Aristofan: "Celui ce sta in cumpana sa vina in ajutorul Patriei, doar rusine si blestem"
Raportul Corpului de Control al ministrului Afacerilor Interne – emis după exact două luni de verificări făcute la Academia de Poliție – scoate la iveală informații șocante despre în una dintre cele mai importante instituții de învățământ superior din România; una menită să pregătească „oameni ai legii”.
Realitatea, pe scurt: 74,3% dintre tezele susținute în perioada 2011-2016 la Academia de Poliție – și trecute deja printr-o primă verificare cu softul de identificare a similitudinilor – sunt suspecte de plagiat.
Frapant este că 10 dintre tezele identificate cu procente foarte mari de conținut posibil plagiat aparțin unor cadre didactice din Academie, iar alte cinci unor angajați în poziții administrative. Totuși, nicio lucrare științifică nu a fost până acum verificată de Comisia de Etică după standardele legale în materie de integritatea academică. Printre ele se află inclusiv teza de doctorat a unui decan – cel al Facultății de Jandarmi.
Alte șase teze de doctorat ale unor cadre didactice de la mai multe universități private din întreaga țară, susținute la Academia de Poliție, se presupune că au fost plagiate.
Acestora li se adaugă alte 37 de teze posibil plagiate ale unor angajați în principal în sistemul public; majoritatea din Ministerul de Interne – dar și din sistemul judiciar (printre ei, șeful Inspecției Judiciare, despre care PressOne a scris în exclusivitate că a plagiat, și un procuror din Parchetul General).
În total, 58 de teze de doctorat susținute în perioada 2011-2016 sunt suspecte de plagiat. 58 de teze de doctorat pe care Comisia de Etică a Academiei încă nu le-a verificat pentru a vedea dacă sunt, într-adevăr, plagiate. Însă, aceeași Comisie de Etică s-a grăbit, chiar anul acesta, să-i exonereze – printr-un ansamblu de contorsiuni juridice și logice, care ar pica orice examen de integritate din orice instanță academică a lumii – pe fostul rector al Academiei de Poliție, Adrian Iacob, și pe șeful Direcției Generale Anticorupție din MAI, Cătălin Ioniță.
Iar asta nu este tot. Teze de doctorat dispărute; rezumate, referate sau doar părți din teze verificate cu un soft de verificare a similitudinilor – și nu tezele în integralitatea lor; la care se adaugă rapoarte măsluite prezentate ministrului de Interne de către fostul rector, chestorul Adrian Iacob.
Toate acestea sunt doar câteva dintre constatările Corpului de Control, finalizate printr-o plângere penală și mai multe sesizări către diverse instituții competente ale statului.
Cea mai dură măsură luată în baza Raportului Corpului de Control de către Ministerul de Interne a fost să sesizeze Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 pentru patru infracțiuni constatate la Academia de Poliție: abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals și neglijență în serviciu.
Potrivit unor surse din Ministerul de Interne și din Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1, acuzațiile îi vizează în mod direct pe Marius Ștefan Mihăilă, șeful Comisiei de Etică din cadrul Academiei de Poliție; pe Remus Tamaș, secretarul Școlii Doctorale; și pe Cătălin Doroș, șeful structurii informatice din Academia de Poliție.
„Evoluția anchetei poate să ne ducă și către alte persoane, însă în acest moment doar cei trei sunt indicați în sesizarea primită de la Ministerul de Interne”, au declarat surse judiciare.
O a doua sesizare a fost trimisă la Consiliul de Etică și Management Universitar (CEMU), organism consultativ al Ministerului Educației, specializat în monitorizarea punerii în aplicare a politicilor de etică universitară și în auditarea comisiilor de etică din universități.
Surse din sistemul de învățământ ne-au declarat că noul rector al Academiei de Poliție, Veronica Stoica, a fost invitată la ședința CEMU din data de 25 iulie pentru explicații.
Un al treilea document, de această dată o notă de informare, a ajuns pe masa ministrului Educației, Ecaterina Andronescu. Nota a fost atașată Raportului Corpului de Control și a fost însoțită de următorul mesaj din partea colegei sale de guvern, ministrul de Interne Carmen Dan:
„În situația în care apreciați necesară inițierea unor demersuri, să dispuneți în consecință”.
Ministrului Educației, Ecaterina Andronescu, ne-a declarat într-o discuție avută miercurea trecută că a trimis deja raportul la Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU) pentru a cere un punct de vedere, iar într-un final a afirmat că va trimite Corpul de Control al Ministerului Educației la Academia de Poliție „cât de curând posibil”.
Totuși, în primă fază, întrebată dacă are în intenție să trimită un control la Academia de Poliție, Ecaterina Andronescu a avut serioase ezitări.
Ecaterina Andronescu. Foto: Ioana Epure
Iată dialogul pe care l-am avut miercuri, 3 iulie, cu ministrul Educației:
– Doamna ministru, ați primit Raportul Corpului de Control al Ministerului de Interne referitor la verificările făcute la Academia de Poliție?
– În acest moment, raportul pe care ni l-a dat Corpul de Control al Ministerului de Interne este la CNATDCU și analizează toate lucrurile în neordine de acolo. Este prima etapă.
– Ca ministru al Educației, după ce un rector al Academiei de Poliție, împreună cu un prorector, sunt suspectați că au amenințat cu moartea un ziarist, iar acum o instituție a statului vă aduce dovezi cu privire la neregulile de acolo, care este poziția instituțională a Ministerului Educației?
– Vai de mine, să nu credeți că vreau să oblojesc pe cineva sau să protejez pe cineva, numai că există niște proceduri pe care am obligația să le respect, că altfel mă dau în judecată.
– Care sunt aceste proceduri?
– Ministerul a zis ce a zis, CNATDCU are obligația să vadă și să dea un verdict.
– CNATDCU să dea verdict asupra a ce, dacă noi nu vorbim despre o sesizare existentă?
– Păi, nu există Raportul Corpului de Control?
– Raportul Corpului de Control nu vizează chestiuni de natură etică.
– Teza fostului rector este în analiză, avem acum ședință la CNATDCU luna asta.
– Eu vă întreb altceva – nu despre teza fostului rector. Ce măsuri ia Ministerul Educației și dvs. personal după toate aceste lucruri petrecute la Academia de Poliție?
– Eu pot să iau măsurile pe care mi le permite legea, în limitele legii.
– Aveți un raport al Corpului de Control al Ministerului de Interne, care a constatat că sunt teze dispărute fizic, că nu mai există teze în format word sau pdf – deși era obligatoriu să existe – că în loc să verifice teze au verificat rezumate, părți sau referate ale tezelor.
– Cei din universitate pot să verifice ce consideră ei, e treaba lor.
– Și în ceasul al 12-lea le găsiți justificări.
– Dar nu le găsesc justificări, vă rog să nu mă acuzați pentru lucruri pe care nu le pot face decât procedurilor legale.
– Potrivit procedurilor legale pe care le aveți, veți trimite Corpul de Control al Ministerului Educației la Academia de Poliție?
– Da, sigur că da. Răspunsul meu este da. O să facem asta cât de curând posibil. Raportul este la Direcția de Învățământ Superior, aștept de la ei un comentariu, iar după aceea pornim ce e de pornit.
Surse din Ministerul Educației susțin că o comisie comună formată din angajați ai ministerului și ai CNATDCU, condusă de directorul general al Corpului de Control, Victor Iliescu, a început de luni verificările la Academia de Poliție.
Profesorul Ioan Crăciun, șeful Comisiei de Științe Militare din CNATDCU, și profesorul Viorel Roș, șeful Comisiei de Drept din CNATDCU, au primit sarcina de a verifica cele două școli doctorale existente în Academia de Poliție – cea de Ordine Publică și Siguranță Națională (OPSN) și cea de Drept.
Nu în ultimul rând, Corpul de Control a transmis noii conduceri a Academiei de Poliție o serie de recomandări care vizează modalitățile de verificare a situațiilor de nerespectare a eticii academice în privința tezelor de doctorat, dar și termene limită pentru soluționarea acestora.
Academia de Poliție a acumulat atât de multe nereguli în privința procesului doctoral încât a ajuns un adevărat Cernobîl academic. Ani de zile, oameni și instituții au încercat să peticească, să acopere și să ascundă o acumulare uriașă de impostură care, într-un final, a explodat și e pe cale să pulverizeze aproape tot ceea ce înseamnă doctorate acordate în Academia de Poliție.
