La multi ani, Diana. Traiasca Legiunea si Capitanul.
M-a recunoscut un om in supermarket: „Tu esti Catalin, nu? De ani de zile iti citesc articolele, le-am aratat si prietenilor mei cum te ameninta si injura interlopii burtosi din Politie si SRI. Si eu sunt cu Capitanul Codreanu, frate Cataline…”
Bogdan Berechet, liderul clanului interlop Politia Capitalei, nevasta cu grad militar de colonel SRI: „Imi trimit locotenentii burtosi sa isi bage pula in mortii vostri pe strada! Asta inseamna educatie facuta in Politie si SRI…baga-ne-am pula in mortii vostri!”
Ciorile interlope din SRI, principalul serviciu secret al Romaniei: „Ce faci ma? Ah? Pleaca in pula mea de aici…”
Mi-a scris un ofiter din Politie: „SRI-ul s-au infiltrat printre jidanii care au demonostrat in mijlocul Bucurestiului, chipurile sa-i apere, in realitate stateau cu steagurile in mana sa iasa cat mai multi la numar. Ca politisti am fost imbracati civil, de dimineata ni s-a spus ca SRI-ul isi va planta oamenii printre jidani…”
Mugurel cel bolnav psihic de la Securitatea Reformata 1950 – SRI: „Sclavii din colonie trebuiesc monitorizati pas cu pas, luati din casa de clanurile interlope Politia si Jandarmeria, declarati TERORISTI daca indraznesc sa comenteze ceva!”
Parlamentul European (PE) și țările membre ale blocului au ajuns la un acord provizoriu cu privire la cadrul pentru ID-ul digital european, iar acum comisarul UE pentru piața internă Thierry Breton sugerează că ar trebui să urmeze introducerea CBDC (moneda digitală a băncii centrale), potrivit ReclaimtheNet.
Acordul provizoriu privind ceea ce este numit drept regulament eID (Identitatea Digitală Europeană) este prezentat de Consiliul European (care a lucrat la acord împreună cu PE) ca fiind o opțiune „sigură și de încredere”, care, de asemenea, „protejează drepturile și valorile democratice”.
Însă unul dintre cei care se opun, cum este membrul olandez al PE Rob Roos, a comentat pe rețeaua X, descriind vestea ca fiind „foarte proastă”. Potrivit lui Roos, în procesul încheierii acestui acord, cele două instituții ale UE „au ignorat ceea ce spun toți experții în probleme de confidențialitate și securitate”.
Comisarul Breton s-a grăbit să anunțe că, întrucât există acum un portofel pentru identificare digitală, „trebuie să punem ceva în el”.
Potrivit europarlamentarului Roos, Breton vorbește despre o legătură între eID și (viitoarele) CBDC-uri.
În postarea sa pe X, Breton s-a arătat bucuros de acest pas, felicitându-i pe cei care au lucrat la acest rezultat, pe care l-a numit „un pas uriaș și o premieră mondială”.
Un pas care, potrivit acestuia, garantează un nivel superior de securitate și confidențialitate, oferind în același timp cetățenilor țărilor UE „o identitate electronică securizată pe tot parcursul vieții”.
Totuși, Roos consideră că se mai poate face ceva în acest sens, întrucât PE încă nu a votat acordul, și îi îndeamnă pe cetățeni să-și contacteze europarlamentarii, să îi înștiințeze că se opun regulamentului și să le ceară să voteze împotrivă.
Săptămâna trecută, 300 de oameni de știință, experți în securitate și cercetători au fost de acord că proiectul e-ID-ul al UE nu trebuie acceptat în forma care este și că blocul trebuie să-l „regândească”.
Referindu-se în mod special la Regulamentul eIDAS – care ar permite recunoașterea reciprocă a planurilor eID în întreaga UE –, acești experți au avertizat că, „așa cum este propus în forma sa actuală, nu va oferi garanții tehnologice adecvate pentru cetățeni și companii, așa cum s-a intenționat. În realitate, va avea ca rezultat foarte probabil mai puțină securitate pentru toți.”
Ei se referă în special la cea mai nouă versiune a eIDAS care „extinde radical puterea guvernelor de a-i supraveghea atât pe propriii cetățeni, cât și pe rezidenții din UE, fiindu-le oferite mijloace tehnice prin care pot intercepta traficul web criptat și fiind subminate mecanismele de supraveghere existente pe care se bazează cetățenii europeni.”
