru”, a descris scurt scena Victoria.

La limita suportabilitatii, Ana a incercat sa sara pe geam. Pentru aceasta tentativa a fost lovita cu bestialitate de rapitori. La un moment dat, tinerelor li s-a permis sa ia legatura cu proxenetul Maeanu, caruia rapitorii i-au recomandat sa-l contacteze pe Sile Camataru pentru solutionarea situatiei.

Maeanu s-a intilnit cu liderul Camatarilor si in schimbul a 300 de dolari si a promisiunii ca o va ceda clanului pe una dintre ele, a reusit sa le elibereze pe fete dupa 12 ore de calvar.
Ulterior, Maeanu s-a tinut de cuvint si i-a predat-o pe Natalia lui Sile. Fata s-a rascumparat apoi singura (adica a primit dreptul de a se prostitua fara a avea proxenet) in schimbul sumei de 3.000 de dolari, pe care a platit-o in transe. In afara de Natalia, numeroase fete, foarte multe dintre ele minore, au ajuns in reteaua de prostituate a Camatarilor.

Unele fara voia lor, fiind rapite direct de pe strada. Majoritatea fetelor nu au depus insa plingeri pentru ca s-au speriat in urma amenintarilor primite din partea membrilor clanului.

Santaj si recuperari de bani 

O alta metoda folosita de Camatari pentru a-si impune influenta a fost santajul sub diverse forme. In general, cineva care avea de recuperat bani sau bunuri apela la serviciile lui Sile sau Nutu, iar acestia, prin diverse metode de constringere, le recuperau, in schimbul unui comision substantial.
O alta varianta de santaj era legata de aflarea unui „pont”. Capii clanului aflau ca s-a dat o „lovitura” (furt, tilharie). Autorii furtului erau sunati de membrii clanului si chemati la o intilnire, unde li se spunea ca au „perpelit” (pagubit) un „prieten” al fratilor Camataru. Ca sa cada la pace, autorii loviturii trebuiau sa cedeze o parte insemnata din prada.

Crima 

Alexandru Cirstoiu (zis „Grasu”) este unul dintre copiii crescuti de clan. El a fost condamnat pentru omor calificat, dupa ce, la numai 15 ani si jumatate, a ucis un tinar. Cirstoiu era deseori folosit pe post de „amenitare” de numarul 3 in ierarhia clanului, Fluturica „mina dreapta” a lui Sile.

Lui Dudita ii placea sa se laude cu faptul ca „Grasu” poate face orice, pentru ca este minor si nu raspunde penal.

Tilharie 

Cea mai cunoscuta tilharie a clanului Camatarilor este cea asupra unui cetatean israelian. „Operatiunea” a fost pusa la cale de Sile si una dintre prostituatele sale. Impreuna cu aceasta, el a stabilit ca in noaptea respectiva fata sa-si invite „iubitul” acasa, sa-l adoarma si apoi sa-i ia banii si bijuteriile.

Totul trebuia sa se intimple cu ajutorul unor membri ai clanului, care urmau sa fie desemnati de Sile. Sile si-a ales ca alibi o nunta programata in aceeasi noapte la Restaurantul Calypso. Lucrurile s-au desfasurat conform planului. Cetateanul israelian a fost adormit cu somnifere, iar oamenii Camatarilor impreuna cu prostituata l-au lasat fara 13.

800 dolari, 20 de milioane de lei, mai multe bijuterii din aur si citeva telefoane mobile. Planul presupunea si transportarea victimei la locuinta acesteia pentru ca in momentul in care se trezea sa nu-si dea seama ce s-a intimplat. Numai ca atunci cind tilharii au incercat sa-l, barbatul s-a trezit.

Drept urmare, agresorii au spus ca sint politisti, anuntindu-l pe cetateanul israelian ca va fi dus la sediu pentru o ancheta. L-au abandonat insa in fata Restaurantului La Mama, in jurul orei 2.00.