Acest lucru se întâmplă și pentru că fundația pe care a fost construită una dintre cele două școli doctorale din Academie – cea în Ordine Publică și Siguranță Națională – este una extrem de șubredă, iar explicația este simplă: Ordinea Publică și Siguranța Națională, în care s-au acordat 426 de teze până la finalul anului 2018, este un concept care ține de securitatea populației – și nu un domeniu științific.
Totuși, acest concept a fost pervertit în domeniu doctoral, iar o ne-știință a devenit știință printr-o serie lungă de complicități formate în anul 2002 în jurul a doi miniștri din guvernul Adrian Năstase: Gabriel Oprea și Ecaterina Andronescu. De altfel, înființarea Școlii Doctorale în Ordine Publică și Siguranță Națională s-a produs simultan cu fulminanta ascensiune universitară a lui Gabriel Oprea – fost vicepremier, ministru al Apărării și de Interne – care a ajuns peste noapte întâi doctor, iar mai apoi profesor și conducător de doctorate la Academia de Poliție.
Mai departe, compromisurile s-au înmulțit și răspândit de la mediul academic și poliție la serviciile secrete și clasa politică, în care s-au găsit nenumărate persoane interesate să-și înscrie titlul de doctor în CV și chiar pe cartea de vizită.
[Istoria, complicitățile și anomaliile care au dus la crearea acestei ne-științe poate fi citită aici].
Statistic, Școala Doctorală în OPSN a produs cele mai multe teze de doctorate plagiate dintre cele susținute în Academia de Poliție.
Lista celor care poartă responsabilitatea compromiterii totale a învățământului doctoral în Academia de Poliție este prea lungă – însă, pe scurt, pot fi incluși pe ea toți rectorii instituției, toți șefii școlii doctorale, toți conducătorii de doctorat, toți referenții care au recenzat lucrările științifice, toți evaluatorii CNATDCU care au acordat titluri de doctor unor teze evident plagiate, toți secretarii de stat responsabili de învățământul superior și, nu în ultimul rând, toți miniștrii Educației.
Ipoteza pe care am lansat-o la începutul lunii aprilie, când scriam că mușamalizarea tezelor de doctorat plagiate la Academia de Poliție a fost o decizie instituțională, luată de frica imploziei, prinde contur tot mai mult.
Tot atunci, enumeram părțile implicate în războiul surd dus în subteranele Ministerului de Interne și ale Academia de Poliție și explicam că cei mai afectați de un proces corect de verificare a tezelor de doctorat ar fi cadrele didactice de la Academia de Poliție care au tezele de doctorat plagiate – și pentru care un verdict de plagiat echivalează cu încheierea carierei academice.
Însă, dincolo de profesorii din Academia de Poliție cu teze plagiate, cei care au interese ca verificarea tezelor de doctorat să nu se facă sunt mult mai mulți:
Cel puțin zece cadre didactice din Academia de Poliție riscă să își piardă întreaga carieră academică dacă în final vor primi decizii de plagiat în tezele de doctorat din partea CNATDCU.
Verificarea tezelor de doctorat cu softul de identificare a similitudinilor a indicat faptul că lucrările lor științifice au procente foarte mari de text identic cu alte surse disponibile în mediul online.
Printre aceste cadre didactice se numără doi conferențiari universitari și opt lectori de la toate celelalte facultăți existente în Academie.
Marian Porojanu este decanul Facultății de Jandarmi din Academia de Poliție și a devenit doctor în anul 2010 cu o lucrare cu titlul „Privatizarea serviciilor de Securitate. Implicații și determinări asupra securității naționale”.
Analiza primelor 100 de pagini din teza acestuia, pe care am făcut-o la Biblioteca Academiei de Poliție în luna mai, arată că aproape tot conținutul pe care am apucat să îl verific este plagiat, toate sursele fiind identificate online.
Pe listă sunt incluși și 16 angajați în Ministerul Afacerilor Interne (MAI), începând cu un fost consilier al ministrului Carmen Dan și un fost șef al Jandarmeriei Române, continuând cu soțul șefei Școlii Doctorale din Academia de Poliție și cu cinci comisari șefi (unul dintre ei conduce Direcția Generală Anticorupție din MAI) – și încheind cu ofițeri din diverse direcții ale ministerului.
Cinci dintre cei incluși în lista celor 58 lucrează în sistemul judiciar. Printre ei, doi judecători de la Inspecția Judiciară – care au printre atribuții cercetarea disciplinară a magistraților din România și, la solicitarea CSM, „verificări privind condiția bunei reputații pentru judecătorii și procurorii în funcție”. Cap de listă e chiar cel care conduce Inspecția Judiciară, Lucian Netejoru, despre care PressOne a scris în 2018 că și-a plagiat aproape toată teza de doctorat.
Alte șase cadre didactice de la facultăți de Drept din cadrul unor universități private au fost identificate cu procente mari de similitudine. De exemplu, Gheorghe Bică este profesor și prorector al Universității „Spiru Haret”, Facultatea de Drept și Administrație Publică, Craiova.
În final, teze suspecte de plagiat au susținut, la Academia de Poliție, oameni din sistemul de sănătate, diplomație și instituția publică anti-discriminare – dar și un preot paroh, doi avocați și un notar public.
Ancheta Corpului de Control al MAI, care s-a întins pe un interval de două luni, a vizat modul în care la nivelul Academiei de Poliție s-a făcut verificarea cu softul de identificare a similitudinilor a tezelor de doctorat susținute în perioada 2011-2018, demers anunțat public încă de anul trecut de ministrul de Interne Carmen Dan și de fostul rector Adrian Iacob, și formalizat la 31 octombrie 2018 printr-o decizie a Consiliului de Administrație al Academiei.
333 de teze de doctorat au fost susținute la instituția de învățământ superior a Ministerului de Interne în intervalul 2011-2018 în cele două domenii doctorale existente în Academia de Poliție, Ordine Publică și Siguranță Națională și Drept.
Cu toate acestea, în mod real, doar 82 de teze de doctorat din cele 333 au fost trecute prin programul antiplagiat în cadrul procesului de verificare anunțat public – deși fostul prorector și purtător de cuvânt al Academiei de Poliție, Mihail Marcoci, a anunțat într-o conferință de presă din noiembrie 2018 că s-au verificat 149 de teze.
Diferența de la 82 la 149 este dată de acele teze de doctorat susținute în anii 2017 și 2018, care au fost trecute prin softul de verificare a similitudinilor după ce această procedură a devenit obligatorie prin Hotărârea de Guvern nr. 134/2016 – și a căror verificare nu a mai fost reluată. Acest lucru a putut fi stabilit de Corpul de Control prin compararea datelor la care au fost generate rapoartele de similitudine pentru toate cele 149 de teze trecute prin programul antiplagiat.
În perioada 2011-2016, la Academia de Poliție au fost susținute în total 262 de teze de doctorat, iar dintre acestea au fost verificate cu softul de verificare a similitudinilor, așa cum am scris deja, doar 82 de lucrări (31,3%).
Din cele 82 de lucrări științifice, softul de verificare a similitudinilor a constatat o depășire a pragului de alertă în cazul a 61 de teze, ceea ce reprezintă un procent de 74,3% teze potențial plagiate din totalul celor verificate.
Spun „potențial plagiate” pentru că Comisia de Etică nu a examinat toaterapoartele de similitudine emise de soft pentru a evalua dacă este sau nu vorba despre plagiat.
Din raportul Corpului de Control reiese că mușamalizarea tezelor plagiate a fost făcută pe direcția Școala Doctorală – Comisia de Etică. De altfel, Comisia de Etică a intrat în atenția presei și a opiniei publice anul acesta după ce a emis două verdicte revoltătoare de neplagiat în cazul chestorului Adrian Iacob, fostul rector al Academiei de Poliție, și a chestorului Cătălin Ioniță, șeful Direcției Generale Anticorupție (DGA) din MAI.
Niciun demers al Școlii Doctorale sau al Comisiei de Etică nu putea fi făcut fără girul fostei conduceri a Academiei de Poliție. Dacă de la nivelul conducerii ar fi venit un semnal clar că se dorește o clarificare a suspiciunilor de plagiat, toată lumea ar fi înțeles că trebuie să acționeze în mod corect. Însă cum s-ar fi putut întâmpla așa ceva, în condițiile în care chiar rectorul sub conducerea căruia s-a derulat procesul de verificare a tezelor și-a obținut titlul de doctor cu o teză plagiată?
