Gunoaiele din Politia Romana, jegurile infecte si nespalate care m-au hartuit si amenintat cu moartea, anul 2017: camatarie, santaj, spalare de bani, trafic de droguri, proxenetism! Sunt platiti din banii dumneavoastra…

 

Nu mai puțin de 15 polițiști din Prahova, agenți și ofițeri deopotrivă, au ajuns, doar în ultimul an, să dea explicații în fața procurorilor, fiind acuzați de săvârșirea unor fapte penale, de la luare de mită până la abuz în serviciu sau spălare de bani.  

DNA Ploiești, instituția unde se află cele mai multe anchete privind ofițeri corupți, pregătește acum ancheta „in personam” în celebrul dosar „Papici”, unde un alt lot de polițiști cu funcții importante în cadrul IJP Prahova se pregătește să-și termine cariera ca suspecți de favorizarea făptuitorului, luare de mită și constituire de grup infracțional.

Primul polițist care a ajuns în fața anchetatorilor în calitate de suspect a fost Dorian Doman, agent de poliție rutieră, care își sporea veniturile împrumutând bani cu dobândă. Este trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pentru spălare de bani și acte de cămătărie. Vara anului trecut se sfârșea cu o adevărată bombă pentru Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, dar și pentru IGPR. Trei ofițeri de poliție, șeful de atunci al Direcției Generale Anticorupție (DGA), Constantin Ispas, adjunctul comandantului IJP Prahova și ofițerul BCCO, Emanuel Saghel au fost chemați la DNA Ploiești, anchetați fiind pentru fapte de corupție sau asimilate corupției. Doi dintre aceștia, Saghel și Ispas, au ieșit din sediul Parchetului încătușați.

Arestarea celor doi a fost practic fisura care a dus la decapitarea unui întreg Inspectorat de Poliție, iar urmările încă se mai simt. După șase luni de la arestarea triadei Ispas – Saghel -Rădulescu,  IJP Prahova rămâne fără comandant, Viorel Dosaru fiind avansat în cadrul Ministerului de Interne de unde, nu cu mult timp în urmă a fost nevoit să plece „la pensie” . Acum are calitate de făptuitor într-un dosar de corupție instrumentat de DNA Ploiești (dosarul „Papici”).  În aceeași situație se află și alți șefi din cadrul IJP Prahova, printre care se află și comandantul Poliției Municipale Ploiești, Cristian Manea. Corupția nu a bântuit doar prin birourile șefilor de la Ploiești, ci a urcat și spre Valea Prahovei, la Sinaia, acolo unde, la începutul acestui an, procurorii DNA făceau percheziții în biroul comandantului Poliției din această stațiune. Marin Tudorică ajunge în arest, acuzat de trafic de influență, iar adjunctul său, Ionuț Roșca,  este plasat sub control judiciar, fiind și el urmărit penal pentru fapte de corupție.

În februarie 2016, procurorii din cadrul Tribunalului Prahova dau drumul la o amplă anchetă care viza tot polițiști, de data aceasta fără o funcție importantă în cadrul Inspectoratului. Lotul Filipeștii de Pădure, din care fac parte cinci agenți de poliție acuzați de luare de mită, abuz în serviciu și fals intelectual. Miza dosarului o reprezintă în primul rând activitatea infracțională a lui Dumitru Burduja și Viorel Tudose, polițiști cu ștate vechi,  ceilalți trei agenți anchetați fiind doar simpli pioni.

Lista polițiștilor acuzați de corupție continuă cu agentul Cristian Bălan de la Serviciul  Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Toxice din cadrul IJP Prahova, anchetat de DIICOT Ploiești pentru că a sprijinit o grupare de traficanți de droguri, dar și cu alți trei agenți de poliție trimiși în judecată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pentru luare de mită.