Teroarea impusa de gunoaiele jidanesti de la Kiev: Manastirea Banceni a fost atacata!
Cezar, viata libera.
Maestrul Ion Cristoiu: „HOLOCAUSTUL din Palestina!”
Holocaustul din Palestina!
Traducătorul și cercetătorul în misterele istoriei Ionel Trandafir ne oferă un nou documentar tradus și subtitrat în română, cu următorul text explicativ:
„În noaptea de 22-23 mai 1948, la o săptămână după declararea statului Israel, satul palestinian de coastă Tantura (1.500 de locuitori) a fost atacat și ocupat de unități ale Brigăzii Alexandroni a armatei israeliene. Satul, situat la sud de Haifa, se afla în zona atribuită statului evreu prin rezoluția de împărțire a Adunării Generale a ONU.
În 1948, în urma aprobării controversate a Planului Națiunilor Unite de împărțire a Palestinei din 1947, a izbucnit un război între facțiunile arabe și evreiești, ambele revendicând dreptul la același teritoriu. Bineînțeles, satele arabe erau acolo înainte ca poporului evreu să i se spună că este pământul lor. Suntem informați că, în timp ce israelienii consideră această perioadă de lupte ca fiind Războiul de Independență, palestinienii o numesc „Nakba” (catastrofa din 1948). Așa cum Schwarz spune fără menajamente în text negru pe alb: „Sute de orașe și sate palestiniene au fost distruse în 1948. Cel puțin 750.000 de palestinieni au devenit refugiați”.
Prin ocuparea, depopularea, distrugerea ulterioară și confiscarea tuturor terenurilor sale de către Israel, soarta satului Tantura a fost similară cu cea a altor peste 400 de sate palestiniene în timpul războiului din 1948. Dar a împărtășit, de asemenea, cu aproximativ două sute dintre aceste sate, agonia suplimentară a unui masacru pe scară largă a locuitorilor săi.
Poate că cel mai înfiorător lucru din Tantura, un documentar impresionant realizat de Alon Schwarz, este râsul nervos care iese din gura unor bătrâni care se presupune că au fost complici la un masacru cu zeci de ani mai devreme. Aceștia chicotesc și rânjesc la sugestia răutății lor, fie convinși că au fost justificați, fie orbiți de propriile lor minciuni. Este o reacție brutal de umană, care este profund tulburătoare de asimilat. Războiul permite raționalizarea răului. Iar banalitatea care urmează adesea pare a fi un act de negare. Pe măsură ce Schwarz și colaboratorii săi prezintă dovezile eradicării satului palestinian Tantura de către soldații Brigazii Alexandroni, toate acestea devin foarte clare.
Unul dintre aceste sate a fost Tantura, iar ceea ce s-a întâmplat după război este punctul central al narațiunii. Sunt intervievați mai mulți foști soldați ai Brigazii (inclusiv cei care au fost prezenți la Tantura), precum și ultimii locuitori ai satului în viață. Un interlocutor central pe tot parcursul filmului este istoricul Teddy Katz, care a scris o teză în 1998, în timp ce preda la Universitatea din Haifa, în care susținea că Brigada Alexandroni a ucis sute de săteni palestinieni după ce aceștia s-au predat. Katz a fost imediat dat în judecată pentru calomnie de către veteranii Alexandroni și, în cele din urmă, și-a retras lucrarea. La scurt timp după aceea, a încercat să își retragă declarația, dar judecătorul Drora Pilpel a respins cererea.
Tantura revizuiește și reia dovezile lui Katz: numeroase interviuri înregistrate atât cu soldați, cât și cu supraviețuitori ai evenimentului în cauză. Deseori, amintirile „neclare” din prezent contrazic ceea ce auzim în înregistrări. Ceea ce este amintit ca fiind victime de război este vorbit pe bandă, în mai multe cazuri, ca o execuție mai mult decât planificată. Se vorbește despre săparea unei gropi comune și despre faptul că nu se iau prizonieri. Adesea, cei intervievați pot fi auziți spunându-i lui Katz să „ignore ultima parte”, aparent conștienți de ceea ce trebuie să ascundă. Judecătoarea Pilpel ascultă casetele în fața camerei pentru Schwarz, concluzionând că, dacă ar fi ascultat aceste casete până la capăt cu douăzeci de ani mai devreme, Katz ar fi putut foarte bine să câștige în instanță.