Întregul proces de verificare a celor 82 de teze este, însă, unul chestionabil.
Experții Corpului de Control al MAI au constatat că din totalul de 82 de teze trecute prin softul antiplagiat, pentru 10 au fost analizate doar rezumate ale tezelor, nu tezele în integralitatea lor, iar pentru alte 14 s-a făcut o verificare parțială, deoarece programul de verificare a similitudinilor are o limită de caractere care poate fi expertizată. De exemplu, dacă softul poate analiza doar 200 de pagini, iar o teză avea 400 de pagini, atunci verificarea s-a făcut parțial, doar pentru numărul de pagini permis de program.
Toate aceste lucruri sugerează faptul că și aceste 24 de teze analizate ar putea fi plagiate. Un asemenea rezultat ar fi de-a dreptul catastrofal, pentru că, astfel, toate tezele susținute în intervalul 2011-2016 la Academia de Poliție ar putea fi plagiate.
Din cele 61 de teze în cazul cărora s-a constatat o depășire a pragului de alertă, 41 au fost susținute în Ordine Publică și Siguranță Națională și 20 în Drept.
Departamentul Studii Doctorale a sesizat Comisia de Etică în data de 28 ianuarie 2019 pentru 58 din cele 61 de cazuri în care rapoartele de similitudini generate de softul antiplagiat au depășit pragul de alertă de 30% pentru coeficientul 1 de similitudine, respectiv 10% pentru coeficientul 2 de similitudine.
Anterior deciziei de verificare a tuturor tezelor de doctorat, coeficientul de similitudine stabilit în Academia de Poliție era de 25% pentru coeficientul 1 de similitudine, respectiv 5% pentru coeficientul 2 de similitudine. Creșterea pragului de alertă admis de la 25% la 30% a fost aprobată, cu unanimitate de voturi, la 31 octombrie 2018.
Pentru celelalte 3 teze în care s-a depășit pragul de alertă admis și pentru care nu a fost sesizată Comisia de Etică, fosta conducere a Academiei de Poliție a explicat că în două situații raportul de similitudine a fost generat pentru rezumate ale tezelor – nu pentru tezele integrale – iar pentru cea de-a treia situație, Comisia de Etică nu a fost sesizată dintr-o eroare, care a fost îndreptată abia în 20 mai 2019.
În luna mai, când deja Corpul de Control era în pline cercetări la Academia de Poliție, Comisia de Etică a transmis la CNATDCU o adresă prin care cerea verificarea a doar 5 din cele 58 de teze de doctorat suspecte de plagiat. Una dintre aceste teza aparține chiar unui cadru universitar – Irina Mihaela Bakhaya, lector de la Departamentul de limbi străine din cadrul Facultății de Frontieră.
Procentele de similitudine din cele 5 teze de doctorat reclamate la CNATDCU sunt uriașe: variază între 45,5% și 89,2% pentru primul coeficient și între 30,2% și 48% pentru al doilea coeficient.
În ședința din 16 mai, Consiliul General al CNATDCU a decis că adresa prin care Academia de Poliție cerea CNATDCU verificarea celor 5 teze de doctorat cu coeficienți uriași excede cadrul legal. CNATDCU susține că nu a fost sesizată de Comisia de Etică cu privire la existența unor situații de plagiat în aceste teze, ci a cerut CNATDCU să verifice dacă acele teze sunt plagiate.
Mai exact, CNATDCU reclamă faptul că Comisia de Etică nu și-a asumat în mod deschis să se pronunțe dacă tezele lui Dragomiroiu, Gamenț, Bakhaya, Cucianu și Hălmăgean sunt plagiate, ci a spus că în cele 5 teze s-a depășit pragul de similitudine al instituției și a cerut CNATDCU să verifice și să constate dacă sunt sau nu plagiate.
În mod normal, o sesizare a CNATDCU, mai ales atunci când vine din partea unei instituții de învățământ superior, trebuie să includă dovezile în baza cărora a fost formulată. În plus, acea adresă ar fi trebuit să fie însoțită de o propunere de menținere sau retragere a titlului, semnată de către rectorul universității.
Toate aceste elemente au lipsit din adresa Comisiei de Etică a Academiei de Poliție, motiv pentru care Consiliului General al CNATDCU a decis să comunice acest lucru în mod oficial și să ceară Academiei exprimarea unui punct de vedere.
Trei persoane din Academia de Poliție care au avut de-a face cu procesul de verificare a tezelor de doctorat au fost reclamate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 pentru abuz în serviciu, fals intelectual, uz de fals și neglijență în serviciu.
Cei trei sunt Marius Ștefan Mihăilă, șeful Comisiei de Etică din cadrul Academiei de Poliție, Remus Tamaș, secretarul Școlii Doctorale, și Cătălin Doroș, șeful structurii informatice din Academia de Poliție.
Raportul Corpului de Control al ministrului Afacerilor Interne vine la capătul a trei ani încheiați de promisiuni, temporizări, tergiversări și declarații contradictorii.
25 IULIE 2016: „Verificăm toate tezele”
Rectorul Academiei de Poliție, Daniel Torje, anunță că va analiza toate tezele de doctorat susținute la Academia de Poliție. Anunțul vine după ce Comisia de Etică a instituției constată un plagiat multiplu în lucrarea primarului Sectorului 3, Robert Negoiță, despre care PressOnescrisese în exclusivitate – cu două luni înainte – că este plagiată integral. Torje îi cere să efectueze evaluarea directorului de-atunci al Școlii Doctorale, Adrian Iacob, care avea să-i fie succesor în funcția de rector începând primăvara lui 2018. În mai 2019, rectorul Adrian Iacob – despre care PressOne a scris recent că a plagiat masiv în teza de doctorat – a demisionat, fiind pus sub acuzare pentru instigare șantaj.
30 MAI 2018: „Verificăm doar tezele din 2007-2011″
La aproape doi ani de la anunțul lui Torje, ministrul de Interne Carmen Dan reconfirmă faptul că tezele de doctorat vor fi verificate, invocând controlul promis de fostul rector al Academiei de Poliție. Torje fusese înlocuit, cu o lună înainte, de Adrian Iacob, acesta din urmă fiind ales de comunitatea din Academie. Sursele noastre susțin că ministrul Dan i-a fixat ca prioritate noului rector, într-o discuție, să verifice doar tezele de doctorat susținute în perioada 2007-2011 (deci nu toate tezele, așa cum anunțase fostul rector Daniel Torje).
28 SEPTEMBRIE 2018: Ministrul fixează un termen-limită
Ministrul Carmen Dan anunță că „raportul privind verificarea tezelor doctorale de la Academia de Poliție va fi prezentat pe 15 noiembrie”; spune că a discutat cu rectorul Academiei și că acesta are „toată disponibilitatea” să facă publice rezultatele verificărilor.
31 OCTOMBRIE 2018: Academia de Poliție sfidează cererea ministrului de Interne
Consiliul de Administrație al Academiei de Poliție stabilește, printr-o hotărâre, să fie verificate tezele din intervalul 2011-2017 – sfidând solicitarea ministrului de Interne, care ceruse verificări pentru intervalul 2007-2011. Hotărârea este dată cu doar două săptămâni înainte de termenul de 15 noiembrie, la care – conform promisiunii făcute de ministru – urma să fie prezentat raportul de verificare.
19 NOIEMBRIE 2018: Prea multe întrebări fără răspuns
Fostul prorector Mihail Marcoci – în prezent demisionar, după ce a fost pus sub sub urmărire penală de DNA pentru instigare la șantaj – declară într-o conferință de presă că 55 de teze de doctorat din cele 149 verificate din perioada 2011-2018 au coeficienți de similitudine care depășesc pragul admis, ceea ce ar putea însemna plagiat. La acea conferință de presă, deși se presupune că prezenta presei niște date ale unui control încheiat parțial, Marcoci nu poate răspunde la întrebări esențiale:
21 MARTIE 2019: Un comunicat ultra-discret
Consiliul de Administrație al Academiei decide cu unanimitate de voturi, la solicitarea conducerii MAI, cu scopul „clarificării tuturor alegațiunilor apărute în presă și în mediul on-line”, să verifice tezelor de doctorat ale rectorului, prorectorilor, decanilor și șefilor de servicii din instituție. Hotărârea este postată într-o secțiune greu vizibilă de pe site-ul Academiei sub forma unui comunicat de presă în care se precizează că verificarea tezelor celor menționați „se va face indiferent de anul când au fost susținute sau de universitatea unde au fost finalizate aceste studii”.