Cei trei se numesc: Corneliu Rusoiu, polițist din Mizil, Giani Traian Oancea, polițist în cadrul Secției 4 Ploiești și Romulus Bunea, polițist din Brazi, condamnat deja la 3 ani de înschisoare cu suspendare și muncă în folosul comunității tot pentru luare de mită.

http://www.observatorulph.ro/

Luni, 03.07.2017, in cadrul Academiei Nationale de Informatii „Mihai Viteazul” – SRI, incep o serie de conferinte dedicate HOLOCAUSTULUI INVENTAT din Romania: invitat Alexandru Florian, jidan comunist si bolnav psihic! Gunoaiele din SRI: „Romanii sunt ucigasi si criminali! Jidanii comunisti sunt martirii Romaniei!”.

Yoav Stern, numarul doi Mossad din Romania: avere de sute de milioane de euro! Gunoaiele drogate din SRI, hartia igenica a Mossadului: „Tara este a jidanilor!”.

 

Yoav Shtern este unul dintre cei mai discreţi milionari care îşi fac veacul prin România, iar, dacă nu ar fi fost soţul Oanei Cuzino, probabil că numele său nu ar fi devenit niciodată cunoscut publicului. Informaţiile despre averea lui au fost întotdeauna puţine, cât despre imagini cu bogăţiile sale, nici atât. Până azi! CANCAN.RO, SITE-UL NR. 1 DIN ROMÂNIA, vă prezintă, în premieră absolută, reşedinţa fabuloasă a omului de afaceri, de pe malul lacului Snagov.

Somptuoasa vilă a lui Yoav Shtern îţi taie respiraţia. Construcţia, unică în peisajul minunăţiilor arhitectonice din zona exclusivistă a Snagovului, nu se dezvăluie pe de-a-ntregul privitorului decât din puţine unghiuri. Impozantul edificiu e camuflat cât se poate de bine în spatele sălciilor de pe malul lacului.

a reuşit să obţină imagini senzaţionale cu vila de milioane de euro. Se observă, astfel, pe lângă clădirea principală, care rivalizează cu reşedinţele starurilor de la Hollywood, şi un uriaş foişor a cărui formă te duce cu gândul la un OZN.

Peluza generoasă, ornată cu arbuşti de toate mărimile, se termină într-un ponton larg. Nu aveau cum să lipsească din peisaj nici „garajele” bărcilor de fiţe cu care milionarul se plimbă pe lacul Snagov.

Consideraţi un cuplu model, Oana Cuzino şi israelianul Yoav Stern, au depus actele de divorţ în vara lui 2014. Totul s-a petrecut în mare secret, atât prezentatoarea, cât şi soţul ei fiind recunoscuţi pentru discreţia de care au dat dovadă de-a lungul timpului. Cea care a intentat acţiunea de divorţ a fost prezentatoarea TV. La câteva săptâmâni după asta, soţul ei a depus o cerere pentru partaj. Cei doi au împărţit bunuri ce constau în imobile şi maşini de lux. Inclusiv vila de la Snagov s-a aflat pe lista partajului, însă ea a rămas în posesia milionarului.

Oana Cuzino şi Yoav Shtern au fost căsătoriţi 12 ani şi au împreună o fetiţă. Averea exactă a fostului soţ al Oanei rămâne un secret bine păstrat. Totuşi, e demn de menţionat, că, la un moment dat, prezentatoarea de la Pro TV a primit, de la soţul ei, terenuri de peste 30 de hectare lângă Bucureşti, evaluate la opt milioane de euro.

Potrivit informaţiilor vehiculate în presă, vila de la Snagov ar valora trei milioane de euro. Israelianul ar mai deţine, de pe urma afacerilor cu petrol, şi ceasuri în valoare de un milion de euro. Pe lângă ele, Shtern ar avea şi o colecţie de maşini de lux, de câteva sute de mii de euro fiecare, printre care un McLaren şi un Rolls-Royce.

http://www.cancan.ro/

Colonel Mossad Yoav: palatul din Romania!

 

   

Narcis Daju – Masoneria si distrugerea Ansamblului Constantin Brancusi, din Targu Jiu.

 

Tocmai ce v-am spus, zilele trecute, că Tudor al mic primește direct din Masonerie ordine explicite de batjocorire a Ansamblului Brâncuși, și, ce să vezi?