Un context mai larg este dat de mușamalizarea deportării a sute de mii de palestinieni din casele lor. Echipele de filmare ale MGM au fost aduse de către liderii israelieni pentru a filma exodul, imaginile fiind apoi montate pentru a sugera o plecare pașnică și de bunăvoie. Sunt evidențiate, de asemenea, directivele lui David Ben-Guriont, primul prim-ministru al Israelului, care susțineau acest lucru.
Din punct de vedere estetic și dramatic, Tantura este o lucrare destul de simplă, iar acest lucru este de apreciat. Ne sunt prezentate faptele așa cum le văd realizatorii. Schwarz și colaboratorii săi îl recunosc pe Katz și complicațiile cuvântului său, lăsându-ne în același timp să auzim mărturisirile de la soldații înșiși. Dictonul spune: Cei care nu cunosc istoria sunt condamnați să o repete.”
Tantura a avut premiera în cadrul Festivalului de Film Sundance 2022.
Traducere și subtitrare: Ionel Trandafir.
Prabusirea…
Decenii la rând, Trezoreria SUA a scos de sub teasc Dolari cu nemiluita, fără nici o legătură cu realitatea economică. Era suficientă „acoperirea” oferită de Brandul American. Dar Mitul s-a stafidit.
Moody’s a anunțat vineri că a degradat perspectiva de rating a creditului Statelor Unite de la „stabil” la „negativ”.
Agenția americană a adus ca argumente în sprijinul deciziei sale marile deficite bugetare ale Washingtonului și o scădere a accesibilității datoriei.
În termeni mai simpli: Statele Unite consumă mai mult decât produc, iar datoria internă a crescut atât de mult, încât povara ei afectează grav viitorul economiei americane.
La începutul lunii august, o altă importantă agenție, Fitch, retrograda ratingul de țară al Statelor Unite de la AAA la AA+.
Fitch și-a motivat decizia de asemenea prin creșterea plafonului datoriei interne până la un nivel care face dificilă achitarea ei.
Eticheta „Retrogradare” lipită pe imaginea cândva strălucitoare a Statelor Unite reprezintă un stigmat cu costuri economice inimaginabile pentru americani
În septembrie 2023, datoria SUA a atins 33 de trilioane de dolari.
Într-un an, a crescut cu două trilioane de dolari.
Iată mai jos graficul creșterii amețitoare a datoriei interne a SUA în ultimii 10 ani.
Iar tendința se agravează de la an la an.
Câți dolari de hârtie poți arunca pe piață înainte ca mecanismele economice să te pedepsească usturător?
Nu cu mult timp în urmă, riscul economiei americane de a intra în incapacitate de plată era etichetat ca „teorie a conspirației”.
Acum, inclusiv presa „mainstream” și organismele financiare internaționale evocă deschis posibilitatea unui cataclism mondial produs de prăbușirea celei mai mari economii a lumii.
Planul Statelor Unite de a zdrobi Rusia prin sancțiuni economice s-a întors împotriva sa ca un bumerang: lumea întreagă a perceput Dolarul ca pe o amenințare și a început să fugă de el.
Faptul că, decenii la rând, Dolarul a fost principala Monedă de Rezervă pe plan internațional a permis Statelor Unite să tipărească bani grijă: povara datoriei americane era suportată de întreaga planetă.
Fuga de Dolar a schimbat însă dramatic situația: cu fiecare dolar de care o altă țară se descotorosește, căutând modalități alternative de plată, povara se întoarce pe umerii americanilor.
Or, degradarea ratingului american de către Moody’s, Fitch și alte agenții internaționale îi va panica și mai mult pe deținătorii de dolari.
Va accelera Dedolarizarea.
Și va grăbi Prăbușirea Americii sub propria ei greutate.
https://www.activenews.ro/opinii/Cade-America-Ridurile-pe-care-Fardul-nu-le-mai-poate-ascunde-185575
12 noiembrie: Sfinții Martiri și Mărturisitori năsăudeni.
La data de 12 noiembrie a anului 1763, Calendarul ortodox român „s-a îmbogățit” cu 4 noi mucenici. Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile Dumitru din Mocod, Marin Grigore din Zagra și Vasile Oichi din Telciu sunt cei patru sfinți năsăudeni care au fost uciși prin torturi pentru că au apărat credința strămoșească, ortodoxă, a românilor și demnitatea umană. Datorită acestui fapt, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a hotărât trecerea celor patru martiri în rândul sfinților.