25 MARTIE 2019: Dezvăluire de presă – teza rectorului Iacob, plagiată masiv
PressOne publică, în exclusivitate, o analiză a tezei de doctorat a rectorului Adrian Iacob în care arată că cel puțin 70% din conținut este plagiat. Referitor la teza sa de doctorat, Iacob ne declară: „Eu voi citi mâine articolul, iar toate aspectele sesizate de dumneavoastră vor pleca spre Comisia de Etică a Academiei, pentru a fi verificate”.
26 MARTIE 2019: Portițele de scăpare
Pe site-ul Academiei de Poliție, în aceeași secțiune puțin vizibilă, apare un nou comunicat de presă prin care se anunță că rectorul Iacob a solicitat Comisiei de Etică și Deontologie Universitară declanșarea verificărilor de specialitate „în raport cu normele juridice și metodologice în vigoare la data susținerii tezei„, după cum se precizează în comunicat – deci nu în raport cu normele de etică academică. Formularea prevestește ansamblul de portițe juridice prin care Comisia de Etică va încerca să argumenteze că tezele nu au fost plagiate, întrucât au respectat „normele juridice și metodologice”. Nimic despre normele etice, însă.
5 APRILIE 2019: Un anunț și un contra-anunț
O zi cu schimb de replici prin intermediul comunicatelor de presă între ministrul de Interne și conducerea Academiei de Poliție:
a. Ministerul de Interne anunță, printr-un comunicat de presă, că a trimis Corpul de Control la Academia de Poliție având în vedere că „în aproape șase luni” au fost evaluate și s-au emis puncte de vedere pentru doar 6 lucrări de doctorat, motiv pentru care „se impune o evaluare a modului de organizare a acestui proces”. Cercetarea declanșată de ministrul Carmen Dan este una administrativă: Corpul de Control al MAI nu are competența de a verifica, din punct de vedere academic și etic, conținutul tezelor de doctorat. Poate stabili însă, cu exactitate, unde există suspiciuni privind corectitudinea verificărilor:
b. Într-o declarație de presă, prorectorul Mihail Marcoci îi răspunde ministrului Dancă nu este vorba despre „aproape șase luni”, așa cum preciza Ministerul de Interne în propriul comunicat, ci de doar 17 zile de verificări. În realitate, între anunțul ministrului Dan din 30 mai 2018 și descinderea Corpului de Control la Academie trecuseră 310 zile, nu 17. Rezultatul cercetărilor făcute de Corpului de Control arată că, de fapt, verificarea s-a făcut, efectiv, în doar 4 zile.
Poliția Română a anunțat că prima fază a verificărilor dispuse de conducerea la nivelul IPJ Timiș, ca urmare a tragicului eveniment în care și-a pierdut viața polițistul Cristian Amariei s-a finalizat.
Propunerile formulate de comisia de verificare sunt următoarele:
Constatările comisiei care a efectuat verificările:
Cu ocazia efectuării acțiunii, șeful Serviciului Investigații Criminale din cadrul IPJ Timiș, deși a fost informat telefonic despre existența informației și inițierea acțiunii operative de către subalternii săi, a preluat inițiativa în mod exclusiv și a comunicat cu structurile din cadrul inspectoratului, fără a-i comunica direct șefului de inspectorat și fără a-i solicita sprijin în relaționarea cu unitățile subordonate acestuia, prin actul de comandă.
Astfel, informarea s-a realizat impropriu, prin postarea unui mesaj prin rețeaua Whatsapp, iar demararea acțiunii s-a efectuat fără a exista un feed-back din partea conducerii inspectoratului, care ar fi avut posibilitatea să dispună măsuri corelative, de natură a preîntâmpina apariția unor astfel de tragedii (ex: angrenarea luptătorilor S.A.S. sau a altor forțe).
Pentru avansarea acestei concluzii, în sensul că postarea unui mesaj pe rețeaua whatsapp, de către șeful Serviciului de Investigații Criminale, nu reprezintă un mod eficient și operativ de raportare/informare, comisia a avut în vedere împrejurarea că este posibil ca persoanele interesate/destinatare să nu vizualizeze informațiile în timp real.
Mai mult, deși a fost informat despre acțiunea ce urma a fi efectuată pentru prinderea persoanei urmărite, șeful Serviciului de Investigații Criminale nu s-a implicat în efectuarea unor activități premergătoare declanșării acesteia, precum instruirea forțelor participante, sau verificarea dotării corespunzătoare a acestora și nici nu a desemnat un alt ofițer în acest sens.
Ca atare, în lipsa unui astfel de control din partea acestuia sau a altei persoane desemnate, a fost posibil ca unul dintre polițiștii participanți la acțiune să acționeze fără armamentul din dotare.
În sarcina șefului Serviciului de Investigații Criminale poate fi reținută și o documentare superficială asupra periculozității persoanei urmărite, împrejurare ce rezultă din efectuarea unor activități în dosarul de urmărire, ulterior evenimentului.
De asemenea, anterior acțiunii, nu a fost întocmit un plan în acest sens, acesta fiind redactat, în fapt, ulterior activității (la data de 04.06.2019) și asumat prin semnătura de șeful Serviciului de Investigații Criminale, pentru a conferi un caracter de legalitate intervenției din ziua de 02.06.2019.
Documentul a fost prezentat spre aprobare la data de 04.06.2019 adjunctului șefului inspectoratului pe linie de ordine publică, fiind datat și înregistrat cu data de 02.06.2019.
În acest context, comisia de verificare evidențiază atitudinea polițiștilor implicați în derularea misiunii, care, chiar și în lipsa elementelor de dotare, au acționat susținut pentru urmărirea și prinderea persoanei în cauză, unul dintre ei fiind chiar rănit la picior.
Deși a luat cunoștință informal despre debutul acțiunii, prin mesajul postat șeful Serviciului de Investigații Criminale și a observat că acesta din urmă angrena și alte structuri din cadrul inspectoratului, nu s-a implicat în actul de relaționare cu unitățile subordonate, până la momentul în care a aflat de producerea tragediei.
Referitor la repartizarea vestelor antiglonț și antiînjunghiere, a stabilit această activitate în sarcina șefului Serviciului de Logistică, însă nu a urmărit ulterior distribuirea efectivă a acestora la structurile subordonate.
A aprobat, ulterior desfășurării acțiunii din data de 02.06.2019, Planul întocmit la data de 04.06.2019 de către șeful Serviciului de Investigații Criminale, pentru a conferi un caracter de legalitate intervenției în care și-a pierdut viața un polițist.
Având în vedere mandatul de executare a pedepsei închisorii emis de instanța de judecată, la nivelul acestui serviciu a fost constituit dosarul persoanei urmărite Lepa Ionel Marcel, și repartizat unui agent din cadrul Compartimentului Urmăriri.
Polițistul a întocmit documentația inițială conform prevederilor legale în vigoare, sprijinit de verificările efectuate de lucrătorii Poliției Municipiului Lugoj, întrucât persoana urmărită avea domiciliul pe raza acestei localități.
Din analiza dosarului a rezultat că, deși a avut date și informații care puteau fi valorificate, acesta nu a procedat în consecință.
Totodată, s-a constatat că, la dosarul persoanei urmărite, de la data înregistrării acestuia și până la data producerii evenimentului, nu se regăsește fișa de cazier a numitului Lepa Ionel Marcel, aceasta fiind emisă și anexată post-eveniment, la data de 03.06.2019.
De asemenea, la dosar nu exista nicio informație cu privire la faptul că urmăritul ar fi fost în posesia unei arme de foc.
Deși anterior incidentului din data de 02.06.2019 deținea date cu privire la posibila implicare a utilizatorului autoturismului cu număr de Vrancea, în comiterea de fapte ilicite pe raza orașului Recaș, acesta nu a efectuat demersuri suficiente în vederea documentării activității infracționale a celui în cauză, a identificării lui, astfel încât, la momentul intervenției, aceasta să se fi realizat cu asigurarea tuturor măsurilor polițienești necesare.
De menționat faptul că, anterior, Lepa s-a sustras unei eventuale legitimări, dând naștere prezumției rezonabile că este predispus la comiterea de fapte antisociale.