Chiar azi o parte dintre masonii din Gorj s-au adunat în șpirală, în ședință oficială, unde altundeva decât la kilometrul zero al statului de drept, adică în Sala Maură a Palatului Administrativ.

Masoneria n-are nicio legătură cu statul de drept, din contră. Și, totuși, masonii își fac mendrele în Sala Maură.

Cine e în primul rând la reuniunea masonilor, cu mâna la inimă, firește, ca orice mare patriot? Tudor al mic, desigur.
Cine a fost ales azi șef al așa-numitului club ROTARY, care este, de fapt, o lojă cu masoni mai bășinoși?

Ștefan Sorinel Ghimiși, unul dintre sclavii lui Adrian Gorun, unul dintre distrugătorii tăcuți ai UCB, unul dintre cei care au încasat ilegal miliarde de lei vechi, bani publici, de la UCB, sub pretextul cercetării, un ins care nu demult a compărut ca inculpat într-un proces penal, pentru vătămarea corporală a unei femei, în urma unui accident rutier.

Desigur că ”frații” lui Ghimiși, din masonerie, care azi l-au ales șef peste ei, l-au scos nevinovat, în procesul penal.

Tot ”frații” lui m-au trimis la plimbare, în urmă cu câțiva ani, când am cerut acces, ca ziarist, la acel dosar penal.

Dacă masoneria a ajuns să facă șpirale în Sala Maură, mă aștept cât de curând la sex în grup și dansuri la bară în biserică.

Orban: „Horty a fost un stralucit om de stat!”. Gunoaiele din Romania, alaturi de drogatii din SRI – hartia igenica a Mossadului: „Romania este vinovata de holocaust! Noi suntem sclavii jidanilor!”.

 

Miklos Horthy, conducătorul Ungariei din perioadă interbelică și a celui de-al doilea război mondial și aliat al Germaniei hitleriste, a fost un „strălucit om de stat”, a afirmat premierul ungar Viktor Orban.

Potrivit blogului de analiză politică Hungarian Spectrum , preluat de Hotnews, Orban a făcut această afirmație într-un discurs susținut săptămâna această la Budapesta, cu prilejul inaugurării nou-renovatei case ce a aparținut lui Kuno Klebelsberg, fost ministru ungar al educației între anii 1922 și 1931.

După ce a descris anii 1920 și 1930 drept „o grea perioadă de încercare” în istoria țării, Orban a afirmat că națiunea ungară a putut supraviețui mulțumită „unor străluciți oameni de stat, precum guvernatorul Miklos Horthy, premierul Istvan Bethlen și (ministrul) Kuno Klebelsberg”, a relatat Hungarian Spectrum.

Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel condamnă, inr-un mesaj postat pe Facebook, afirmația șefului guvernului de la Budapesta, amintind că „amiralul Horthy este responsabil de deportarea și exterminarea evreilor din Ungaria și Ardealul de Nord”.

În urma Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, conceput și orchestrat de Joachim von Ribbentrop și Galeazzo Ciano, din dispoziția șefilor lor direcți, Adolf Hitler, Führerul Germaniei și Benito Mussolini, Ducele Italiei, România a fost obligată să cedeze Transilvania de Nord Ungariei. Din luna septembrie 1940, teritoriul a fost ocupat de armata condusă de regentul Miklós Horthy și a intrat sub administrația ungară. În această perioadă au avut o serie de masacre asupra românilor din Transilvania.

http://www.activenews.ro

De cateva luni de zile va avertizez: Serviciul Roman de Informatii, alaturi de agenti straini, pregateste un atentat terorist pe teritoriul Romaniei! Atentie ce se intampla la Timisoara!

 

Din cauza numărului mare de atentate din Europa, în ultima perioadă, Jandarmii, Gruparea Mobilă și Poliția au scos trupele antitero în stradă, cu armele la vedere! Cele trei structuri vor asigura permanența acestor echipaje, zi și noapte, în cele mai aglomerate zone din Timișoara.