„Să nu ucizi”
Primind moarte martirică, Atanasie Todoran și cei împreună cu el și-au vărsat sângele pentru credința strămoșească și pentru drepturile românilor transilvăneni. Felul în care au murit reprezintă, totodată, o dovadă deslușitoare a faptului că motivele pentru care au refuzat cu atâta îndârjire să se convertească la catolicism, erau bine întemeiate. Sub numele de „creștin”, „frații” catolici au făcut nenumărate crime, de-a lungul istoriei, crime care au fost puse pe seama tuturor creștinilor, implicit a ortodocșilor, deși, aceștia, din urmă, nu s-au abătut, timp de 2000 de ani, de la poruncile biblice, printre care se numără și „Să nu ucizi”.
Din neamul lui George Coșbuc
Sfântul Atanasie Todoran, un „ales al Lui Dumnezeu” s-a născut, înainte de anul 1663, în satul Bichigu, de pe Valea Sălăuței, județul Bistrița-Năsăud, într-o familie de țărani liberi. A fost un luptător înnăscut, pentru adevăr și dreptate. A îndurat multe suferințe, apărând pe cei asupriți și umiliți.
A avut dragostea față de credința strămoșească, încă de mic, cu atât mai mult cu cât, din familie, făceau parte preoții Coșbuc din Hordou, strămoși ai poetului George Coșbuc. Astfel, datorită educației primite, a ajuns un om de frunte în comună, fiind jude și colector al dărilor în comunele de pe Valea Bichigiului și a Sălăutei.
Încă din tinerețe a făcut parte dintr-un regiment de apărare a Vienei, dar, mânat de dragostea pentru neamul românesc și pentru că eliberarea îi tot era amânată, nemaisuportând, a dezertat și s-a întors în țară. Din această cauză, Atanasie Todoran a fost urmărit, însă a găsit refugiu în Munții Țibleșului, în Maramureș și în Țara Chioarului.
Mai târziu, a ajuns în Moldova, unde a slujit ani îndelungați, după cum atestă un fragment al documentului emis de domnitorul Mihai Racoviță, de unde se înțelege că îl eliberează din oaste pe Atanasie – în vârstă de 74 de ani – după ce a slujit 13 ani în rang de căpitan și că este ridicat la rang de răzeș.
Pentru vechea dezertare, însă, nu a scăpat de pedeapsa cu închisoarea, urmând a fi închis câțiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriței. După eliberare, s-a întors la Bichigiu.
Apărător al Ortodoxiei și al neamului românesc
Nu există documente care să ateste câți copii a avut Sf. Atanasie, însă, spune părintele Ioan Alexandru Mizgan, preot la Biserica „Sfântul Apostol Andrei” din Oradea și autor al volumului „Ofensiva uniatismului în Țara Năsăudului în secolul al XVIII-lea. Martiriul lui Tănase Todoran”, cel mai probabil a avut o fată și un băiat. Ambii au murit; fata, atunci când el se ascundea de austrieci, iar despre fiul lui se știe că, fiind pe moarte, în condințiile în care, în sat neexistând nici un preot ortodox, bătrânul Atanasie a refuzat, totuși, cu îndârjire, ca acesta să fie spovedit și împărtășit cu azimă, de către un preot unit. Într-un sfâtșit, înmormântarea a fost făcută după obiceiul credinței strămoșești.
În anii 1761-1762, Atanasie a negociat, împreună cu alți ostași de frunte din ținutul Năsăudului, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuței și Someșului Mare. Mergând la Viena, împreună cu alți români, a încheiat pactul cu guvernul austriac, prin care au primit asigurări că, după intrarea în regimentul grăniceresc, românii din ținutul Năsăudului vor beneficia de mai multe drepturi.
Deoarece, de mai multe decenii, deja, ortodocșii transilvăneni se confruntau cu impunerea, aproape pe orice cale, a credinței „unite”, Sfântul Atanasie a cerut ca, prin înființarea regimentului de graniță, românii să nu fie siliți să-și lepede credința ortodoxă.
Ajuns acasă, Atanasie a dibuit planurile ascunse ale austriece și că nu s-a ținut cont de dorința românilor. Din acest motiv, a trecut în tabăra adversă, opunându-se, fățiș, procesului de militarizare. Năsăudenii vedeau limpede cum sistemul grăniceresc urmărea să-i convertească, totuși la catolicism și cum promisiunea ridicării iobăgiei era ignorată. Aceste aspecte ulterioare ale pactului făcut la Viena a produs în cugetul acestor țărani românii, un sentiment de revoltă împotriva asupritorilor catolici.