Practic, în data de 25.05.2019, în jurul orei 08:30 – 09:00, șeful Poliției Orașului Recaș, alături de un agent din subordine, în timp ce se deplasau pe raza localității, a observat, pe sensul opus, autoturismul cu număr de Vrancea, despre care cunoșteau faptul că aparține unui posibil autor de infracțiuni.
Polițiștii au întors autospeciala inscripționată, fără a pune în funcțiune semnalele sonore și acustice, încercând să se apropie de autoturismul în cauză, pentru a-l opri, dar conducătorul auto a accelerat și a reușit astfel să se îndepărteze.
Urmărirea s-a realizat pe o distanță de aproximativ de 4-5 km, până în apropierea localității Izvin, operațiunea finalizându-se fără oprirea autoturismului urmărit.
Așadar, că existau suficiente indicii cu privire la modul de acțiune a lui Lepa, însă ele nu au fost valorificate corespunzător.
Acesta nu a inițiat măsurile necesare pentru predarea efectivă a tuturor echipamentelor de protecție individuală și nici nu a informat conducerea inspectoratului cu privire la acest aspect.
Cercetările disciplinare vor fi realizate cu celeritate, astfel încât cei responsabili de disfuncționalitățile identificate de comisia de verificare să fie trași la răspundere conform legislației în vigoare și potrivit gradului de vinovăție a fiecăruia în parte.
Victorie majoră, toate cele trei Obeliscuri ale puterii au căzut: Washington DC, Londra și Roma
Săptămâna trecută a fost o victorie majoră pentru omenire, în timp ce mafia kazară și-a pierdut controlul în toate cele trei centre ale puterii occidentale, Washington DC, Londra și Roma, potrivit Pentagonului și a altor surse. Fiecare dintre aceste capitale are un obelisc, care simbolizează în mod diferit puterea militară, financiară și religioasă. „Trump a declarat independența Americii față de Statul Profund, pe 4 iulie, când președintele rus Vladimir Putin îl întâlnește pe Papă, iar Boris Johnson devine prim-ministru al Marii Britanii într-un Brexit fără înțelegere, oferind controlul Pălăriilor Albe asupra celor trei obeliscuri ale puterii globale” a fost modul în care sursele Pentagonului au rezumat situația.
După cum probabil știți Washington DC reprezintă puterea militară a Cabalei, City of London pe cea financiară, iar Vaticanul din Roma pe cea ideologică prin religie (N.B.)
Aceasta înseamnă că războiul civil nedeclarat din Occident este în mare parte încheiat. Acum, un Occident unificat va negocia cu restul lumii, în special cu Asia, cu privire la modul de îmbunătățire a vieții și cum ne vom conduce planeta, sunt de acord mai multe surse. Desigur, acest lucru va dura mult timp, deci nu vă așteptați nici la un anunț brusc, dramatic, avertizează sursele. Lupta care a condus la această victorie în războiul civil occidental nedeclarat, a fost văzută la știri sub forma unor diverse evenimente de știri aparent fără legătură.
Acestea includ scufundarea unui submarin rusesc, cutremure la o bază navală americană, arestarea șantajistului pedofil Jeffrey Epstein și multe altele. Să începem cu submarinul rusesc.
Paisprezece ofițeri navali ruși, inclusiv șapte amirali, au fost uciși săptămâna trecută într-un submarin rusesc de top, potrivit știrilor și surselor oficiale ale guvernului rus. Ceea ce nu este raportat este că submarinul a fost atacat în răzbunare, pentru scufundarea unui submarin israelian în Golful Persic, potrivit surselor militare ruse și americane. Rapoartele timpurii, din moment ce au fost șterse, pe site-ulDebaka, legate de Mossad, au încercat să acuze distrugerea submarinului rus asupra americanilor, într-o altă încercare izraeliană evidentă de a începe cel de-al III-lea război mondial.
Potrivit surselor din Pentagon, „Submarinul nuclear Losharik a fost prăjit cu o armă cu energie direcționată (DEW), dar care nu a declanșat un război, iar controlorii cabalei au putut culege o karmă instant, nu doar cu una, ci cu două cutremure la baza navală China Lake Naval Air Weapons din California de Sud.” Seismografele cutremurelor din California indică semnele distinctive de a fi rezultatul exploziilor și nu al forțelor naturii. Vizionați la min. 2:28 acest videoclip:
Submarinul rus a controlat de la distanță o dronă nucleară rusească, iar ofițerii au murit, împiedicând să fie lansată, spun surse rusești. De aceea, familiilor soldaților ruși morți li s-a spus că astfel ei au evitat un „dezastru planetar”. Info aici: https://www.independent.co.uk/news/world/europe/russia-submarine-accident-fire-nuclear-reactor-catastrophe-sailors-dead-a8991531.html?utm_source=reddit.com
Baza care a fost atacată a făcut parte din complexul de bază de tip Paperclip nazist, care include Zona notorie 51, spune Pentagonul. Este interesant în acest context că nazistul Jeb Bush a scos următorul articol pe Tweet cu câteva ore înainte ca Trump să anunțe victoria asupra Statului Profund: „Este un fapt al istoriei americane că trei dintre cei cinci președinți fondatori au murit la aniversarea Zilei Independenței. Dar a fost doar o coincidență?” Bush a fost, fără îndoială, furios și speriat, deoarece părinții lui Barbara și Herbert Walker Bush au fost executați iar fratele său George Bush Jr. arestat. Se poate presupune că Jeb a fost arestat și el în urma acestui articol trădător. „Operațiunea de doborîre a Israelului, a cercului pedofil și a operațiunii de șantaj sionist, a început la 6 iulie cu agentul Mossad,Jeff Epstein, arestat pentru trafic sexual cu minori, ceea ce ar putea conduce la mai multe arestări„, spun sursele Pentagonului.
O privire asupra agendei negre a lui Epstein, ni se dezvăluie, printre multe altele, următoarele nume: Tony Blair, Richard Branson, Edgar Bronfman, Bill Clinton, prințul Pierre d’Arrenberg, Steve Forbes, Dustin Hoffman, Mick Jagger, Michael Jackson, senatorul Edward Kennedy , Henry Kissinger, Rupert Murdoch, Jessica și Hannah Rothschild (partea engleză) și Evelyn și Edward de Rothschild (partea franceză), prințul Salman saudit, Larry Summers și Ivanka Trump. Dacă ei se află în agenda neagră a lui Epstein nu ar fi o crimă, este un bun indicator că oamenii din agendă au fost ispitiți cu parteneri sexuali minori și apoi filmați și șantajați dacă au cedat acestei ispite. Donald Trump a fost, de asemenea, un vizitator al acestei insule și, probabil, timpul va spune dacă s-a opus tentației sau nu.
Deoarece anchetatorul lui Trump vis-à-vis de Rusia, Robert Mueller, era aproape de Epstein și, de când a fost concediat directorul FBI, James Comey, fiica lui este parte a echipei care l-a arestat pe Epstein, putem fi siguri că implicarea lui Trump (dacă este cazul) nu va fi luată în considerare. Efectele arestării lui Epstein vor continua ceva vreme. Cu toate acestea, faptul că a fost arestat și 2000 de pagini de informații referitoare la arestarea și condamnarea sa anterioară au fost făcute publice, înseamnă că acest lucru nu va fi măturat sub covor. Astfel, este o victorie majoră împotriva cabalei. În orice caz, în ciuda victoriei din Occident, lupta pentru planetă ca întreg este departe de a se sfârși.
Insula lui Epstein:
Acum se pare că khazarii își activează celulele adormite iraniene pentru a începe cel de-al III-lea Război Mondial. Amintiți-vă, Marc Rich de la Glencore Commodities (iertați de Bill Clinton) a plătit oficialilor guvernului iranian și israelian profiturile din fabricarea „bombei Iraniene” de manipulare a contractelor futures pe petrol de zeci de ani. Ceea ce a dezvăluit acest scandal este că există câțiva infiltrați ai mafiei khazare la cel mai înalt nivel al guvernului iranian. Acesta este motivul pentru care anumiți oficiali guvernamentali iranieni fac acum brusc amenințări nucleare în tandem cu omologul lor Khazar, Benjamin Netanyahu, din Israel.