”Începând cu data de 16 iunie am luat o serie de măsuri. Am avut o ședință cu celelalte structuri de ordine și siguranță publică din județ, respectiv cu colegii de la Poliție și cei de la Gruparea Mobilă, și am acoperit, pe o perioadă de timp nedeterminată, 24 din 24 de ore, diferite locuri din Timișoara care prezintă riscuri și vulnerabilități la producerea unor astfel de atentate teroriste și în primul rând mă refer la zonele aglomerate din oraș, la centrele comerciale, piețele centrale din oraș, lăcașe de cult unde este prezent un public numeros și nu în ultimul rând obiectivele de importanță pentru activitatea statului”, a declarat Nicolae Slev, șeful Inspectoratului de Jandarmi Timiș.

Forțele antitero vor fi în stradă nu pentru că ar exista informații asupra iminenței unui atac, ci pentru a asigura siguranța cetățenilor și a preveni orice fel de fapte antisociale. Așadar, zilnic în Timișoara vor putea fi văzute echipele antitero, care vor lucra practic în trei schimburi.

http://ortodoxinfo.ro/

Stiai de ce miros urat batranii?

 

În fața mea era un tataie. Dar era tipul ăla de moșneag pe care nu și-l doresc copiii drept bunic. Genul în fața căruia nu prea se comenta pe când era în putere și care încearcă, chiar si la vârsta a treia, să mențină aceleași aparențe. Ținea spatele drept și capul sus, părul alb, des era pieptănat pe spate. Doar mâinile îi trădau din plin vârsta. Erau pătate cu maro și tremurau ușor. Purta un parpalac de piele, lung până în pământ, exact cum avea Gheorghe Dinică în filmele lui Sergiu Nicolaescu. De altfel, pot să pun pariu că haina aia, dacă nu făcuse războiul, prinsese macar cutremurul din ’77 scrie mihaivasilescublog.ro

M-am apropiat și m-am așezat la coadă, exact în spatele lui. Și atunci, ca un pumn peste faţă, m-a trăznit mirosul. Desigur, sunt delicat când spun “mirosul”. Pentru că omul puțea în toată regula. Bănuiesc că știți despre ce vorbesc. Era damful acela specific bătrânilor, dar dat cu câteva trepte mai sus. M-am mutat câțiva centimetri mai în spate si m-am uitat cu atenție la el. Avea pantaloni de stofă călcati la dungă și pantofi curați în picioare. Tot ce pusese pe el era din vremuri de mult apuse, dar măcar păreau curate. Și atunci?

Şi atunci m-am uitat în coșul lui. Avea trei pâini din alea pufoase și ieftine, doldora de amelioratori, cu prețul sub un leu, niște cartofi și o doză de “365”, cea mai ieftină bere pe care-o găsise pe raft. Atât! Dar stătea drept și mândru în haina lui de piele. A încercat să-și domine ușorul tremur al mâinii, când i-a întins vânzătoarei hârtia de zece lei sau când și-a numărat în palmă restul.

Iar eu, atunci si acolo, am înțeles de ce miros urât unii bătrâni.

Este mirosul sărăciei.

Este pensia de câteva sute de lei. Dacă este și aia.

Este caloriferul dat la minim, din singura cameră pe care o mai încălzesc.

Este geamul ținut închis toată iarna, ca să nu “intre frigul”.

Este robinetul de apă caldă pe care-l deschid cu teamă, doar când trebuie să meargă la doctor.

Este haina de piele, ținută decenii întregi în dulap, pentru că alta nu-și mai permit.

Este bătaia de joc a tuturor celor care au condus sărmana Românie în ultimii cincizeci de ani.

Şi m-am gândit că aș vrea o țară în care bătrânii nu miros urât! Dar mi-e tare teamă că, ușor-ușor, o să ajungem să puțim cu toții!

http://cyd.ro

Crimele Ministerului de Interne si serviciilor secrete de la Bucuresti: iadul de la Gherla!