„Aruncați afară păgânii dintre hotarele noastre!”
La acea vreme, exista o intensă acțiune de convertire la catolicism a ortodocșilor. Generalul Bukow a fost trimis de împărăteasa Maria Tereza să urmărească și să impulsioneze, în Ardeal, această convertire forțată.
La 10 mai era organizată ceremonia de jurământ al grănicerilor năsăudeni, odată cu sfințirea steagului acestora:
„Militarizarea zonei Năsăudului a început în luna august 1762, când au fost trimiși ofițeri de la Viena la Năsăud, să organizeze regimentul. La 10 mai 1763, considerându-se că munca de organizare s-a încheiat, generalul Bukow, cu o mare suită și însoțit de episcopul unit Petru Pavel Aron (1754-1764), a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni și să le sfințească steagul. Aceste momente solemne au fost organizate la Salva, pe platoul numit «Mocirlă»”, conform spuselor părintelui Alexandru Mizgan.
În mijlocul acestor eveniment, a venit călare Moș Tănase Tudoran și a rostit o cuvântare. „Când cele două batalioane de infanterie și opt companii de cavaleri stăteau înșirate lângă comuna Salva, continuă pr. Alexandru Mizgan, în față a ieșit călare bătrânul Tănase Todoran din Bichigiu, care slujise ca soldat încă de sub împăratul Carol al VI-lea și le-a rostit grănicerilor următoarea cuvântare: «De doi ani noi suntem cătane, adică grăniceri, și carte n-am căpătat de la înalta împărăteasă, că suntem oameni liberi! Ne-am scris iobagi, dăm dare, facem slujbe cătănești, copiii noștri vor merge până la marginile pământului să-și verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robiți, să n-avem nici un drept, copiii noștri să fie tot proști, ori vor învăța ceva, ori ba? Așa nu vom purta armele, ca Sfânta Lege să ne-o ciufulească. Jos armele! Aruncați afară păgânii dintre hotarele noastre! Auziți creștini români, numai atunci vom sluji, când vom vedea carte de la înălțata împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre; până atunci, nu, odată cu capul. Ce dă Gubernia și cancelaria din Beciu, e nimica, îs minciuni goale de azi, de mâine»”.
„Nu ne tulbura pe noi în credința noastră!”
Cuvintele înflăcărate ale bătrânului Tănase Todoran au avut, ca efect imediat, începerea revoltei, în contextual în care, credincioșii români s-au simțit profund jigniți de faptul că ofițerii regimentului își băteau joc de religia și de Biserica românească, încercând, astfel, prin mijloace atât neortodoxe, cât și necreștine, să-i atragă la catolicism.
„Se spune că bătrânul Tănase Todoran s-a dus la episcopul Petru Pavel Aron, și i-a spus:«Fătul meu, de unde ești?». Acela i-a răspuns: «De la Blaj!». Tănase Todoran a adăugat: «Dacă ești de la Blaj și împărăteasa ți-a dat domeniu, du-te acolo și stai liniștit, nu ne tulbura pe noi în credința noastră!». Spunând acestea, l-a prins pe episcop de mână și l-a condus ca mulțimea tulburată să nu se năpustească asupra lui. Grănicerii l-au înfruntat și pe generalul Buccow, care, împreună cu episcopul Aron, a scăpat prin fugă. La scurt timp după răscoală, grănicerii au reținut armele, iar steagurile le-au dus la Năsăud și le-au predat preotului spre a le păstra în biserică” , precizează părintele Alexandru Mizgan.
„În pământ de m-or băga / Nu mă las de legea mea”
La scurt timp după răscoală, a venit la Salva o comisie pentru a cerceta întâmplările petrecute pe platoul „Mocirlă” în mai 1763. Cercetările s-au întins pe durata a 6 luni. Cu un curaj mucenicesc, Tănase Todoran, principalul acuzat, a declarat că este responsabil pentru cele întâmplate. Ședința s-a pronunțat în ziua de 12 noiembrie 1763, conținând următoarele pedepse: Tănase Todoran a lui Dănilă din Bichigiu, în vârstă de 104 ani să fie frânt cu roata de sus în jos, capul lui să fie legat de o roată, pentru că a reținut pe oameni de la unire și de la înrolare. Vasile Dumitru a popii din Mocod, Marin Grigore din Zagra, Vasile Oichi din Telciu, condamnați la moarte prin spânzurătoare și trupurile neînmormântate, pentru aceeași vină.