Animalele salbatice, un mod de a tortura 

Sile si Nutu Camataru au arestati ultima data in iulie 2004. La descinderea facuta la conacul acestora din Ferentari, procurorii, jandarmii si politistii au fost socati de opulenta in care traiau. Domeniul se intinde pe sase hectare. In spatele portilor, mafiotii cresteau pasari, animale exotice si salbatice.

Anchetatorii spun ca Nutu isi ameninta victimele cu cei trei lei pe care-i avea in curte. Mai mult, sub cusca animalelor a fost amenajata o adevarata camera de tortura, unde ajungeau cei care cadeau in plasa Camatarilor.

Imprastiere pentru blocarea afacerilor 

Decizia de a-i trimite pe capii clanului Camatarilor in inchisori diferite a apartinut procurorilor care au documentat dosarele. Acestia au ales aceasta varianta pentru ca fratii Camataru ajunsesera sa-si dirijeze afacerile din inchisoare, prin telefon. Prin trimiterea lor in penitenciare diferite se intentioneaza punerea unei piedici in ceea ce priveste comunicarea. Mai ales ca multe victime si-au retras deja plangerile, la presiunile apropiatilor celor din clan. http://www.hotnews.ro/

Editorial

Dan Diaconu – M-am saturat de America!

 

M-am săturat de SUA!

M-am săturat de sfaturile lor, de susţinea lor pentru dictaturile deviante din ţara mea, de amestecul grosolan în treburile noastre interne. SUA e mai toxică decât Uniunea Sovietică de pe vremuri, mai rudimentară decât soldaţii ruşi care violau femei şi umblau cu ceasurile de masă legate de gât, mai hrăpăreaţă decât SOVROM-urile, întreprinderile care jefuiau economia românească.

Agenţii paraşutaţi sau pregătiţi azi de SUA sunt mai violenţi şi mai imbecili decât veneticii veniţi în anii 50 pe tancuri pentru a instaura prin teroare „democraţia popoarelor”. De altfel, ceea ce se întâmplă acum e o reinstaurare a acelei terori, utilizând tehnicile moderne de propagandă şi control. De-aceea nu e de mirare că agenţii folosiţi acum sunt, de cele mai multe ori, odraslele celor veniţi pe tancuri. Fie că vorbim de unul care se dă istoric american, dar a copilărit în Primăverii, de altul care chipurile apără o etnie de „violenţa” românilor, asta după ce tac-su a stat o istorie călare pe „izvorul” de marxism-leninism, fie că sunt atâţia alţi tiriplici mâncând rahat de la diverse niveluri ale statului-paralel-terorist instaurat absolut ilegitim.

Stalinismul se reinventează prin figuri sinistre precum cea a neotătucului băsescu jucând rolul lui Gheorghiu Dej şi ţinut la putere prin teroare sau a stalinistei Koveşi, reîntruparea naturală a Anei Pauker. Securitatea de azi e la fel de violentă precum cea din trecut, iar Justiţia a ajuns o jucărie telecomandată prin interpuşi de-ai Washington-ului, o formă fără fond, similară „Tribunalelor Poporului”, acele instituţii care executau fără milă orice individ bănuit a aduce atingere „măreţei idei a comunismului”. Pe vremea aceea tancurile erau cele care asigurau „adeziunea” faţă de ideile comunismului revoluţionar. Acum nu mai e nevoie decât de-un ambasador prost şi ticălos care poate face orice-l taie capul. Asta pentru că va găsi de fiecare dată ecouri pozitive în presa subvenţionată prin agenturi, instituţii de presiune lucrând acum la lumină ca onorabile ONG-uri. Ruşii au instaurat Scânteia ca organ suprem al presei de partid şi de stat. Dacă te cânta cineva la Scânteia erai distrus. Acum scânteia propagandei de atunci s-a multiplicat. Avem televiziuni care înfierează de mii de ori mai revoluţionar decât „Scânteia”, site-uri care au reintrodus teroarea înfierării proletare şi logica buruienoasă a anilor 50. Şi-avem, desigur, sute şi mii de „voci ale poporului” care repetă sincronizat pe facebook, pe bloguri şi în tot mediul electronic sloganurile şoptite cu binecuvântarea „luminii” de la Ambasada SUA.