 

Prin harul lui Dumnezeu şi puterea Duhului Sfânt am dori să dăm o mărturie vie despre părtăşia sfântă din celulele puşcăriei cu preaiubiţii noştri fraţi din lucrarea Oastei Domnului: fr. Traian Dorz, fr. Rusu Cornel, fr. Capătă, fr. David Bălăuţă, fr. Popa Petru. Fratele Traian împreună cu fraţii a hotărât ca în timpul pe care îl petrecem aici să avem o părtăşie sfântă prin rugăciune neîntreruptă ziua şi noaptea şi prin zile de jertfă neîntrerupte, prin rotaţie. Astfel, mâncarea pe care o primeam am dăruit-o celor ce plângeau de foame şi prin aceasta Dumnezeu ne-a dat putere să ducem greul încercărilor şi al suferinţelor.

După ce ne-au mutat din puşcărie de la Gherla în lagărul de muncă forţată Periprava-Grind, am fost împărţiţi în două categorii: inapţi şi apţi pentru muncă. Eu, fr. Cornel Rusu împreună cu alţi fraţi şi deţinuţi politici am fost repartizaţi într-o brigadă de construcţii. În schimb, fr. Traian a rămas la inapţi. Însă, într-o bună zi, cei de la brigada de construcţii au fost mutaţi la brigada de inapţi, pentru a face loc altor deţinuţi sosiţi de curând. Astfel, din cauza supraaglomerării, am ajuns să dormim tot un constructor cu un inapt într-un pat. În aceste condiţii a fost posibil să ajung să dorm în acelaţi pat cu fr. Traian. Aici am mâncat împreună, întâi mâncarea slabă pe care o primea fr. Traian ca inapt şi după aceea mâncarea bună, pe care o primeam eu, pentru că munceam.

În baracă erau paturi suprapuse. Deasupra patului nostru era Moldoveanu. Când eram în pauză în baracă fr. Traian mi-a arătat ce face Moldoveanu, care era în părtăşie cu pastorii sectari. Aceştia primeau pachete de acasă pe care le împărţeau pentru cadouri. Moldoveanu ştiind în ce barăci erau fraţii ostaşi îi conducea pe pastorii sectari la ei şi încerca să-i lămurească că fr. Traian Dorz s-a întors în oastea lui Bălan şi că ei – adică el şi pastorii sectari – sunt oastea adevărată.

La Periprava-Grind am avut şi o mare binecuvântare. Aici pământul era nisipos şi prielnic pentru vii. Viile era lucrate cu deţinuţi politici, până când se coceau strugurii, după care nu ni se mai permitea intrarea în vie, ca nu cumva să mâncăm vreo boabă de strugure. Vă închipuiţi că în trei ani de zile butucul de vie a crescut cât piciorul de scaun de gros şi vă închipuiţi că au făcut struguri, ca strugurii din Canaan – cinci kilograme avea un ciorchine. Totuşi, Dumnezeu şi-a arătat dragostea faţă de noi înmuind inimile brigadierilor civili, care puneau în păpuriş, pe unde treceam noi, grămezi de struguri. Noi ne umpleam plasele de struguri. În colonie nu puteam intra cu strugurii, pentru că ne descopereau la poartă. Dar în timpul pauzei de masă, când militarii care ne păzeau stăteau la distanţă, luminaţi de Dumnezeu, noi am desfăcut boabele de struguri de pe ciorchine şi le-am pus în sân. În felul acesta am cărat boabele de struguri în colonie.

În sticlele de miere de albină primite în pachetele de acasă am stors mustul. Sticla am lăsat-o goală de un sfert, să nu explodeze, când începe să fiarbă. S-a făcut un vin de calitate. Dumnezeu a făcut o minune! Un preot de la Lugoj, care avea Sfântul Antimis, a început Sfânta Liturghie în baraca de 74 de paturi. Fr. Rusu Cornel dădea răspunsurile la Sfânta Liturghie cu glas duios să nu se audă afară. Eu cu fr. Jicăreanu stăteam de planton la uşa barăcii, pentru a-i anunţa să înceteze dacă vine gardianul. Dumnezeu a avut grijă să nu vină niciodată în timpul Sfintei Liturghii. Toţi am trăit Sfânta Liturghie împreună cu lacrimi şi acolo prin harul lui Dumnezeu ne-am spovedit şi ne-am împărtăşit cu trupul şi sângele lui Hristos.

