Moarte comunismului! 18/19 decembrie 1950. Cade în luptă partizanul Toma Pirău, unul din partizanii din grupul de rezistență armată condus de Ion Gavrilă Ogoranu.

• 

În noaptea de 18 spre 19 decembrie 1950, în satul Ileni, comuna Mândra, cădea la datorie, după o luptă cu trupele de Securitate, Toma Pirău zis Porâmbu, unul din partizanii din grupul de rezistență armată condus de Ion Gavrilă Ogoranu. Toma Pirău venise în sat pentru a se aproviziona și pentru a beneficia de un adăpost, în acest sens ascunzându-se în șura unchiului său, Dumitru Cornea.

Fratele vitreg al lui Toma Pirău, Vasile Blebea, devenit informator al Securității prin șantaj, cunoscând ascunzătoarea fratelui său, a anunțat Securitatea. În 18 decembrie 1950 acesta a spus agenților securității că Toma Pirău se afla ascuns la unchiul său, Dumitru Cornea, din Ileni.

Douăzeci de securiști și milițieni au înconjurat casa și curtea lui Dumitru Cornea. Aflat în șură, Toma Pirău a refuzat să se predea, așa cum îi ceruseră securiștii. El le-a strigat acestora: „Sunt român, și român vreau să mor! Și n-am să mă predau vouă bandiților, decît mort!” (replica lui Porâmbu este redată în nota Securității cu privire la acest eveniment…)

Securiștii au deschis focul, iar partizanul a rispostat. Schimbul de focuri a durat aproximativ jumătate de oră, până când luptătorul anticomunist a fost împușcat mortal. Avea 21 de ani.

La plecarea din curtea lui Dumitru Cornea, securiștii au dat foc gospodăriei. De remarcat că acesta era un procedeu frecvent folosit de organele de represiune. În același mod, la Râușor, au incendiat casa lui Iacob Juncu, socrul lui partizanului Partenie Cosma. Fiul lui Partenie Cosma, Marcel,în vârstă de 3 ani se afla în casa incendiată împreună cu sora mai mare, fiind salvați de vecini, deoarece bunicii lor fuseseră deja arestați.

DOINA LUI PORÂMBU
de Ioan Victor Pica, fost deţinut politic, sprijinitor al luptătorilor din Munţii Făgăraşului

Auzi, măiculiţă, codrul 
Cum îmi mustră dorul! 
Tu îmi zici să stau acasă, 
Însă codrul nu mă lasă. 
Tu îmi zici să stau cu tine, 
Codrul plânge după mine. 
Fă-mi degrabă cea merinde, 
Vin duşmanii şi m-or prinde 
Şi-am să zac în lanţuri grele, 
Eu şi dorurile mele.
Frunză verde lobodă, 
Lasă-mi calea slobodă! 
Şi de doruri îmi dezleagă 
Inima asta beteagă. 
Bate grindină şi moină, 
Ţara nu mai are doină. 
Inimă n-avem în noi, 
Numai plânset de slugoi. 
Şi ne arde sufletu’ 
Toate relele acu’. 
Vântu-aduce zvon de fag, 
Nu mai am pe lume drag, 
Decât numai haiducia, 
Urâtul şi silnicia.
Să le-nfrunt la câmp, afară, 
M-oi tot duce, aşadară.
De-oi muri în cea pădure,
Lasă fagi să mă-mpresure.
Voi veni mereu acasă
Vara, să v-ajut la coasă,
Să vă usuc jelele
Cu vântul şi stelele.
Că-i mai drept să mori stăpân
Peste tot ce e român:
Dorul şi izvoarele,
Inima şi soarele.
Decât silnicia lor,
Mai bine pământ şi flori.

18-19 decembrie 1950: este ucis în luptă Toma Pirău (zis Porâmbu), luptător al Rezistenţei Armate Anticomuniste din Munţii Făgăraş