Sunt disperat să constat că biata mea ţară trebuie să treacă din nou printr-o etapă nefastă a istoriei. A fugit de teroarea rusească atunci când mai slăbise laţul pentru a se înhăma benevol la un laţ mult mai pervers şi mai strâns. Am fugit de falsitatea „unanimităţii” pentru a intra în coşmarul lipsei de valoare a votului corect. Am căutat să păşim pe un alt drum scârbiţi de lipsa libertăţii cuvântului pentru a trezi înhămaţi în jugul corectitudinii politice, a nou-limbii „democratice”. Înainte erai înfieerat cu mânie proletară pentru opiniile care nu se potriveau ideologiei, azi eşti automat exclus pentru că nu repeţi în credinţă şabloanele lingvistice şi de gândire ale neo-ideologiei. Am fugit ca de dracu de comunism pentru a nimeri în comunismul de piaţă, în care statul a fost înlocuit cu corporaţia, propagandistul de partid cu „băiatul de la marketing”, iar şeful de cadre cu „stăpânul stupid” de la HR. Comunismul a murit pentru că nu era suficient de radical. Am fugit de el pentru a ne trezi în plin neoliberalism, versiunea mai tânără, mai vivace şi mai setoasă a comunismului.

Am trăit în vremea cealaltă lucrurile care acum vin „la implementare”, impuse cu aceeaşi esenţă. Am suportat imbecilitatea, incultura şi primitivismul comuniştilor astfel încât reluarea de la zero a aceloraşi metehne stupide sub tragicomica butaforie a democraţiei „de sorginte” americană mi se pare cea mai proastă glumă a istoriei. M-am săturat de SUA pentru că eram sătul până peste cap de Uniunea Sovietică. M-am săturat de propaganda americană pentru că cea comunistă îmi provoca greaţă. M-am săturat de business-urile lor, de eticheta şi de „value proposition-urile” lor pentru că eram deja scârbit de modul în care eram jefuiţi de ruşi. A sări de la unii care te furau la alţii care iau fulgii de pe tine, dar mai cu ştaif, e o altă faţă a neputinţei, a ironiei nefaste a istoriei.

M-am săturat de SUA ca de mere acre! Nu-mi plac filmele lor de căcat în care eroul „cel mai pozitiv” babardeşte eroul „cel mai negativ”, nu-mi place cultura superficialităţii pe care-o impun lumii, nu-mi place prosperitatea lor tradusă în obezitate, nu-mi plac excesele lor ridicate la rang de bunăstare, nu-mi place nimic din ce e-al lor! M-am săturat de butaforia ieftină vândută pe post de marfă de lux, de zâmbetul fals care ascunde în spatele său adevărate tragedii, de lumea poleită la suprafaţă pentru a arăta bine, în timp ce-n subsoluri sau în spatele „frumuseţii” tronează mizeria cea mai cruntă.

M-am săturat de voi, imbecililor! Nu vreau să fiu „om carcasă”, nu vreau să fiu superficial ca voi! Ştiu că am o viaţă – scurtă ce-i drept – dar, cu atât mai mult, ştiu că sunt obligat să trăiesc tot ce poate fi mai bun, nu doar să mă prefac, să-mi impun şi să cred că surogatele pe care le livraţi voi ţin loc de fericire şi împlinire.

M-am săturat de SUA! Plecaţi la dracu’ cu ea, acolo unde-i e de fapt locul! http://trenduri.blogspot.ro/

Dezvaluiri, Se intampla azi

Polonia Nationalist-Crestina: „Nu suntem sclavii Washingtonului si Bruxellesului! Nu suntem mizera colonie mafiota Romania!”. Spurcata Uniune ameninta cu activarea articolului 7 din Tratatul U.E!

 

În urmă cu exact un an ONG-urile și liberalii scoteau lumea în stradă la Varșovia. Partidul lui Jaroslaw Kaczynski era împiedicat de acțiunile de protest ale deputaților opoziției să treacă legea bugetului. În paralel, puterea a trecut o lege care limita accesul jurnaliștilor la lucrările parlamentului. Totul a culminat cu transformarea protestelor într-o acțiune de blocare a ieșirilor din clădirea legislativului și inevitabile ciocniri cu poliția.