Alți 15 conducători de revolt, în mod ironic, au fost „grațiați” de la spânzurătoare, în schimbul a 6000 de lovituri de vergi date de soldați, ceea ce, invitabil au dus tot la moarte.
Capetele celor martirizati au fost „expuse” la poarta caselor în care aceștia locuiseră, iar bucăți din trupurile ciopârțite au fost așezate la răscruci de drumuri, spre „luare aminte”.
Întăriți de credință, la executarea pedepsei, atât Tănase Todoran, cât și ceilalți martiri, au declarat, spre auzul tuturor, că nu regretă deloc suferința morții pentru dreptate și credință, zicând că este mai bine să-și piardă viața decât să trăiască în robie, pentru că e mai frumos a muri pentru credință decât a te face vânzătorul ei.
În popor, s-au păstrat în cântece și doine cuvintele pe care Tănase Todoran a lui Dănilă din Bichigiu le-a rostit în timpul torturilor la care a fost supus pentru credința strămoșească și dreptatea socială a românilor năsăudeni:
«Nu vă dați feciori cătane
Că-ți purta păduci cu coarne
Asta v-o spune de un an
Moșul vostru Todoran
În pământ de m-or băga
Nu mă las de legea mea
Asta-i legea lui Hristos
Sloboziți puștile jos…»
Sfinții Năsăudeni au rămas la loc de cinste, în conștiința localnicilor
Atât Tănase Todoran, cât și confrații săi, au luptat și și-au jertfit ce aveau mai scump, viața, împotriva asupririi de orice natură: socială, politică și religioasă. Pedepsele care au fost aplicate românilor năsăudeni au făcut ca, pe moment, românii să refuze categoric intrarea în regimentele grănicerești.
Acesti sfinți martiri, care au fost dispuși să moară pentru credința ortodoxă, sunt modele vrednice de urmat. S-au mântuit, se roagă pentru noi și ne învață să rămânem până la sfârșit, de neclintit, în Adevărul Lui Hristos”.
Am avut numeroase discutii cu ofiterul CIA Philip Giraldi, un conservator remarcabil, si ii spuneam cum in Romania, propria noastra tara, suntem hartuiti de cea mai idioata si slugarnica structura de informatii din NATO: SRI! Domnia sa mi-a trimis ultimul articol despre tribul khazarilor criminali din Israel. Asta inseamna OFITER DE INFORMATII ce isi apara tara, hartia igenica a Israelului pe nume SRI: „Mossadul ne sunt stapani!”
Israel’s stranglehold on American foreign policy must be identified and eliminated.
Last Tuesday there took place a disgraceful display of visceral malignancy in the United States House of Representatives Chamber in the south wing of the Capitol building. The House, long characterized by its aversion to truth, justice and what was once the American way, has been corrupted by special interests who have effectively bought an overwhelming majority of legislators, to include the leadership of the two major political parties. In the area of foreign policy, as well as a spill-over into many domestic and constitutional issues, there is no more powerful lobby than that of the state of Israel, and its power was on full display on Tuesday afternoon when Representative Rashida Tlaib was censured for the crime of being of Palestinian ancestry and speaking up against the ongoing genocide of her people by the Jewish state. Nearly all Republicans voted to condemn her together with a considerable number of her fellow Democrats.
On the following day, the White House added its own condemnation of Tlaib, referring specifically to the phrase “from the river to the sea” used by her, a slogan conveniently regarded by some like the fanatical Zionist Anti-Defamation League (ADL) as an Arab rallying cry for the eradication of Israel. ADL’s ghastly director Jonathan Greenblatt inevitably equates use of the phrase with “antisemitism” and ADL insists that “’From the River to the Sea’ is a Hamas call to annihilate Israel” while also “claiming [that] it is a rally of coexistence [which] gives cover to terror.” Tlaib, for her part, was resurrecting a memory of the Palestine that once was, and she has asserted that the slogan is “an aspirational call for freedom, human rights and peaceful coexistence, not death, destruction or hate.” Pro-Palestinian protesters do also use the slogan as a plea for their long-delayed nationhood, but groups like ADL prefer to claim that the activity provides “material support for Hamas,” and, as Hamas is a US listed terrorist group, that equates to aiding terrorists. Tlaib had also particularly angered the White House through her recently posted online video that accused President Biden of supporting genocide in the Gaza Strip, a seemingly undisputable assertion.