Slăvit să fie Domnul!

http://www.fericiticeiprigoniti.net/

Curtea de Justitie a Uniunii Europene a ADMIS printr-o decizie ca vaccinurile PRODUC BOLI GRAVE!

 

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a luat o hotărâre care poate influenţa întreg domeniul medical. Judecătorii spun că se poate considera că un vaccin a provocat o boală, chiar dacă nu există dovezi ştiinţifice.

Mai exact, magistraţii UE au luat în discuţie cazul unui francez care a fost vaccinat, în 1999, împotriva hepatitei B. Un an mai târziu a făcut scleroză în plăci şi a murit în 2011. Înainte de imunizare, bărbatul avea o stare de sănătate excelentă şi nu existau antecendente ale acestei boli în familia sa.

În urmă cu 11 ani, familia bărbatului a dat în judecată firma care a produs vaccinul şi a cerut despăgubiri. Justiţia franceză a dat însă dreptate companiei, deoarece nu se poate proba ştiinţific, fără nicio îndoială, că există o legătură între acel ser şi scleroza în plăci. Cazul a ajuns în Luxemburg, la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Judecătorii de acolo au decis că sunt suficiente indicii grave, precise şi concordante, care să arate că vaccinul este cauza cea mai plauzibilă pentru apariţia bolii. Şi asta deoarece nu se poate demonstra ştiinţific faptul că scleroza în plăci a fost provocată de orice altceva.

Acum, familia bărbatului poate invoca această decizie pentru a deschide un nou proces în Franţa.

http://www.glasulstramosesc.ro/

Ninel Ganea – Pietele sub asediu.

 

Deși au fost distruse suficiente lucruri în România, încă există loc pentru mai rău. Una din instituțiile care supraviețuiește, cu greu, ce-i drept, este piața de legume și fructe. În pofida invaziei supermarketurilor și a reglementărilor fiscale, fiecare oraș sau târgușor se poate lăuda cu un loc de unde poți cumpăra produse crescute, în principiu, în ogradă. În practică, lucrurile nu stau decât rareori așa, iar mulți dintre vânzători nu sunt altceva decât intermediari pentru engrosiști. Alții, probabil, deși evită această soluție, nu ezită să folosească cele mai toxice cocktailuri de stimulente și ierbicide pentru a crește productivitatea. Dar, cu toate acestea, există și un număr de producători onești, probabil în majoritatea locurilor, iar mulți dintre ei se adaptează admirabil la preferințele de consum în schimbare. Astfel că în piețele mai mari au început să se observe, în același timp cu reapariția unor produse locale dispărute de ceva vreme (cireșe amare, bame), și legume sau ierburi neobișnuite pentru obiceiurile culinare românești, ceea ce dă seama de o oarecare profesionalizare semnificativă.

Până și în aceste condiții, departe de a fi ideale, piețele tradiționale păstrează un avantaj net în fața supermarketului. Proprietarul poate fi ușor verificat, se poate intra într-o legătură cu el, poți afla cum și-a cultivat grădina, etc. Unii economiști discută, odată cu revoluția internetului, de o economie Peer2Peer, dar piața tradițională ar trebui să fie, mai degrabă, o economie de la persoană la persoană, ceea ce, probabil, a reprezentat și idealul economic al clasicilor. Adică, fiecare să știe cam cu ce se ocupă fiecare și cum se ocupă de ceea ce se ocupă. Sigur că poate părea un ideal utopic în zilele noastre, dar nu este așa greu de tins spre el. De pildă, un țăran din piața pe care o frecventez nu vinde decât ierburi, fruze de salate și flori de ceai, iar eu aș fi tare dezamăgit dacă l-aș vedea, peste noapte, cu altceva. Nu întâmplător au apărut și etichete făcute din proprie inițiativă, pe care este indicată originea produselor. Bineînțeles că tot acest ambalaj și adaptare nu înlătură înșelăciunea sau falsificarea, dar oferă mai multe posibilități de a controla ceea ce mănânci. Între Clinceni și Peru e destul de limpede unde vei căuta originea produsului, dacă te preocupă serios chestiunea.

