Dragostea de patrie este cel mai nobil sentiment pe care-l poate simti fiinta omeneascã.
Dragostea de patrie, e dragostea de pragul casei în care te-ai nãscut, de vatra focului si de cuptorul la care te-ai încãlzit în iernile aspre cu zãpada scânteietoare spulberatã de vânturi sau scârtâindã sub pasul zburdalnicei copilãrii.
E dragostea de curtea, grãdina si umbra pomului sub care te-ai jucat si nisipul uscat de razele aurii ale soarelui în zilele calde ale verii.
E dragostea, de chipul, glasul si grija pãrintilor care te-au crescut; de povestile bunicilor, de prietenii si colegii tãi, de dascãlul care ti-a dat cheile întelepciunii ca sã poti descifra mai târziu tainele vietii.
E dragostea de obiceiurile, traditia si sãrbãtorile familiei tale, ale satului, orasului si ale Poporului tãu; de întinderea câmpului cu iarbã si flori, cu onduiri si spice bogate, cu adieri de miresme si clipociri de ape argintii ce serpuiesc fãrâmitând miile de pietre pânã departe unde se întâlnesc în linie cu cerul.
E dragostea de fosnetul pãdurii în care ai cules fragi si mure, de orizontul la care rãsare si apune soarele dãtãtor de viatã.
E dragostea de caisul si cãpsunile din grãdina pãrintilor tai, de ciresile pârguite si aroma pepenilor galbeni, de strugurii rubinii din toamnele cu tesãturi de pãianjen care plutesc în adierea zefirului în dupã amiezile calde ale începutului de brumar.
E dragostea de frumusetile si crestele muntilor, de vãile si luncile râului în care te-ai scãldat în luna lui cuptor, de câmpia mãnoasã, de drumurile si potecile pe care ai umblat urcând la o cabanã. …De orasele si satele tãrii; de melodia doinelor si pãmântul care-ti dã pâinea ca sã traiesti.
E dragostea si respectul fatã de truda si lupta strãmosilor tãi care s-au jertfit sã-ti creeze tie a viatã mai bunã.
E dragostea si admiratia fatã de poporul tãu care cu sacrificiul fiintei sale si-a apãrat de-a lungul veacurilor si mileniilor hotorele acestui pãmânt minunat.
E dragostea de Mausoleul de la Mãrãsesti, de osemintele detinutilor politici aruncati în gropi comune la Jilava si Aiud, la Gherla si Sighet, în Deltã, la Galati, la Râmnic, la Ciuc, la Canal sau strangulati la Tâncãbesti, arsi în crematoriu, împuscati pe câmpuri, în închisori sau morti în prigoanã.
E dragostea fatã de suferintele României în lupta Neamului nostru pentru libertate. E dragostea de criptele si crucile din cimitire, de troitele împânzite în fata bisericilor, la mânastiri ori pe la rãscruci de drumuri, ca sã ne aminteascã nouã de ocrotirea lui Dumnezeu si eroismul poporului în luptele cu dusmanii.
E amintirea plinã de piosenie, dar si mândria cã te tragi din acesti eroi care ti-au lãsat aceastã glie pentru veghere si încrederea cã vei transmite pentru vesnicie urmasilor tãi tezaurul sufletesc pe care îl are Neamul tãu românesc.
E dragostea de limba mamei care te-a nãscut, de munca si bucuria oamenilor, de tot ce vezi si auzi în jurul tãu, de cinstea, corectitudinea si caracterul compatriotilor tãi.
E dragostea fatã de legile tãrii, fatã’n fatã cu realitatea datoriei împlinite, de rodul pãmântului…
E zâmbetul tãu, bucuria ta, faptele tale, dãruirea, umanismul si lupta poporului tãu descrisã în legende.
E dragostea de pace, de linistea si prosperitatea patriei tale tot mai bogatã prin hãrnicia ta.
E spiritul revolutionor care te face sã faci lucrurile mai bune, sã le doresti mai frumoase, sã te bucuri de ele, de o viatã liberã… prin binecuvântarea lui Dumnezeu.
E sufletul, e cel mai gingas sentiment pe care-l poate trãi cetãteanul unei tãri care vrea sã trãiascã în dragostea nemuritoare a Mântuitorului Isus Hristos.
Dragostea de patrie este viata, fericirea pe care o simti trãind în credinta crestinã, muncind si fãcând bine semenilor tãi. E sãnãtatea ta, orizonturile acestui pãmânt, cerul curat cu miros de fân si parfum de flori, seninul noptilor cu stele, sclipirile stropilor de rouã de pe iarba înverzitã în diminetile de primãvarã când razele soarelui vin sã le rãpeascã în sus cçtre vãzduh. E bunãtatea din inima ta, dãruirea vietii tale celui ce suferã chinul de neputintã, când este rãpus de o boalã.
Dragostea de patrie înseamnã sã te sacrifici, sã dai TOTUL pentru tarã, înfãptuindu-i idealurile, trãind în adevãr si dreptate.
Cine simte acest sentiment acum în vremuri de luptã pentru viitorul tãrii, nu poate sta nepãsãtor. El se înfrãteste de la mic la mare, de la tânãr la bãtrân, pornind pe drumul dragostei de patrie, constient cã fãrã învierea ei, prin munca si unirea noastrã, nu putem iesi din haosul pe care comunismul a reusit sã ni-l impunã timp de jumãtate de secol, otrãvindu-ne sufletul pânã la degenerarea si descompunerea lui.
Veghe Patriei 