Facțiunea Khazară germană și EU SSR-ul lor vor continua probabil să încerce să provoace probleme în Ucraina și în alte părți ale Europei de Est. Săptămâna trecută au arătat întregii lumi că UE nu a fost o instituție democratică ignorând Parlamentul UE și impunând ministrului german al apărării Ursula von der Leven ca președinte al Comisiei Europene.https://www.independent.co.uk/news/world/europe/european-commission-president-ursula-von-der-leyen-juncker-eu-parliament-a8987841.html?utm_source=reddit.com
Între timp, săptămâna trecută, britanicii au reamintit europenilor că au încă capacitatea tehnică de a închide Mările Baltică și Mediterană. Au făcut acest lucru trimițând cea mai mare escadronă navală din Marea Britanie de la primul război mondial în Marea Baltică împreună cu nave din șapte națiuni aliate.https://www.independent.co.uk/news/world/europe/royal-navy-drill-russia-baltic-sea-jef-military-drill-putin-penny-mordaunt-a8980386.html
În același timp, britanicii au confiscat un tanc petrolier iranian care trecea prin Strâmtoarea Gibraltar.https://www.washingtonpost.com/world/middle_east/british-marines-seize-tanker-suspected-of-carrying-iranian-oil-bound-for-syria/2019/07/04/681458d2-9e65-11e9-83e3-45fded8e8d2e_story.html?utm_term=.7258cc2eedb6
Brittania nu mai poate guverna mările, dar se pare că încă mai pot conduce Atlanticul de Est. Presupunem că această postură este legată de negocierile în curs de desfășurare ale Brexit. Armata S.U.A., spre deosebire de britanicii gălăgioși, formează o alianță în devenire cu Rusia. Aparent, predarea unui avion american F-35 la ruși a ajutat la încheierea tranzacției. Aceasta este alianța creștină pe care o adresează de mult Rusiei. Asta a fost în spatele întâlnirii de săptămâna trecută dintre Papa și Putin, spun surse din Pentagon.
Acest lucru va fi vizibil publicului în tranzacțiile de arme. „Pentru a sparge complexul militar-industrial pe viitor, Trump nu poate sancționa Turcia, India și China pentru cumpărarea rachetelor antiaeriene rusești S-400, iar Egipt, Irak, Qatar, Coreea, Vietnam, Arabia Saudită și Maroc le urmează „, explică sursele Pentagonului. De asemenea, „într-un boicot condus la G20, gazda din Arabia Saudită, pentru 2020 a anulat cincizeci de avioane 737 MAX într-o lovitură majoră pentru Boeing„, spun sursele. „Multe companii aeriene și locatorii de aeronave, cum ar fi Corean Air, Air Canada, Malaysian Airlines, Lion Air, Aeromexico, Flydubai, GOL, Virgin Australia, TUI, Singapore Airlines, SpiceJet, GE, Mitsubishi, Sumitomo Bank of China și Banca de Dezvoltare a Chinei pot urma exemplul „, adaugă acesta.
De asemenea, vor fi acțiuni speciale ale forțelor luate împotriva principalilor giganti high-tech Google, Facebook și PayPal, promisiunea surselor CIA și Loja P2 afirmă. Acest lucru, combinat cu atacurile menționate mai sus împotriva instalației din China Lake, face parte dintr-o ofensivă continuă împotriva legăturii satanice cu baza din California, spun ei. Pentru câteva date despre acest lucru, urmăriți următorul interviu al unui martor la infiltrarea satanică a militarilor americani din California. Vorbește despre un colonel Michael A. Aquino, al cărui nume l-am întâlnit frecvent când investighează legătura dintre finanțe și satanism.
Anterior, agentul gnostic Illuminati „Alexandru Romanov” a fost otrăvit cu marijuana dantelată PCP după ce ne-a contactat. În ambele cazuri, a devenit brusc paranoic și megaloman. De asemenea, a început să vadă obiecte de zi cu zi, cum ar fi echipamente pentru terenuri de joacă, ca „super-arme de distrugere a Pământului” sau „artefacte extraterestre”. În cele din urmă, Romanov s-a recuperat, dar s-a limitat involuntar la spitalele de sănătate de trei ori. Știm exact cine a făcut acest lucru și ce lanț de comandă este.
Traseul duce spre Zug, Elveția, prin intermediul unor agenți cunoscuți, cum ar fi Leo Zagami, avocatul Rothschild Michael Greenberg al CSIS, agentul Michael Cottrell, anumiți membri ai familiei criminalității Sumiyoshi etc. Există și alte nume pe care le cunoaștem, dar le reținem pentru moment din motive operaționale.
Cu toate acestea, am dori să încheiem raportul nostru în această săptămână cu privire la o notă mai optimistă, subliniind câteva știri bune. Una a fost lansarea unui bloc comercial african care unește 55 de națiuni și 1,3 miliarde de oameni. https://www.dw.com/en/african-leaders-launch-landmark-55-nation-trade-zone/a-49503393
Demografiile arată clar că, în timp ce vârsta asiatică începe, India și Africa, cu populațiile lor mult mai tinere și în creștere, vor fi în continuare. În cele din urmă, am fost încurajați de un raport care identifică o zonă de dimensiunea Chinei și a SUA combinată, care nu este folosită pentru agricultură care ar putea fi ușor împădurită cu copacii nativi. Raportul solicită plantarea de 1,2 trilioane de copaci în aceste zone ca fiind cel mai ieftin mod de a opri distrugerea mediului.https://www.theguardian.com/environment/2019/jul/04/planting-billions-trees-best-tackle-climate-crisis-scientists-canopy-emissions
Acest lucru poate părea o mulțime, dar acest scriitor (Ben) a plantat personal peste 300.000 de copaci (aproximativ 1300 de copaci pe zi, pe parcursul a patru sezoane de plantare de primăvară, totalizând 240 de zile). Acest lucru înseamnă că ar fi nevoie doar de 4 milioane de oameni și mai puțin de un an pentru a reîmpăduri 11% din suprafața de pe glob. Arată cât de ușor am putea rezolva problemele planetei dacă am avea o conducere competentă.
De aceea este atât de important să învingem fanaticii religioși ai cabalei care încearcă să înceapă cel de-al III-lea Război Mondial. De aceea trebuie să luptăm până la victorie.
Drum drept spre Victorie!
https://burebista2012.blogspot.com/2019/07/actualizare-ben-fulford-8-iulie-2019.html
La finele secolului al XVI-lea începe să circule macabrul zvon despre contesa Elisabeta (Erzsebet) Bathory. Multe dintre servitoarele sale fie au murit, fie au dispărut. În momentul în care oamenii regelui iau cu asalt castelul ei, acestia fac o descoperire sumbră.
Conform legendei, Elisabeta Bathory era domnița de viță nobilă care obișnuia să se îmbăieze în sânge, în căutarea tinereței veșnice. O copilă adorabilă care ajunsese o tânără foarte frumoasă, extrem de preocupată de aspectul său și terifiată de gândul îmbătrânirii. Intr-o zi, în timp ce una din slujnicele sale îi peria părul, îi trage din greșeală prea tare de breton, ceea ce o agasează enorm pe contesă. Elisabeta o pălmuiește, iar obrazul fetei începe să sângereze. Câteva picături ajung pe chipul contesei, care le șterge scârbită, dar constată că locul în care au nimerit pare să-și fi recăpătat trăsăturile tinerești.
Contesa crede că a reușit sa găsească mijlocul pentru a dobândi tinerețea fără bătrânețe – baia în sânge. Urmarea a fost că în jur de 650 de tinere fete și-ar fi pierdut viața. Elisabeta ar fi avut la dispoziție un fel de cușcă în care își închidea servitoarele și unde acestea erau sfârtecate, iar contesa făcea un duș cu sângele care curgea din acoperișul unde era ascunsă cușca. În cele din urmă contesa a fost descoperită și condamnată la a-și petrece tot restul vieții închisă într-un turn. Cam așa ar suna povestea. Dar cât de mult adevăr e aici?
În spatele îngrozitorului zvon este un nucleu de adevăr. Contesa Elisabeta Bathory este un personaj real, care a trăit între anii 1560 și 1614. Era o damă foarte bine educată, vorbea mai multe limbi străine și era foarte interesată de matematică, știintele naturii și religie. La 11 ani a fost logodită cu nobilul Ferenc Nadasdy, în vârstă de 16 ani. Când a împlinit 12 ani, contesa a trebuit să-și părăsească locul natal și să se mute în castelul de la Sarvar, în vestul Ungariei. Familia Nadasdy era cunoascută pentru muzicienii, filosofii și artiștii pe care i-a dat. A început și instruirea Elisabetei pentru a intra și ea cu adevărat în rândul nobilimii. Viitorul ei soț abia dacă apuca să o vadă, ocupat fiind cu cariera sa de militar.