Încă un argument pentru supremația pieței îl reprezintă, fără a lua în calcul calitatea, prețurile produselor. La piață este mult mai rentabil să cumperi față de lanțurile de magazine, ceea ce nu e un argument de neglijat, într-o epoca inflaționistă. Un studiu realizat în Marea Britanie a relevat că prețurile legumelor și fructelor organice, vândute în piețele fermierilor, care au loc, în cel mai bun caz, o singură dată pe săptămână, sunt cu 33% mai mici, comparativ cu cele similare din supermarketuri. Chiar și în absența unei cercetări solide mi-e greu să cred că lucrurile stau cumva altfel la noi.

Din nefericire, piețele românești, sau ce a mai rămas din ele, sunt pe cale de dispariție, în primul rând din cauza reglementărilor excesive, multe dintre ele introduse și prin presiunea corporatistă. Una din măsurile specifice de a îndepărta țăranii din piețe o constituie solicitarea casei de marcat. Lupta împotriva evaziunii fiscale, egalitatea în fața legii, îndepărtarea samsarilor, o colectare mai bună la buget… motive se găsesc cu duiumul, iar administrațiile orașelor au început să devină din ce în ce mai exigente cu oamenii din piețe. Sunt oarecum notorii cazurile de băbuțe amendate pentru trei fire de pătrunjel vândute la colț de stradă, vănzătoare de flori alergate de polițiști comunitari, culegătorii de urzici vânați pe  marginea șoselelor șamd.
Pentru moment nu s-a trecut la faza complet eliminatorie, a standardelor de calitate și a denumirilor de origine controlată, care vor face ravagii în rândul cultivatorilor. Modelul este oferit deja de Comisia Europeană, care își propune să ajute piețele fermierilor, dar care nu face altceva decât să distrugă micii proprietari, prin impunerea unor standarde de calitate, cu certificări ale EFSA (Agenția Europeană pentru Siguranță Alimentară).

În Franța,încă din anul 1965, principala piață a Parisului, Les Halles, cea care i-a inspirat lui Zola un roman, a fost demolată din motive de igienă și congestie a traficului. A urmat o catastrofă, nu doar arhitecturală. Tot în Franța, peste 50 de feluri de brânză au dispărut în ultimele patru decenii, în special ca urmare a reglementărilor din ce în ce mai stricte. Uniunea Europeană a interzis folosirea laptelui nepasteurizat în brânzeturi ceea ce reprezintă o condamnare la moarte pentru foarte multe feluri tradiționale.

„Suntem forțați să adoptăm aceleași criterii de calitate folosite de marile companii în producerea brânzeturilor procesate. Nu există nicio justificare din punct de vedere medical. Industria produselor lactate face lobby pentru standarde care răpesc brânzeturilor orice personalitate sau calitate – cu alte cuvinte vor să impună acel tip de brânză ieftină”, declara un producător francez laureat.

Poate că nu e mai mult decât o figură retorică să spui că întreagacivilizație europeană stă pe umerii producătorilor francezi de brânză, dar prințul Charles a surprins cu siguranță ceva imporant în atacul asupra acestor ultime bastioane de tradiție. „Caracterul specific al bucătăriei locale este una dintre cele mai importante căi prin care ne identificăm cu locurile și regiunile pe care le iubim. (…) Într-o lume aseptică, manipulată genetic și progresistă, ce se va alege de depășita Fourme d’Ambert, de deformata Gruyere de Comte sau de mirositoarea Pont L’Eveque?”.

http://karamazov.ro/