One might argue that even Congressmen are protected by the First Amendment right to free speech, but it is becoming increasingly obvious that the Bill of Rights does not apply when Israel is concerned, either in the halls of Congress or on college campuses, where Palestinian groups are being harassed and banned. The Tlaib censure vote can be seen as part of the bipartisan effort to protect the state of Israel from any and all criticism. Rashida Tlaib broke no law, did not threaten anyone, nor did she call for the destruction of any nation, yet she was excoriated by a series of her comrade-speakers in the House for something akin to a crime against humanity due to her turning against what was repeatedly described as one of America’s closest allies, a best friend and the only democracy in the Middle East, all of which are lies. Israel is no ally, which would require a certain reciprocity, a word that apparently does not exist in Hebrew. And in the current crisis Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu has demonstrated that he will not be moved by US interests to mitigate the slaughter no matter how much Blinken-Biden suck up to him to make him budge. And as for the claim of democracy, Israel only grants citizenship with full rights to Jews, hardly a democratic measure. Apparently, cutting off the massive amounts of US aid, including the current $14.5 billion to pay for exterminating the Palestinians, is not even on the table. Israel will always get its pound of flesh and will call all the shots in its relationship with Washington.
Tlaib’s comments are in the context of a White House that believes it it is free to send bombs to Israel to slaughter Palestinian children—without even revealing how many plane loads of weapons have been delivered or are on their way. And then there are members of Congress like Senator Lindsey Graham of South Carolina who are free to advocate a “total war” against what he calls “the most extremist population on Earth,” i.e. the Palestinians. But verbal criticism of what is clearly a genocide and a massive violation of international law that has the US government as an accessory in a war crime is impermissible and there are even concerns that the Tlaib censure could become the foundation for a criminalization of any criticism of Israel under the assumption that all critics are ipso facto antisemites and the comments themselves amount to a “hate crime.”
Consider for a moment the precedents to Tlaib’s disgrace who are still in office untouched by any procedural steps to define what are acceptable rights of legislators. Beyond Senator Lindsey Graham’s unchallenged invitation to a mass murder, there is Senator Bob Menendez of New Jersey whose apparent tendency to accept bribes has been a particularly lurid tale in part because much of the loot consisted of $480,000 in cash stuffed into jacket pockets, closets and in a safe, along with 13 gold bars, two of them marked as 1 Kilogram in weight to the value of more than $100,000. Both men are still walking around free of censure!
Israel’s love of the United States is only skin deep, if it as much as that. Recall for a moment the comments by Israeli prime ministers on the nature of the relationship. Consider Ariel Sharon’s 2001 comment: “Every time we do something you tell me Americans will do this and will do that. I want to tell you something very clear, don’t worry about American pressure on Israel. We, the Jewish people, control America, and the Americans know it… I don’t care what the American people think, I own the congress!” Or Netanyahu’s famous quip also in 2001: “America is a thing you can move very easily!” So that is what “America’s best friend’s” leadership actually thinks about the United States and its people! It is a cash cow to be milked and otherwise exploited for political cover before being disposed of when its usefulness is gone.
Sharon also famously said “I vow that if I was just an Israeli civilian and I met a Palestinian, I would burn him and I would make him suffer before killing him.” It squares the circle on why the Gazans erupted in rage on October 7th. Palestine was one nation from the Jordan River to the Mediterranean Sea when Israel was founded in 1948. Since that time, Israel has been ethnically cleansing the Palestinians for three quarters of a century, has stolen and plundered their land, has replaced or eradicated hundreds of villages, has besieged Gaza for nearly 2 decades, and has engaged in mass starvation and now in genocidal mass killing. In the fighting preceding Israel’s independence, three quarters of a million Palestinians were driven from their homes and sent into refugee camps by Israeli militias, together with tens of thousands who were killed outright. Now the refugee camps in Gaza are being bombed together with churches, hospitals, schools and apartment blocks and we have only just learned that some Israeli officials are considering using one of their nuclear bombs to completely wipe out Gaza. It is surprising that the Palestinians have shown as much restraint as they have.