Elisabeta și Ferenc s-au căsătorit în 1575. Nunta a fost magnifică. Doă dintre cele mai importante familii maghiare își uniseră destinele. Chiar și împăratul Sfântului Imperiu, Maximilian al II-lea, fusese invitat. Nunta a durat mai multe zile la rând și a început cu un turnir costisitor, la care a luat parte și mirele și a câștigat. După aceea au urmat ceremonia și banchetul. Mireasa a primit în dar castelul Csejthe.
Majoritatea lucrurilor pe care le știm despre contesa Bathory se datorează scrisorilor care ne-au parvenit. Știm că era o persoană care se preocupa de cei din jur, avea simțul datoriei, mai ales față de soț. În primul an de casnicie, contesa a stat acasă foarte rar. Se ocupa de administrarea proprietăților celor doi. În plus, se ocupa cu protecția văduvelor și fetelor abuzate, cu îngrijirile medicale pentru angajați, cu împrumuturile de bani către casa regală.
Fiecare zi era bine organizată. Când avea timp de odihnă, contesa obișnuia să meargă în stațiunea Piestany sau la concerte în Viena. Niciun izvor istoric nu pomenește nimic despre vreo orgie sângeroasă. Dar cam prin 1580, din ce în ce mai multe servitoare de la castel încep să-și piardă viața. În afara zidurilor castelului nimeni nu bănuia nimic. Iar explicațiile contesei păreau veridice. Erau multe boli și accidente la ordinea zilei. In plus, nimeni nu avea curaj să chestioneze persoane atât de importante precum Elisabeta și Ferenc.
În 1602 însă din ce în ce mai mulți aveau impresia că ceva nu este în regulă, astfel încât nu s-a mai putut păstra liniștea asupra subiectului. O delegație de țărani agitați s-a confesat preotului, un om care lucrase multă vreme pentru casa Nadasdy. Acesta a fost rugat ca la predică să rostească o avertizare. Cuvintele au ajuns până la Elisebeta, care se pare că a fost uimită de acuzațiile cum că ar fi torturat slujnicele, dar mai departe nu s-a întâmplat nimic.
A trecut anul și zvonurile despre înmormântări nocturne și crime înfiorătoare s-au înmulțit. Si asta nu doar printre țărani, ci și printre prietenii Elisabetei, ba chiar în cercurile regale și până la urechile regelui maghiar Matias al II-lea. În 1610 a început pentru prima dată o cercetare amănunțită asupra chestiunii. Vreme de câteva luni au fost interogați 34 de martori. În ciuda acestui fapt, inspectorul însărcinat cu cazul, György Thurzo, nu a putut obține dovezile necesare. Nimeni nu a văzut nimic cu ochii lui. Toți auziseră numai zvonuri.
Investigațiile au neliniștit-o însă pe Elisabeta. Acum era văduvă, Ferenc murise în 1604. În 1610 își scrie testamentul, împărțind averea în mod egal între cei trei copii. Relațiile cu György Thurzo, odinioară un prieten, se înrăutățiseră. Ba într-un anumit punct au izbucnit și scandaluri între ea și membrii gospodăriei sale.
Atunci când în decembrie contesa a fost întrebată ce are de spus în fața acuzațiilor legate de fetele decedate, aceasta a răspuns că în castel se răspândise o epidemie și că toate zvonurile nu erau altceva decât niște încercări de defăimare.
Thurzo nu avea nicio dovadă cu care să contracareze afirmațiile contesei și începuse să intre în panică. Pe 29 decembrie însă face în sfârșit o razie la castelul Csejthe. Țăranii au dat raportul despre o fată moartă în pădurea din apropiere. În castel au fost gasite mai multe trupuri fără viață, cu multe urme de violență:carne sfâșiată, membre zdrobite, spatele plin de lovituri de bici. Ca de obicei, contesa s-a declarat nevinovată. Daca era să fie vina cuiva, era a slujitorilor săi. Pe 30 decembrie Elisabeta este arestată.
Procesul s-a desfășurat ciudat. Elisabeta nu a avut parte de martori, deși ar fi vrut. Patru dintre sfetnicii săi au fost puși sub acuzare. Niciunul nu a acuzat-o pe Elisabeta, ci pe o fata care deja era moartă. Cât despre numărul de decese, lucrurile erau incerte. Acesta varia de la 36 la 51. Era o fată care susținea că un băiat ar fi avut cunoștintă de o listă cu 650 de nume, dar băiatul a infirmat, iar lista nu a fost găsită niciodata. Autoritățile nu au dat nici ele crezare unei astfel de informații, cu toate acestea ea a rămas una dintre cele mai întâlnite în poveștile despre contesă.
Trei dintre servitorii ei au fost condamnați, al patrulea eliberat. Iar sentinta pentru Elisabeta a fost dură:aceasta era comparata cu un animal sălbatic, care se afla în ultimele luni de viată. Nu merita să respire aerul curat, nici să vadă lumina divină. Trebuia să dispară din aceasta lume și să nu se mai întoarcă niciodată. Trebuia să-și folosească timpul rămas pentru a se căi pentru bestialitățile comise, în vreme ce era înghițită de umbre. Cu alte cuvinte, contesa a fost condamnată la Inchisoare în propriul castel.
Nu știm ce ar fi declarat Elisabeta daca ar fi fost lăsata să depună mărturie. Poate ar fi negociat măsuri disciplinare. Probabil ar fi negat și s-ar fi declarat nevinovata. Cel care a ghidat procesul a fost de fapt regele Matias, care avea datorii mari față de contesă. Nu este de mirare că spera să scape de aceste probleme, ba mai multe, dacă ar fi primit pedeapsa cu moartea, proprietățile sale ar fi trecut în posesia coroanei. Când ea a primit pedeapsa cu arestul la domiciliu, regele s-a înfuriat și s-a ocupat personal de continuarea procesului.
S-a păstrat un schimb de epistole între rege, contele Thurzo și familia Bathory, care nu mai voia să investigheze incidentul. Atât Thurzo, cât și rudele contesei voiau să abandoneze chestiunea, pentru a evita un mare scandal și a păstra intacte proprietățile Elisabetei. Dar regele nu s-a dat bătut. Acesta a reușit să adune sute de mărturii, cele mai multe pline de fantezie. Nimanui însă nu i-a venit ideea să o acuze că s-ar fi scăldat in sânge. Pentru că iarăși nu se găsise nicio persoană care să fi văzut ceva cu ochii ei, nici de data aceasta nu s-a recurs la pedeapsa cu moartea. În schimb, contesa a fost nevoită să se retragă definitiv într-una din camerele întunecate ale castelului, unde a murit pe 21 august 1614.
Dar povestea abia începe într-un fel. Istoria contesei care și-ar fi pedepsit servitoarele într-un mod atât de brutal ar fi fost oricum suficient de îngrozitoare, iar atrocitățile comise la castelul său au fost cel mai probabil reale. Dar își face loc apoi legenda, mult mai înflorită și terifiantă, în care Elisabeta este demonizată total, devine un vampir nesătul care torturează și ucide pentru a-și păstra tinerețea pe care o regasește în băile cu sânge. Această Elisabeta pe care o cunosc cei mai mulți a umbrit de tot personajul istoric și faptele despre care avem informații un pic mai certe.
Prin anul 1720, documentele de la tribunal ajung în mâinile unui iezuit, fratele Laszlo Turoczi. Acesta le folosește pentru a redacta o lucrare despre nobilimea maghiară. Recuperarea unor astfel de documente coincidea însă cu febra povestirilor cu vampiri care circulau pe tot continentul.