După un an, Consiliul Național al Audiovizualului din Polonia (KRRiT) a luat o decizie privind modul în care au fost relatate aceste evenimente de către presă. KRRiT a decis, pe 11 decembrie, să amendeze cu circa jumătate de milion de dolari televiziunea TVN24, pentru acoperirea protestelor, considerând că postul „a încălcat legea promovând activități ilegale și încurajând comportamente care amenință securitatea“.

Suma reprezintă circa 1% din venitul televiziunii pe 2016 (maximul permis de legea poloneză). Inițial, KRRiT a dorit impunerea unei amenzi de 70 de ori mai mari.  TVN24 nu este o televiziune cu finanțare poloneză, ci americană, deținută de trustul Scripps Network Interactive. Prin urmare, reacția presei americane a venit imediat, cu Anne Applebaum și The Washington Post în prim-plan, cu un editorial semnat de întreaga echipă editorială – „Contrarevoluția autocratică a Poloniei merge înainte.“

Vom cita doar fraza de început și cea de final a editorialului: „În urmă cu o generație, Polonia a condus lupta de înlocuire a totalitarismului din Europa Centrală cu democrația liberală (…). Dacă Trump nu va zice nimic despre libertatea presei și statul de drept în Polonia, contrarevoluția poloneză va fi încurajată“. Reuters și Financial Times se adaugă corului criticilor, la fel și mulți ziariști polonezi, care susțin că acoperirea mediatică a protestelor, chiar și ilegale, este datoria presei, și că decizia KRRiT este „un omagiu adus lui Goebbels“.

Alții consideră că TVN24 a fost implicat într-o tentativă de „lovitură de stat“, invocată în decembrie 2016, și de premierul Poloniei și ministrul de Interne. „Amenda e foarte bună, doar că e prea mică pentru a-i pedepsi pe acești propagandiști“, spune Witold Gadowski, membru în Asociația Jurnaliștilor. „Propagandiști“ sunt considerate și publicațiile trustului german Axel Springer Media AG.

Presa vestică a avut muniție împotriva guvernului polonez și pentru că legile justiției din Polonia au fost criticate de Comisia de la Veneția, pe 8 decembrie. Pe 2 decembrie, ministrul Tudorel Toader a prezentat legile românești ale justiției la Comisia de la Veneția, iar la distanță de un an față de Polonia, protestele antiguvern din București se mută tot la Parlament. https://www.cotidianul.ro/

 

Premierul polonez, Mateusz Morawiecki, a declarat joi că se aşteaptă la declanşarea „săptămâna viitoare” contra ţării sale a celei mai dure proceduri de sancţiuni posibile în cadrul Uniunii Europene, din cauza controversatelor reforme judiciare, transmite AFP.

Comisia Europeană „va activa probabil” contra Poloniei, miercurea viitoare, articolul 7 al Tratatului UE, a spus Morawiecki, în marja summitului european de la Bruxelles.

„Desigur este de competenţa lor (…) Dar, între începutul unei astfel de proceduri injuste în ceea ce ne priveşte şi finalul acesteia, vom vorbi cu siguranţă, în mai multe rânduri, cu partenerii noştri”, a adăugat premierul polonez.

Comisia Europeană, aminteşte AFP, a ameninţat de mai multe ori Polonia cu activarea faimosului articol 7 al Tratatului UE, din cauza reformelor acestei ţări în privinţa justiţiei, care reprezintă, potrivit Bruxelles-ului, o ameninţare sistemică la adresa statului de drept.

Niciodată utilizată până în prezent, această procedură este uneori considerată ca „arma nucleară” din rândul sancţiunilor posibile împotriva unui stat membru, căci ea poate avea ca rezultat, la capătul a mai multor etape, o suspendare a dreptului de vot al unei ţări în cadrul Consiliului UE, organism care reuneşte cele 28 de state membre. AGERPRES