Given the damage that a corrupting Israel has done to America’s political system, it is important to ask what good the relationship with Israel has done for the average American whose tax dollars support the Zionist enterprise together with its plan to remove the Palestinians. The answer is that nothing good has come out of the so-called alliance, which has cost the US $260 billion in direct aid adjusted for inflation since 1946. Plus there is the large sum of $14.5 billion more recently approved and pending currently as some kind of war fund to enable Netanyahu to crush the Palestinians. Israel regularly gets $3.8 billion yearly in direct aid from the US Treasury, a gift from Barack Obama, that is more than what goes to all other countries combined. And there is also more-or-less “off the books” considerable additional money from special and joint military projects, dubious charities and state level development boards that bring the total up to roughly $10 billion per year, which does not include the billions in financial aid that are in reality bribes paid to Egypt and Jordan to maintain peace with the Jewish state. The handout from Uncle Sam helps make Israel a very wealthy country which can afford to give its Jewish citizens free health care and college education as well as subsidized housing.
And being joined at the hip to the Jewish state has a considerable downside, requiring the use of the US United Nations veto at regular intervals to protect the client state as well as involvement in unneeded wars in places like Lebanon, Iraq, Syria and Libya with Iran coming up next. Nor has Israel hesitated to kill Americans when it felt that the US was not fully supportive of its interests and the White House is so constrained by its “alliance” that it has essentially covered up the crimes against its own citizens. Last year’s sniper killing of Palestinian-American journalist Shireen Abu Akleh, which produced only a whimper from the Jewish dominated State Department, plus acceptance of Israeli lies about the incident, is a prime example. And then there is the killing of 34 sailors and the injuring of 172 more on the USS Liberty in international waters on June 8th 1967. The US Navy largely unarmed intelligence ship was monitoring the ongoing fighting with Egypt when it was attacked by Israeli planes and torpedo boats. Efforts to send US aircraft carrier warplanes to assist the ship were called back by President Lyndon B. Johnson, who also orchestrated a cover-up exonerating Israel from blame. One hopes he and his Secretary of Defense Robert MacNamara are now burning in hell.
The US government is so averse to challenging Israel that many believe that there are other unrevealed influences at play, possibly to include the Jeffrey Epstein/Mossad pedophile sex trafficking caper. It has long been true that candidates for high office in the US are approached by agents of the Zionist lobby and coerced into signing a pledge to support Israel. In return, the candidates who accept receive substantial political contributions and positive media. If they say “no” they are frequently targeted fjor defeat and go the way of Cynthia McKinney, Charles Percy, William Fullbright, Pete McCloskey and Paul Findley.
Congressman James Traficant of Ohio was perhaps the most aggressive voice in Congress in the 1980s and 1990s in expressing a critique of Israel’s power. He was inevitably controversial and was eventually imprisoned for seven years on a corruption charge that many subsequently considered to be a government set up. He had argued, among other things, that “Israel has a powerful stranglehold on the American government” explaining how Israel was „controlling much of our foreign policy” and „influencing much of our domestic policy.” He claimed quite plausibly that former Pentagon official Paul Wolfowitz, working for Israel, had „manipulated” President George W. Bush into the disastrous invasion of Iraq.
Traficant maintained in the 1990s that „We’re conducting the expansionist policy of Israel and everybody’s afraid to say it. They control much of the media, they control much of the commerce of the country, and they control powerfully both bodies of the Congress. They own the Congress.” If Traficant were still with us, he would be astonished to see how Jewish influence has actually increased, with 35 states having some rules or legislation punishing advocates of boycotts of Israel and bills currently before congress authorizing automatic war against Iran and even the expulsion of Palestinians from the US. The State Department has an ambassador who monitors so-called antisemitism and the White House has recently declared a war against what it describes as “surging antisemitism.”
Currently, everyone opposing the US engagement with Israel in its extermination of the Arab population in the area it controls is being labeled an anti-semite and speaking up for the Palestinians is becoming a good way to get kicked out of university and unemployed. Israel’s friends are busy compiling lists of students who support the Palestinians and are working on schemes to circulate their names to deny them jobs once they graduate. Rashida Tlaib is only the latest affront to the dignity and common sense of the US Constitution but she is certainly not going to be the last victim of the Jewish lobby, which must be labeled for what it is, made to register as the agent of the Israeli apartheid state, and excluded from unilaterally making the policies that all of us Americans have to pay the price for in the Middle East.
Veghe Patriei 