Amestecul dintre protocolul judiciar, poveștile populare și legendele cu vampiri au transformat-o pe contesa Erszebet în monstrul însetat de sânge care a rămas persistent în cultura populară și mitologiile istorice. Povestea iezuitului s-a răspândit rapid și nici măcar academicieni precum Matej Bel nu i-au pus la îndoiala autenticitatea, mai ales după ce și germanul Michael Wagner a folosit-o într-o operă filosofică de la finele secolului al XVIII-lea, asociind-o cu tineretea vesnică.
https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/cat-de-sangeroasa-a-fost-de-fapt-elisabeta-bathory
Israel never loses an opportunity to promote what it perceives to be its interests. That any nation would do just that most of the time should surprise no one, but Israel is perhaps unique in terms of how assiduously it works at creating situations that favor it through the use of corruption of foreign governments and subversion of existing institutions. For most countries, the actions of a minority that seeks to advance the interests of a foreign nation would face strong resistance, but Israel manages to get away with what it does due to the presence of powerful and wealthy diaspora communities, most particularly in the Anglophone countries, but also in France.
The Israel Lobby in the United States has been subjected to some scrutiny thanks largely to the impetus provided by Professors John Mearsheimer and Stephen Walt’s groundbreaking study The Israel Lobby and U.S. Foreign Policy. More recent revelations have come from undercover journalism undertaken by al-Jazeera, which has demonstrated how British Jewish groups and parliamentarians have worked together with Israeli Embassy intelligence officers to remove public officials believed to be critical of Israel. Jeremy Corbyn, leader of the Labour Party, has been on the receiving end of a campaign to replace him for his alleged anti-Semitism solely because he has condemned Israeli oppression of the Palestinians. A second al-Jazeera investigation demonstrated how The Lobby, cooperating with the Israeli Embassy, has been controlling discussion of the Middle East in the United States, which should have surprised no one.
Europe indeed appears to be a hotbed of anti-Semitism, or so Israel and its friends would have us believe. Leaders in France, Germany and Britain feel compelled to frequently address the issue, making the equivalent of a war on anti-Semitism a principal objective of government. The United States has joined this effort, appointing a Special Envoy to Monitor and Combat Anti-Semitism whose job includes reporting other countries’ treatment of Jews and Israel.
The newest wrinkle comes under the category of Lawfare. It consists of hate crime laws that are directed against anyone criticizing Jews and, increasingly, Israel. In fact, any criticism of Israel is frequently being seen as a criminal offense, a trend that is also evident in the United States at the national, state and local levels, where Jewish groups have also been quick off the mark in claiming that anti-Semitism is surging. Freedom of speech in the western world has been diminished as a result.
Diaspora Jews are well entrenched in the media, which has enabled them to promote a narrative favorable to Israel no matter what it does, to include a repetitive dose of holocaust guilt that plays out from Hollywood and elsewhere in the media. The assiduously cultivated message for the public is that Jews are always the victims, never the aggressors, even when IDF snipers shoot Arab children and medical workers during protests.
Perhaps more seriously damaging are the technology thefts and deliberate export of American jobs to the Jewish state by Israelis and their diaspora billionaire friends, as well as general interference in and spying on the U.S. government at all levels. But perhaps the most outrageous initiatives engaged in by the Jewish state are the direct attempts to manage U.S. policies by subverting individual Americans who are or will be well placed to influence U.S. government decision making. It is well known how new Congressmen and spouses are treated to an all expenses paid trip to Israel by an affiliate of the American Israel Public Affairs Committee (AIPAC), which is little more than a propaganda exercise designed to influence their thinking about what is going on in the Middle East while at the same time impressing them regarding the power and wealth of The Lobby. The pandering to Israel is frequently extreme. Late last month, Florida’s governor Ron DeSantis, who has declared himself the most pro-Israel governor in the U.S., held a possibly illegal meeting of his state’s governing cabinet in Jerusalem.
A recent article in the Jerusalem Post demonstrates another aspect of how extensive Israeli efforts to infiltrate and corrupt American institutions to their benefit actually are. The article describes how “Close to 40 American cadets and officers wrapped up a two-week long trip to Poland and Israel on Monday, meeting with high-ranking military officers to learn about the Jewish State and the reality of its security situation. The trip, organized by Our Soldiers Speak (OSS), left a deep impression on the visiting service members who hail from the West Point Military Academy, the Air Force Academy, and the Virginia Military Institute, with some even voicing their readiness to fight and if necessary die alongside IDF troops.”
It was the third such visit to Israel by a group of representative military cadets. The travelers were treated to guilt first with stops at concentration camps in Poland. They then were subjected to the Israeli point of view through “high-level briefings from current and former policymakers and commentators from across the spectrum in the areas of security, strategy, international relations, law, politics, and more.”
Make no mistake, the entire exercise was a scarcely concealed bid to set up what one might regard as the recruitment of future Israeli spies within the U.S. military. Such spies, who will plausibly be able to promote policies favorable to Israel, are referred to as “agents of influence.” Benjamin Anthony, the Director of OSS, admitted as much, saying that “This unparalleled experience enables American cadets to learn about hot-button issues and matters of utmost strategic importance in the Middle East firsthand. By forging bonds between the cadets and Israeli military officers, we are laying the groundwork for future understanding and productive interactions. We wanted to impact people who will be in leaderships positions a short time after the trip to Israel. All of them will be in command positions two or three years after this trip and they will be better informed about America’s greatest ally in the Middle East and the world.”
The cadets, who apparently received no pre-trip briefings from their respective institutions regarding Israeli spying, naively accepted everything they were presented with and appear to have believed they were hearing the unvarnished truth about the Middle East. They even compared the Jewish state favorably to their own country. One cadet, Stephen Marn of the Virginia Military Institute, enthused that “Israel has so many enemies knocking on their back door yet the people in Jerusalem were happy, enjoying life… it was an amount of true patriotism that I don’t see in America today. I got pretty emotional.”
Marn, who will receive a commission in the U.S. Army, said that he can “absolutely” see himself fighting alongside IDF officers. “No question, without a doubt,” he said with a smile. West Point cadet Travis Afuso agreed, saying “Absolutely. We have a shared understanding of the threats, a shared set of values based on freedom and democracy and those are the things which will allow us to fight together and if necessary to die by each other’s side if that’s what it comes to. If that is what my country asked of us, if I was sent here, I would be proud to stand by the soldiers of the IDF.”
Afuso also admired how “Every soldier we spoke to had a deep need to serve. They understand that there will be no Israel unless people are willing to die for Israel. A lot of people in America need to understand that nothing is free and you have to work for it.”
The comments of the cadets are regrettably similar to the effusions by U.S. Air Force Lieutenant General Richard Clark, who has enthused that American soldiers are “prepared to die for the Jewish state” and also added that they would “probably” be under the command of Israeli Air Force General Zvika Haimovitch, who would decide on the involvement of U.S. personnel. Haimovitch commented “I am sure…we will find U.S. troops on the ground…to defend the state of Israel.” The two generals were referring to the fact that the U.S. already has airmen stationed permanently at Israel’s Mashabim Air Base in spite of the fact that the two countries have no defense agreement of any kind. The Americans, though few in number, would serve as a trip wire to guarantee that Washington would become involved in any war that Israel chooses to start.
The fact that future military officers are so naïve as to accept a dog and pony show presented by a foreign government that urgently needs uncritical American support is discouraging. The VIP tour they took was no doubt escorted by good looking young Israeli male and female soldiers, the food they ate was probably exceptional, and one might bet that the high officials they spoke to actually pretended to care about the cadets on a personal level. Once those cadets become military officers in responsible positions a few years down the road good buddy Benjamin from the IDF will show up with a dinner invitation to talk about old times. At dinner, Ben will ask for a favor. That is how an intelligence operation targeting certain groups or demographics works. Relax, we love you.
But what is really surprising is how the trip was organized and paid for. In spite of all the activity by the organization being focused on Israel and its interests, OSS is not Israeli. It is American, funded by the usual Jewish oligarchs and organizations. The “Our Soldiers” referred to are Israelis, demonstrating one again where the actual loyalty of some American Jews resides. OSS is somewhat similar to the odious U.S.-based Friends of the Israel Defense Forces, which routinely raises millions of dollars in gala events in Hollywood and New York City.
Both of the Israeli front organizations are IRS approved 501(c)3, a status normally granted to groups that are either educational or charitable. Donations are tax exempt, which means that the American taxpayers are footing part of the bill for organizations that are plausibly recruiting spies within the United States government and also supporting a military that is in no way allied with the U.S. It would be very interesting to ask a Congressman how that came about, but he or she would be too terrified to respond, while inquiries to Treasury would undoubtedly land on the desk of the same Jewish bureaucrat who granted the exemptions in the first place. Unfortunately, in Washington some things never change.
